Obligație de a face. Decizia 523/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECTIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 523

Ședința publică de la 12 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Georgeta Protea

JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici

JUDECĂTOR 3: Mona Maria

Grefier

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 224 din 28 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul asistat de avocat, lipsă fiind reprezentanții intimaților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Avocat depune la dosar înscrisuri (cerere formulată de, adresa nr. 17/2006, declarație din 22.05.2007, tabel nominal, referat din 7/3.06.2006- copii xerox), cu duplicat.

Instanța constată că înscrisurile depuse de apărătorul contestatorului emană de la intimați și nu dispune comunicarea acestora.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.

Avocat arată că a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 224 din 28 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI. Consideră că soluția dată de instanță a fost urmarea unei greșeli materiale, având în vedere că actele erau deținute de pârâtă și puteau fi comunicate.

Susține că s-a formulat apel împotriva sentinței prin care s-a acordat reclamantului dreptul de reconstituire, s-a admis apelul, apoi, în recurs partea a intrat în posesia actelor.

Consideră că decizia Curții de APEL IAȘI și cea pronunțată de Tribunalul Iași sunt nelegale și trebuie anulate, solicită menținerea soluției date de Judecătoria Iași, respectiv a sentinței nr. 4663/2003 referitoare la admiterea cererii formulate pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:

CURTEA DE APEL:

Prin contestația în anulare formulată la 25.08.2008, împotriva deciziei civile nr. 224/28.05.2008, contestatorul a solicitat anularea deciziei civile 224 din 28.05.2008 a Curții de APEL IAȘI, admiterea recursului împotriva deciziei civile nr. 312/20.04.2005 a Tribunalului Iași, modificarea acesteia și respingerea apelului formulat de Comisia Locală împotriva sentinței civile nr. 4663 din 16.04.2003 a Judecătoriei Iași.

Contestația în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, și constă în greșeala materială a Curții de Apel care respingându-i recursul a omis din greșeală să cerceteze unul dintre motivele de modificare sau casare.

Astfel, greșit s-a reținut că nu ar fi făcut dovada solicitării în scris a reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha conform Legii nr. 18/1991 și în termenul prevăzut de această lege.

La dosarul cauzei există acte din care rezultă că a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, așa cum rezultă din adresa nr. 1014 din 16.05.2002 a Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară (6) în dosar nr. 16552/2002 a Judecătoriei Iași, adresa nr. 7480 din 14.05.2002 a Prefectului I din același dosar (5), adresa nr. 607 A/29.09.1998 a Prefectului I (8) același dosar, precum și fișa anexă II din dosarul nr. 5494/2004 al Curții de APEL IAȘI, și adeverința nr. 569 din 7.09.2003 a Primăriei comunei cu tabelul anexă din același dosar.

Adresa nr. 3054 din 12.11.2003 a Primăriei, confirmă că există o cerere de punere în posesie și de eliberare titlu de proprietate pe numele său pentru suprafața de teren din registrul agricol (dosar 9844/2003 al Tribunalului Iași ) însă se pretinde că cererea a fost făcută de mama acestuia, cu toate că prin adresa nr. 339/7.02.2003 Primăria demonstrează contrariul.

Instanța trebuia să dispună înfățișarea actului cerut prin obligarea primarului de a prezenta înscrisul în instanță.

Instanța nu a clarificat contradicția între adeverința nr.339 din 07.02.2003 și adeverința nr. 569 din 7.09.2003 a Primăriei, prin care se confirmă existența cererii de reconstituire și întâmpinarea din 17.09.2002 a Comisiei Locale care infirmă acest lucru.

Cronologic dacă în primul act se existența unei cereri iar în actul ulterior se confirmă existența cererii, acest din urmă act urmează a fi luat în considerare. Ori instanța se limitează în a reține că adresa nr. 3054/12.11.2003 a Primăriei comunei invocată de contestator nu confirmă că ar fi formulat cerere de reconstituire. Instanța nu observă că prin această adresă se atestă că cererea aparține mamei acestuia și că potrivit art. 13 din Legea nr. 18/1991 în calitate de moștenitor are dreptul de reconstituirea dreptului de proprietate chiar pe baza cererii scrise de mama sa.

Dar instanța nu a observat că personal a depus la Comisia Locală de Fond Funciar conform Legii nr. 247/2005 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu pentru care face dovada cu adresa nr. 1079/02.03.2006, răspuns la cererea sa nr. 3691/2005, declarația pe propria răspundere că a acceptat succesiunea mamei sale și sesizarea nr. 133/25.04.2007 pentru deschiderea procedurii succesorale în urma defunctului său tată,.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 18/1991 avea dreptul să ceară punerea în posesie pentru suprafața de 1,5 ha teren arabil primit de la părinți inclusiv terenul rămas de la mama sa, întrucât din suprafața de 2,22 ha pentru care a cerut reconstituirea dreptului de proprietate s-a emis titlul de proprietate nr. -/1998 numai pentru 1 ha teren încât ca moștenitor are dreptul să ceară să i se emită titlul de proprietate suplimentar pentru diferența care este de 1,50 ha.

În mod greșit s-a reținut prin hotărârea pronunțată că mama reclamantului ar fi în viață, motiv pentru care nu i se poate reconstitui dreptul de proprietate întrucât cu certificatul de deces seria - nr. - face dovada că mama sa, a decedat la 06.08.2003 și deci avea dreptul să se prevaleze de calitatea de moștenitor în condițiile în care art. 13 și 14 din Legea nr. 18/1991 îi conferă acest drept.

Rezultă că potrivit art. 13 din Legea nr. 18/1991 beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate.

De asemenea, instanța de recursa a omis să examineze motivul privitor la dreptul său la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al mamei sale, pe baza cererii acesteia de punere în posesie și eliberare a titlului de proprietate, deoarece din suprafața de 2,22 ha cât avea dreptul a primit doar suprafața de 1 hectar, situație în care i se cuvenea diferența fără a face o nouă cerere de reconstituire, cerință neimpusă nici de art.8 din Legea nr. 18/1991.

Depune la dosarul cauzei copia adreselor 6939 din 25.08.1998, eliberată de Prefectura I și 339 din 7.02.2003 eliberată de Primăria comunei; adresa nr. 1079 din 2.03.2006 înaintată contestatorului de Primăria comunei; declarația autentificată cu nr. 1285 din 13 iulie 2005 Biroului Notarului Public, copia sesizării deschiderii procedurii succesorale nr. 133 din 25.04.2007; copia întâmpinării cu nr. 3564 din 17.09.2001, formulată în dosarul nr. -/2002 de către Primăria, copia certificatului de deces al numitei.

Tot astfel la termenul din 12 2008, contestatorul a depus la dosarul cauzei, copia cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii 247/2005, adresa nr. 17 din 20.03.2006 a Comisiei comunale de fond funciar; copia declarației din 22.05.2007 a contestatorului, copia tabelului nominal întocmit de Agenția Domeniilor Statului, copia referatului din 7.03.2006 încheiat de Comisia de aplicare a Legii 18/1991.

Examinând contestația în anulare formulată de contestator instanța reține următoarele:

Contestația în anulare este întemeiată pe disp. art. 318 Cod procedură civilă și vizează atât ipoteza greșelii materiale, art. 318 teza 1 Cod procedură civilă constând în aplicarea greșită a lipsei cererii de reconstituire a dreptului de proprietate din partea contestatorului cât și ipoteza a doua a art. 318 Cod procedură civilă privitor la reexaminarea unui motiv de casare sau modificare din greșeala instanței care a respins recursul.

Motivul de contestație în anulare privitor la greșeala materială care a fundamentat soluția din recurs, privitor la reținerea absenței cererii de reconstituire, nu poate fi primit, deoarece greșeala materială privește erorile materiale referitoare la aspectul formal al judecății în recurs, și nu greșeli de judecată, cum este cea invocată de contestator, potrivit cu care instanța de recurs a reținut o altă situație de fapt decât cea care ar fi rezultat din probe.

Prin urmare, în cauză fiind vorba despre o modalitate de interpretare a probelor, care nu se circumscrie noțiunii de greșeală materială, contestația în anulare cu acest obiect este neîntemeiată.

Al doilea motiv de contestație în anulare este de asemenea neîntemeiat, deoarece argumentul calității de moștenitor al mamei sale care l-ar fi îndreptățit la reconstituire în această calitate, nu a constituit un motiv de recurs distinct ci accesoriu al motivului de recurs privitor la lipsa cererii de reconstituire, cu atât mai mult cu cât acest aspect nu a fost invocat niciodată la fond.

Prin urmare, cererea sa vizează reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha teren de la părinții săi, moștenit după decesul tatălui său, și acesta este dreptul litigios care a generat considerații secundare.

Cum nu s-a invocat un motiv distinct de recurs cu acest obiect și cum motivarea deciziei vizează reconstituirea dreptului de proprietate impunând toate ipostazele de text ale Legii nr. 18/1991 (dreptul la reconstituire și calitatea în care s-a solicitat) contestația în anulare cu acest obiect este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

În consecință, contestația în anulare urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 224 din 28 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Grefier

Red.

Tehnored.

2 ex.

12.01.2009

Curtea de APEL IAȘI:

- -

-

-

Președinte:Georgeta Protea
Judecători:Georgeta Protea, Liliana Palihovici, Mona Maria

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 523/2008. Curtea de Apel Iasi