Obligație de a face. Decizia 530/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 530
Ședința publică de la 11 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în comuna, jud. G, împotriva deciziei civile nr. 120 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliați în comuna, sat, jud. G, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, reprezentat de procurator, intimatul pârât, personal și asistat de avocat, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care a învederat instanței depunerea de precizări de către recurentul reclamant, după care;
Avocat, pentru intimatul pârât, a depus la dosar întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Procurator, pentru recurentul reclamant, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat, pentru intimatul pârât, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică. Instanța de apel în mod corect a apreciat că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, întrucât a decis asupra rezolvării fondului cauzei având ca principală probă administrată în cauză o expertiză judiciară efectuată asupra unui teren intravilan situat în comuna, sat, jud. G, și nu asupra terenului ce face obiectul litigiului care este situat în comuna, sat, jud. G, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 2190/2003; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Tg. Cărbunești, la data de 04.12.2006, sub nr. 7311/2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să-și ridice pătulul, gardul de beton ce împrejmuiește suprafața de teren de 5 lățime pe o lungime de 42,5, cât și gardul de lemn și vița-de-vie de pe aceiași suprafață, iar pe pârâtul să-l oblige să-și ridice de pe suprafața de teren, cu lungimea de 49 și lățimea de 0,6-0,8 gardul de ulucă și temelie de beton cu țevi metalice, cât și vița-de-vie plantată pe acest teren, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâții îi ocupă terenul și refuză să-și ridice construcțiile amplasate pe aceste terenuri.
La data de 19.01.2007, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să se judece numai cu pârâtul, depunând în acest sens note de ședință și declarații notariale autentificate sub nr. 614/31 ianuarie 2007, precizând că obiectul cererii sale îl constituie obligația de a face.
Prin sentința civilă 4446 din 30.11.2007, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești, s-a respins excepția uzucapiunii invocată de pârât prin întâmpinare, s-a admis acțiunea ulterior precizată și a fost obligat pârâtul să ridice de pe terenul aparținând reclamantului, conform sentinței civile nr. 290/09.07.2003, latura de nord a temeliei din beton, cu lungime de 7m și grosimea de 0,20 și să ridice, de pe același teren, construcția cuptor suspendat pe un suport din tablă, amplasată parțial pe terenul reclamantului, pe o lățime de 0,30m.
A mai fost obligat pârâtul să ridice gardul din lemn și țevile metalice montate în beton, ridicat pe terenul reclamantului pe o lungime de 49 și lățime de 0,3 în partea de est și 0,6 în partea de vest, gardul având grosimea de 0,15 cm, iar în caz de refuz, a fost autorizat reclamantul să ridice toate aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 690 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecată față de pârâtul.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că excepția uzucapiunii invocată de pârât prin întâmpinare nu poate fi primită de instanță în condițiile în care definitiv și irevocabil sentința civilă cu nr. 2190/09.07.2003, având ca obiect revendicare, stabilește fără alte restrângeri, dar și precis, obligația pârâtului de a restitui către reclamant suprafața de teren în litigiu, că terenul a fost cuprins în titlul de proprietate al reclamantului.
Pe fondul cauzei s-a reținut că, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești, coroborate cu concluziile raportului de expertiză, precum și cu constatările făcute de executorul judecătoresc cu ocazia punerii în executare a sentinței civile mai sus amintită, pârâtul a edificat construcții constând în gard împrejmuitor, un cuptor de pâine suspendat și partea de nord a unei temelii din beton (grosime de 0,20 ), că au fost edificate în timp ce părțile se aflau deja în litigiu, pârâtul neposedând autorizație de construire.
A mai reținut instanța că pârâtul este constructor de rea-credință pe terenul altuia, conform art. 494 cod civil și ca atare a dispus ridicarea construcțiilor.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei deoarece toate probele s-au administrat pentru un imobil situat în satul, deși sentința civilă 2190/2003 și titlul de proprietate al reclamantului privesc un imobil situat în satul, comuna, județul
Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 120 din 31.03.2008, a admis apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 4446 din 30.11.2007, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești, în dosarul -, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță nu a observat neconcordanța dintre dispozitivul sentinței civile 2190/2003, a Judecătoriei Tg. Cărbunești și procesul verbal de executare cu privire la localitatea unde este situat terenul reclamantului, iar din cuprinsul hotărârii și al expertizei efectuate în cauză nu rezultă unde este situat terenul de pe care se solicită ridicarea construcțiilor și cu privire la care s-a pronunțat instanța.
În termen legal, s-a declarat recurs de către reclamantul împotriva deciziei civile, considerând-o nelegală conform art. 304, pct. 7 și 9 Cod pr. civ., în sensul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și nu cuprinde motivele pe care se sprijină, având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza, administrând toate probele solicitate de părți sau chiar dispuse din oficiu, pronunțându-se asupra terenului ce face obiectul acțiunii, nu cum a reținut instanța de apel, că în litigiu ar fi un alt teren decât cel analizat de către judecătorie.
Criticile formulate sunt întemeiate.
Reclamantul a investit instanța cu o acțiune în revendicare și obligație de a face, având ca obiect suprafața de teren situată în intravilanul comunei, dobândită prin sentința nr. 2190/9.07.2003, precum și construcțiile de pe acest teren.
Instanța de fond a administrat proba cu acte, proba testimonială, interogatoriu, proba științifică a unei expertize tehnice și pe baza concluziilor reieșite din probatoriul administrat s-a pronunțat prin sentința nr. 4436/30.11.2007, asupra terenului situat în comuna, teren ce a făcut obiectul sentinței nr. 290/9.07.2003.
Și raportul de expertiză efectuat în cauză de expert, a avut în vedere suprafața de teren ce a fostă obiectul sentinței nr. 2190/2003, astfel încât rezultă din hotărâre și proba științifică administrată că instanța s-a raportat la terenul ce a făcut obiectul litigiului, precum și la construcțiile aflate pe acest teren.
Instanța de apel a considerat că procesul verbal de executare al sentinței nr. 2190/2003 s-a raportat la un alt teren decât la cel care face obiectul litigiului, situație în care a concluzionat că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei. Or, așa cum rezultă din considerentele sentinței civile, instanța de fond a avut în vedere terenul ce a fost indicat de reclamanți ca făcând obiectul litigiului, astfel că nu se poate reține că nu a fost soluționat fondul cauzei.
În situația în care instanța de apel consideră că starea de fapt nu este corect stabilită de către judecătorie, aceasta, ca instanță cu caracter devolutiv, are posibilitatea, conform art. 295 alin. 2 Cod pr. civ. să încuviințeze refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță sau chiar să dispună administrarea unor probe noi dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei, în condițiile art. 292 Cod pr. civ.
Neprocedând potrivit dispozițiilor legale menționate, tribunalul și-a încălcat caracterul devolutiv al soluționării apelului, astfel încât neintrând în cercetarea fondului se impune ca, față de dispoz. art. 312 alin.5 cod pr. civ. să se admită recursul, să se caseze decizia civilă și să se trimită cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, jud. G, împotriva deciziei civile nr. 120 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliați în comuna, sat, jud.
Casează decizia civilă și trimite cauza spre rejudecarea apelului, la Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
5 ex./26.06.2008
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
