Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 524/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 524
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Mona Maria
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de revizuentul Consiliul Local I împotriva deciziei civile numărul 534 din 10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsă fiind reprezentantul recurentului și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, s-au comunicat intimatului, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură chitanța nr. 3361 din 9.12.2008 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Intimatul depune la dosar bilet spital prin care face dovada imposibilității intimatei - de a se prezenta în instanță. Interpelat, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei Tribunalului Iași ca legală și temeinică, răspunzându-se în totalitate motivelor de apel. Arată că partea adversă a formulat cerere de revizuire în temeiul dispozițiilor articolului 322 alineatul 1 punctul 5 Cod procedură civilă. Susține că titlul de proprietate numărul -/1995 a fost emis cu mult timp înainte de pronunțarea sentinței ce s-a solicitat a fi revizuită, aspect ce nu a fost reținut de partea potrivnică.
Apreciază intimatul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile articolului 322 alineatul 1 punctul 5 Cod procedură civilă. Arată că sentința nu este nulă, cererea de intervenție a fost respinsă și nu s-a formulat apel împotriva acesteia. Nu solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 1049/31.01.2008 pronunțată de Judecătoria Iași fost respinsă cererea de revizuire sentinței civile 13165/11.12.1996 Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul 11007/1996, cerere formulată de revizuientul Consiliul Local în contradictoriu cu intimații, -, .
A fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de, și.
Pentru pronunța această sentință instanța de fond constatat că, revizuientul Consiliul Local Ias olicitat, în contradictoriu cu intimații, -, și, revizuirea sentinței civile nr. 13165/11.12.1996 a Judecătoriei Iași, pronunțate în dosarul 11007/1996.
În fapt, revizuientul a arătat că prin această hotărâre a fost admisă acțiunea civilă și cererea de intervenție în interes propriu formulate de intimați și s-a constat că aceștia au un drept de proprietate asupra suprafeței de 811 mp teren, suprafață care este împărțită în două loturi, cu suprafețe de 393mp în șos. -, nr. 2A și 418 mp în-, împărțire care a avut la bază raportul de expertiză efectuat în cauză.
Prin sesizarea nr. 21439/17.03.2006 adresată Serviciului Juridic din cadrul Primăriei I, numitele, și au arătat, că în beneficiul lor, a fost emis TP -/1995 pentru suprafața de 176 mp teren situat în I,-, care așa cum reiese din fișa de punere în posesie nr. 2523 care a precedat emiterea titlului, este în tarlaua 38, parcela 1625/4 și are ca vecini la nord proprietatea M, iar la sud, și vest str. - și str. -.
A susținut revizuienta că există fără dubiu o suprapunere între cele două imobile terenuri și că, existând un titlu de proprietate emis în 1995, deci anterior înregistrării cererii intimatelor, nu se mai putea constata dreptul lor de proprietate pentru cei 176 mp teren, dat fiind că acesta făcea parte din patrimoniul altor persoane.
În drept s-a invocat art. 322 alin 1 pct. 5 Cod procedură civilă.
Intimații prin întâmpinare au solicitat respingerea cererii, arătând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, în sensul că înscrisul nou invocat de către revizuientă, respectiv Titlu de Proprietate nu se circumscrie condițiilor stabilite de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, și că revizuienta ar fi trebuit să facă dovada imposibilității sale de a avea cunoștință de acesta sau că au existat împrejurări mai presus de voința ei pentru care nu a putut avea cunoștință de act sau că actul a fost în posesia intimaților.
Au mai arătat intimații că actul invocat de revizuientă nu corespunde realității, că prima instanță a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită pe baza actelor de proprietate care atestă posesia și dreptul lor de proprietate asupra întregii suprafețe de teren încă din 1930.
Intimații au mai arătat că adresa din Titlul de proprietate opus de revizuientă este I,-, iar adresa imobilului lor a fost totdeauna la nr.4, la punerea în posesie declarându-se așa cum este consemnat pe fișa de punere în posesie, de către titularii dreptului de proprietate, că limitele terenului sunt cele din schiță și că nu sunt litigii cu vecinii.
Au mai susținut intimații că, pentru același teren, a fost emis și Ordinul Prefectuluinr. 496/12.06.195 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate altor persoane (, a de la autorii lor și, însă doar parțial, pentru 130 mp din totalul de 260 mp, restul fiind afectat de detalii de sistematizare) și că există posibilitatea, ca și terenul la care face referire revizuienta, să se afle sub trotuarele și conductele de pe str. -, dat fiind că titularii dreptului de proprietate au fost expropriați pentru cauză de utilitate publică.
La dosar a fost depusă și o cerere de intervenție în interes accesoriu alăturat revizuientei de către, și, arătând că ele au calitatea de moștenitoare ale defunctului și au solicitat în termen legal reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 176 mp teren situat în I, șos. -, nr. 2, fiind emis TP -/1995. Ulterior, au constatat că pe terenul lor au loc lucrări de edificare a unui imobil și i-au solicitat numitului să sisteze orice lucrare, însă acesta le-a prezentat hotărârea a cărei revizuire se solicită, dar nu au putut uza de căi de atac împotriva acesteia, pentru că nu erau părți în cauza respectivă.
În aceste condiții, intervenienții au susținut că au sesizat Consiliul local despre această situație și s-a formulat cererea de revizuire dedusă judecății.
În drept s-au invocat art. 51, 322 pct. 5 și 82 alin 1 Cod procedură civilă.
Cererea de intervenție a fost admisă în principiu prin încheierea din 30.10.2006.
Analizând probatoriul administrat, instanța de fond reținut că, prin sentința civilă nr. 13165/11.12.1996 a Judecătoriei Iașia fost admisă acțiunea principală formulată de în contradictoriu cu Consiliul Local I, precum și cererea de intervenție în nume propriu formulată de, și.
S-a constatat că reclamantul deține în proprietate suprafața de 393 mp teren situat în I șos. -, nr. 2A, iar intervenienții dețin în proprietate suprafața de 418 mp teren situat în-.
Au fost indicate vecinătățile celor două terenuri și s-a stabilit și linia de hotar dintre aceste două terenuri.
Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac.
Din considerentele sentinței mai sus menționate reiese că instanța a avut în vedere ca temei de drept al hotărârii art. 111 Cod procedură civilă.
Astfel, reclamantul și intervenientul, posesori ai imobilelor terenuri care au făcut obiectul acestor cereri ( principală și de intervenție), au avut deschisă calea unei acțiuni în constatare, fiind necesar ca raportat la pârât - Consiliul Local I - să li se recunoască și consolideze dreptul lor de proprietate, atestat de altfel și de actele de proprietate vechi ale autorilor lor.
În acest context, este lipsit de relevanță juridică faptul că la momentul judecării acestei cereri exista titlul de proprietate nr. -/1995, prin care se reconstituia dreptul de proprietate pentru intervenienții din prezenta cauză.
De altfel, instanța a apreciat că intervenienții sunt de rea credință, dat fiind că din documentația care a stat la baza emiterii TP înaintată la dosarul cauzei, pe referatul întocmit de Primarul mun. I la 06.05.1994- fila 87 dosar, verso - este identificat terenul și este menționată existența construcției intimatului. Mențiunea este în contradicție, însă, cu anexa la fișa de punere în posesie - fila 61 dosar, semnată de interveniente, din care reiese că terenul lor este liber de construcții și că se învecinează cu. Astfel, deși cunoșteau care este situația terenului, intervenientele au acceptat titlul cu care își legitimează în prezent acțiunea.
Atâta vreme cât intimații și-au dovedit calitatea de proprietari cu actele de proprietate care proveneau de la autorii lor, instanța nu putea refuza acestora pronunțarea unei acțiuni în constatarea dreptului de proprietate în contradictoriu cu revizuientul.
În ceea ce privește lămurirea suprapunerii dintre titlurile de proprietate ale intimaților și sau caracterizarea acestor titluri, aceste probleme nu pot fi tranșate decât în cadrul unei acțiuni în revendicare.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins cererea de revizuire și, implicit și cererea de intervenție accesorie.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 534 din 10.09.2008, a respins apelul declarat de revizuientul Consiliul Local al Municipiului I și a păstrat6 sentința judecătoriei.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, în privința motivului de nulitate invocat de apelant, se constată că este nefondat, cererea de intervenție accesorie fost încuviințată în principiu prin încheierea de ședință din 30.10.2005 (fila 67 dosar fond) și respinsă pe fond.
Pe fond, s- constatat că instanța reținut corect situația de fapt. Instanța, la momentul pronunțării sentinței civile 13165/1996, nu cunoscut faptul că pârâtul Consiliul Local nu era proprietarul terenului. Pârâtul ar fi trebuit însă să cunoască această situație, titlul de proprietate fiind emis încă din anul 1995. Mai mult, în procedura de reconstituire dreptului de proprietate în favoarea unor terți, conform art. 36 alin. 5 Legea 18/1991, Comisia Municipală fond funciar are un rol bine stabilit de legiuitor, motiv pentru care pârâtul ar fi trebuit să cunoască situația juridică terenului.
Prin urmare, la momentul pronunțării hotărârii, instanța a stabilit corect situația de fapt și de drept.
În privința dispozițiilor speciale ale art. 322 pct.5 Cod procedură civilă se constată că revizuienta nu dovedit că înscrisul ar fi fost reținut de partea potrivnică sau că nu putut fi înfățișat dintr- împrejurare mai presus de voința sa, condiții speciale impuse imperativ de text.
Consiliul Local al Municipiului Iad eclarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală pentru motivele înscrise în art. 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că, în apel, s-a invocat necitarea intervenientelor, și la instanța de fond și necomunicarea sentinței către ele, însă tribunalul, nu a motivat respingerea acestui motiv de apel.
Recurentul mai arată că motivarea tribunalului este total diferită de cea a judecătoriei, reținându-se în principiu inadmisibilitatea cererii de revizuire, deoarece nu s-a dovedit că înscrisul ar fi fost reținut de partea potrivnică și că nu ar fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentei, în condițiile în care judecătoria, prin încheierea de ședință din 30.10.2006, a admis în principiu cererea de revizuire.
Învederează revizuentul că motivarea respingerii cererii de revizuire este lipsită de temei legal, deoarece el este administratorul bunurilor din domeniul public și privat al municipiului și nu poate fi criticat că nu este la curent cu punerile în posesie a persoanelor fizice, în temeiul legilor fondului funciar, atât timp cât consiliile locale nu sunt implicate în procedura reconstituirii dreptului de proprietate.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că recursul nu este fondat.
Critica privind nemotivarea respingerii de către tribunal a motivului de apel privind necitarea intervenientelor, și la instanța de fond și necomunicarea sentinței pronunțate de judecătorie către acestea nu poate fi primită de
În acest sens, instanța de recurs apreciază că părțile trebuie să justifice, prin acțiunile lor, urmărirea unui avantaj legal și apreciabil, iar nu rezolvarea unor dispute teoretice.
Astfel, condiția interesului este necesară în ceea ce privește orice cerere făcută în toată desfășurarea procesului civil, o parte neputând invoca nulitatea unui act de procedură care nu o păgubește.
În aceste condiții, Curtea constată că recurentul Consiliul Local al Municipiului I nu justifică vreun interes legitim în ceea ce privește invocarea motivului de apel referitor la necitarea intervenientelor la instanța de fond și necomunicarea hotărârii acestei instanțe către ele și nici în invocarea motivului de recurs care vizează nemotivarea deciziei tribunalului vis-a-vis de acest motiv de apel.
Singurele care aveau interes să invoce necitarea în cauză și necomunicarea sentinței judecătoriei erau intervenientele care, însă, au rămas în stare de pasivitate.
Pe de altă parte, Curtea reține că decizia atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea tribunalului în respingerea apelului declarat de Consiliul Local, iar motivarea este clară, precisă și conduce în mod logic la soluția din dispozitiv.
Susținerea recurentului privind motivarea total diferită a soluției tribunalului față de cea a judecătoriei nu poate fi primită.
În acest sens, Curtea constată că judecătoria a procedat la o analiză a fondului litigiului, analiză care nu putea forma obiectul căii de atac de retractare a revizuirii.
Tribunalul constatând că soluția dată în revizuire este corectă, a substituit motivarea judecătoriei și a analizat dacă actul nou, invocat de revizuent, constituie un înscris doveditor care a existat la data pronunțării hotărârii, dar pe care partea nu l-a putut prezenta instanței pentru că ar fi fost reținut de partea potrivnică ori dintr-o împrejurare de forță majoră.
Curtea reține că hotărârea tribunalului este dată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, atât timp cât Consiliul Local I nu a dovedit că actul nou (titlul de proprietate al intervenientelor) ar fi fost reținut de către intimați ori că nu a putut înfățișa acest act instanței care a pronunțat sentința supusă revizuirii dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Susținerea recurentului că nu a cunoscut de existența titlului de proprietate atât timp cât nu are atribuții în ceea ce privește procedura de reconstituire a dreptului de proprietate nu poate fi considerată a fi o împrejurare mai presus de voința sa, deoarece conform art. 36 alin. 5-6 din Legea nr. 18/1991, republicată, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile situate în intravilan și aflate în administrarea consiliilor locale se realizează prin ordinul prefectului la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Față de cele ce preced, Curtea reține că motivele de recurs înscrise în art. 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă nu sunt operante în cauză, urmând a respinge recursul declarat de Consiliul Local și a păstra decizia tribunalului, conform art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formular de revizuientul Consiliul Local, împotriva deciziei civile nr. 534 din 10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
07.01.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Liliana Palihovici, Mona Maria
