Obligație de a face. Decizia 531/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 531
Ședința publică din 19 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Roxana Ana Tudose
- -- -
Grefier - -
Pe fiind judecarea recursului declarat de reclamantul G domiciliat în com. D sat jud. D, împotriva deciziei civile nr. 65 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în com. D sat jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul reclamant G personal și intimatul pârât personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul a fost timbrat cu 4,00 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr. -/13.05.2008 la fila 19 dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Intimatul personal depune un set de acte la dosar, respectiv copii ale unei cereri de chemare în judecată, încheierea din 21 martie 2003 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 4757/2002, adresele nr. 669/2006 și 1991/2002 emise de Primăria comunei
Se comunică recurentului reclamant copia întâmpinării și a actelor depuse la dosar de intimatul pârât.
Părțile pe rând, arată că nu au alte cereri, solicită cuvântul în fond.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Recurentul reclamant G personal, arată că a solicitat desființarea gardului de pe hotarul cu intimatul și au fost efectuate și două expertize în acest sens.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât personal solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 07.05.2002 pe rolul Judecătoriei Târgoviște, reclamantul Gas olicitat obligarea pârâtului la desființarea pomilor și gardului aflate lângă hotarul despărțitor al proprietăților părților și să taie crengile unor pomi, iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul să facă aceste operațiuni, pe cheltuiala pârâtului, cu motivarea că imobilele părților se
- / / -
- 2 -
învecinează pe latura de vest iar pârâtul a plantat sau a lăsat să crească pomi la distanță mai mică de 2 metri de linia de hotar. În drept s-a invocat art.608 Cod civil.
La 20.02 2006, reclamantul și-a precizat acțiunea învederând că solicită obligarea pârâtului la tăierea pomilor de pe linia de demarcație dintre proprietățile vecine deoarece rădăcinile acestora s-au întins sub casa lui și i s-au crăpat zidurile, iar în caz contrar să fie autorizat să aducă la îndeplinire această obligație, pe cheltuiala pârâtului.
Pârâtul a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii pe considerentul că reclamantul nu a dovedit proprietatea asupra terenului pe care îl posedă.
În probațiune s-au depus înscrisuri și s-au audiat martorii și, propuși de reclamant precum și, la solicitarea pârâtului care a atașat la dosar titlul de proprietate nr.91463/1999 eliberat autorului comun al părților de către Comisia județeană de fond funciar.
Prin sentința civilă nr.1955/15.05.2006 s-a respins acțiunea reclamantului pe considerentul că acțiunea este prematură deoarece părțile se află în prezent în proces de partaj succesoral iar obligația de a face se poate impune numai în funcție de hotarul despărțitor dintre părți.
Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat de către Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.453/13.11.2006 iar Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia civilă nr.217/22.02.2007, a admis recursul reclamantului a modificat în tot decizia tribunalului în sensul admiterii apelului și a desființat în tot sentința judecătoriei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că din cuprinsul cererii introductive coroborată cu precizarea la acțiune, rezultă că litigiul dintre părți derivă din obligațiile instituite de art.607 Cod civil, în privința celor două fonduri, în cazul plantațiilor sau gardurilor vii, fiind o acțiune confesorie.
S-a apreciat că instanța de fond a respins cererea ca prematur introdusă, cu argumentarea că obligația de a face poate fi impusă numai în funcție de hotarul despărțitor dintre părți ce urmează a se stabili în cadrul unei acțiuni de partaj, însă prematuritatea este o sancțiune ce intervine în cazul termenului de procedură prohibitiv și nicio reglementare nu prevede un asemenea termen pentru acțiunea cu care a fost investită judecătoria. S-a subliniat că împrejurarea conform căreia părțile au sau nu calitatea de proprietari ai fondurilor învecinate, atrage eventual aplicarea altor instituții de drept, dar în nici un caz sancțiunea prematurității.
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Târgoviște la 13.03.2007, reclamantul a atașat copia titlului de proprietate nr.-/2003, eliberat pe numele lui și s-a dispus efectuarea unei expertize topografice pentru verificarea situației de fapt susținută prin cererea introductivă.
Prin sentința civilă nr.3538/04.10.2007 s-a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că din adresa nr.669/31.01.2006 emisă de Primăria comunei D rezultă că părțile în litigiu sunt frați, ambii fiind moștenitorii tatălui și potrivit raportului de expertiză, reclamantul a prezentat în justificarea dreptului de proprietate a terenului care se învecinează cu cel al pârâtului, adeverința 1991/15.03.2002, eliberată de Primăria comunei D, terenul regăsindu-se în titlul de proprietate nr.-/2003 emis pe numele tatălui, în timp ce pârâtul a înfățișat titlul de proprietate 91463/1999 pentru terenul pe care îl posedă.
- / / -
- 3 -
Instanța de fond a menționat că textele art.608 și 609 cod civil care au incidență în cauză se referă la proprietarii terenurilor învecinate, numai aceștia bucurându-se pe deplin de prerogativele ce le sunt conferite de calitatea de proprietar, altfel spus, numai proprietarul ternului peste care se întind crăcile sau rădăcinile arborilor plantați pe gardul despărțitor sau la o distanță mai mică decât cea legală, poate solicita tăierea crăcilor, a rădăcinilor sau a arborilor.
S-a mai argumentat că reclamantul nu estre proprietarul terenului învecinat cu cel al pârâtului, adeverința menționată nevalorând titlul de proprietate, mai mult, asupra acestui teren are drept de proprietate și pârâtul întrucât imobilul a aparținut tatălui defunct al părților care nu au procedat încă la efectuarea partajului.
Prima instanță a concluzionat că terenul fiind în coproprietate, pentru efectuarea uni act de dispoziție, este necesar acordul tuturor coproprietarilor, potrivit regulii unanimității, acord ce nu s-a dovedit în speță.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul criticând-o cu motivarea că nu pot fi reținute considerentele instanței de fond deoarece chestiunea legată de proprietatea celor două fonduri vecine a fost soluționată de instanța de recurs, în caz contrar, litigiul nu ar fi fost trimis spre rejudecare iar terenul posedat de apelant nu este inclus în titlul de proprietate al tatălui I și, mai mult, adeverința 1991/2002 atestă că apelantul figurează în registrul agricol cu casă și 1000. teren curți construcții, astfel că a intrat în puterea lucrului judecat problema referitoare la calitatea de proprietar a apelantului.
Apelantul a considerat că judecătoria nu a intrat în cercetarea fondului, împrejurare în care se solicită admiterea căii de atac, modificarea sentinței și admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Intimatul a formulat întâmpinare în sensul respingerii căii de atac, arătând în esență că apelantul nu este proprietarul terenului vecin cu cel al intimatului, adeverința invocată nu este titlu de proprietate, terenul stăpânit de apelant fiind în coproprietatea moștenitorilor autorului comun.
Prin decizia civilă nr.65 din 14 februarie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins apelul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că apelantul nu îndeplinește condiția legală de proprietar al terenului în cauză, astfel încât nu se poate prevala de art. 608 și 609 Cod civil, iar calitatea sa de titular al dreptului de proprietate asupra acestui bun nu a fost tranșată cu caracter irevocabil prin decizia de casare, cauza fiind în al doilea ciclu procesual.
A mai reținut instanța de apel și că nu poate fi primită susținerea că judecătorul fondului nu ar fi cercetat cauza cu care a fost investită, atâta vreme cât motivarea hotărârii acestei instanțe corespunde exigențelor impuse de disp. art. 261 pct. 5 Cod pr.civilă.
In termen legal, împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamantul recurent G, cerere înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
In motivarea acestuia o primă critică se referă la faptul că în mod greșit cele două instanțe au reținut că nu a dovedit calitatea de proprietar pentru a promova o acțiune în obligația de a face, câtă vreme această condiție imperativă este proprie
- 4 -
unei acțiuni în revendicare și nu prezentei cereri, ceea ce interesează prin calitatea sa de posesor al terenului, pe care a dovedit-o din plin.
O altă critică vizează faptul că prin decizia de casare pronunțată de Curtea de Apel în primul ciclu procesual al dosarului, s-a tranșat cu caracter irevocabil problema referitoare la dreptul său de proprietate asupra terenului.
De altfel, susține recurentul, instanța de fond nu s-a preocupat de cercetarea fondului cauzei raportat la obiectul cauzei deduse judecății.
In termen legal intimatul a formulat întâmpinare, pe calea căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri ca fiind legale și temeinice.
Examinând recursul de față prin prisma criticilor formulate, raportat la textele de lege incidente cât și la actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar recurentul reclamant a solicitat obligarea intimatului pârât la desființarea pomilor și a gardului aflate pe lângă hotarul despărțitor al proprietăților celor doi, precum și tăierea crengilor unor pomi, respectiv autorizarea sa de a executa aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului, în cazul refuzului acestuia.
A motivat reclamantul prin aceea că este proprietarul unui teren situat în comuna D, sat, învecinat cu terenul pârâtului, acesta din urmă plantând cu mai mult timp în urmă o serie de pomi la o distanță mai mică de 2. față de proprietatea reclamantului, lucru care îi creează prejudicii.
După judecarea în fond și respectiv în apel în primul ciclu procesual al prezentului dosar, prin decizia civilă nr.217 din 22.02.2007, instanța de recurs a modificat în tot decizia nr. 453/2006 a Tribunalului Dâmbovița, și a desființat în tot sentința nr. 1955/2006 a Judecătoriei Târgoviște, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.In considerentele deciziei de casare s-a reținut faptul că din cuprinsul cererii introductive și a precizării formulată de către reclamant decurge în mod indubitabil faptul că titularul cererii și-a întemeiat pretențiile pe disp. art. 607 Cod civil fiind vorba de o acțiune confesorie; a mai reținut instanța de casare și că în mod greșit s-a soluționat cauza prin admiterea excepției de prematuritate, aceasta fiind însă o acțiune ce intervine în cazul nerespectării unui termen de procedură prohibitiv, nicio reglementare neprevăzând un astfel de termen în cazul acțiunii confesorii, iar împrejurarea că cele două părți au sau nu calitatea de proprietari ai unor fonduri învecinate atrage eventual aplicarea altor instituții de drept, dar în nici un caz sancțiunea prematurității.
Având în vedere expunerea pe scurt a conținutului deciziei de casare, Curtea se va pronunța mai întâi asupra ultimei critici ce face obiectul prezentului recurs;după cujm se poate observa din expunerea în alineatul anterior, în considerentele deciziei instanței de recurs, din primul ciclu procesual al prezentului dosar, nu rezultă în nici un fel faptul că această instanță ar fi tranșat în vreun fel problema calității de proprietar al reclamantului asupra terenului pe care îl stăpânește, sigura referire fiind aceea legată de aplicabilitatea unor alte instituții de drept în cauza de față, și nu a prematurității, în legătură cu calitatea sau lipsa calității de proprietari ai unor fonduri învecinate, a părților din prezenta cauză, ceea ce nu echivalează în nici un caz cu o tranșare cu caracter irevocabil a calității de proprietar al reclamantului asupra acelui teren, ceea ce face ca această critică să fie nefondată.
- 5 -
In legătură cu primul motiv de recurs, așa cum a reținut în mod corect prima instanță și a menținut instanța de apel, potrivit disp. art. 608 Cod civil, vecinul poate cere ca arborii și gardurile să fie puși la o distanță mai mică sau să se scoată, iar acela pe a cărui proprietate se întind crăcile arborilor vecinului, poate să-l îndatoreze a le tăia, iar art. 609 din același act normativ reglementează faptul că arborii ce se află în gardul comun sunt comuni ca și gardul și fiecare din ambii proprietari este în drept a cere să-i taie. Este indubitabil așadar că pentru a se aplica în susținerea unei astfel de cererii în obligația de a face dispozițiile legale mai sus citate, este imperios necesar ca titularul unei astfel de cereri să facă dovada dreptului său de proprietate asupra terenului învecinat cu fondul celui pe care înțelege să-l cheme în judecată.
In contextul expus, susținerile recurentului în sensul că dovada unei astfel de calități ar fi proprie numai unei acțiuni în revendicare și nu și unei acțiuni confesorii sunt nefondate și nesusținute de nici un temei legal.
In sfârșit nefondate sunt și afirmațiile recurentului în sensul că instanța de fond nu ar fi soluționat fondul cauzei, atâta vreme cât această critică este justificată exclusiv de susținerea că judecătorul de primă instanță ar fi procedat în mod greșit la o comparare a titlurilor de proprietate, nici din conținutul sentinței și nici al deciziei de apel, nerezultând în nici un fel efectuarea de către cele două instanțe a unei astfel de operațiuni juridice.
In considerarea tuturor acestor argumente și în temeiul disp. art. 312 al. 1 Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel încât ăl va respinge și va menține ca legale și temeinice atât sentința de fond cât și decizia de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G domiciliat în com. D sat jud. D, împotriva deciziei civile nr. 65 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în com. D sat jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Roxana Ana Tudose
- - - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.ART/CO
2 ex./29 mai 2008
f- Judec.Târgoviște
-
a- Trib.
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Roxana Ana Tudose
