Obligație de a face. Decizia 559/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 559
Ședința publică de la 18 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanții, G, G împotriva deciziei civile nr. 319/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
- obiectul cauzei - obligația de a face;
- stadiul procesual - recurs;
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în eventualitatea prezentării părților si apărătorilor acestora.
La reluarea cauzei, la apelul nominal, au răspuns recurenta asistată de avocat, care răspunde și pentru ceilalți recurenți, avocat pentru SRL, lipsă fiind celelalte părți.
Avocat depune la dosar chitanța nr. - pentru plata taxei de timbru de 400 lei și timbru judiciar de 5 lei; arată că nu are alte cereri de formulat.
Avocat depune la dosar chitanța privind plata onorariului de avocat, solicitând acordarea unui termen în vederea administrării de probatorii, respectiv depunerea unor înscrisuri.
Avocat arată că se opune la acordarea unui nou termen, acesta fiind al doilea termen de judecată, cererea nefiind justificată.
Avocat arată că este primul termen la care s-a depus taxa de timbru; mai mult, recurenții au depus la dosar înscrisuri, într-un singur exemplar, fără a-i fi înmânat un duplicat, și de care nu are cunoștință.
Curtea, având în vedere data înregistrării recursului, respinge cererea de acordare a unui nou termen; nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurenți, cu privire la calificarea căii de atac, arată că aspectele au vizat obligația de a face, aceasta fiind acțiunea principală, celelalte capete de cerere fiind subsidiare. A susținut oral motivele de recurs arătând că societatea a efectuat o cale de acces pe o proprietate particulară, fără a respecta dispozițiile din contract. Mai mult, primele instanțe au reținut existența acestui drum public, deși acesta nu era evidențiat în cadastrală iar pe titlul de proprietate al recurenților nu apare nici un drum. Precizează că, față de exploatarea necorespunzătoare, circa din teren este afectată de râul. Față de probele administrate în cauză, solicită admiterea recursului și obligarea intimaților la plata despăgubirilor solicitate și a cheltuielilor.
Avocat, având cuvântul, arată că lasă la apreciere motivul invocat de instanță. Arată că recurenții au formulat inițial acțiune în revendicare. Arată că în cauză s-a efectuat o cercetare locală, în urma acesteia reieșind că este vorba despre un drum preexistent, care există de vreo 60 de ani si era folosit pentru aprovizionare. La data punerii în posesie, recurenților li s-a oferit o altă suprafață, împădurită, însă aceștia au refuzat. În cauză s-a efectuat și expertiză la care s-a atașat în plan foto în care se vede clar drumul forestier spre care intimata a fost acuzată că l-a defrișat; mai mult planul este din 2004 iar intimata a început să utilizeze drumul în 2005. Unitatea intimată are toate autorizațiile în regulă și este de reținut că exploatarea s-a efectuat în aval și nu în amonte, astfel că nu înțelege de ce persoanele care se plâng sunt cele care stau în amonte. Mai mult, când recurenții au fost puși în posesie li s-a atras atenția că zona este inundabilă. Față de aceste considerente solicită respingerea recursului, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
In replică, avocat arată că în cauză s-au efectuat probatorii care atestă clar că recurenții sunt proprietarii terenului și că intimata a făcut transport pe terenul acestora, fără a da o contraprestație.
Avocat solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 810/18.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Buhușis -a respins acțiunea principală formulată de reclamanții, G în contradictoriu cu pârâții SC SRL și Consiliul Local, având ca obiect obligația de "a face" și pretenții. De asemenea s-a respins și acțiunea conexă formulată de reclamanții. G în contradictoriu cu pârâții SC SRL, Consiliul Local și Primăria com. acțiunea având același obiect cu cel al acțiunii principale.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de moștenitori ai defunctului G căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren pădure, teren situat în T 10 P 108/30, conform TP -/2005, că reclamantului. Gis -a reconstituit de asemenea 1 ha teren pădure în t 10 /31, conform TP -/2005 că ambele terenuri fac parte din punctul "", că reclamanții au fost puși în posesie cu terenul pădure fiind de acord cu amplasamentul, că în perioada 1999-2000 în perimetrul unde se află și punctul la care s-a făcut reconstituirea, s-au executat lucrări de exploatare a balastierei de SC SA B și accesul s-a realizat prin traversarea de apărare și pe un drum local; că societatea pârâtă a fost autorizată să facă lucrări de exploatare în balastiera și exploatarea efectivă a început în anul 2005; că prin adresele emise de Primăria s-a dat accept societății pârâte să folosească drumurile comunale și sătești; că aceeași primărie a arătat că în mod eronat în TP al reclamantei nu s-a înscris în vecinătate drumul de acces iar reclamanta în considerarea acestui fapt a fost chemată în vederea efectuării de modificări; că acest drum are o existență anterioară mult începerii lucrărilor de exploatare, el străbătând nu numai proprietatea reclamanților ci și proprietatea altor locuitori; că același aspect l-au învederat și martorii audiați în cauză, că din adresa 13455/2007 a OCPI B rezultă că acest drum are caracter de drum public; că acest lucru a fost reținut și în rezoluția parchetului nr. 186/2006 și în consecință, dat fiind caracterul de drum public cererea de obligare a pârâtei să nu mai exploateze și să nu mai transporte material de balast pe acest drum nu este întemeiată.
Privitor la cererea de daune, instanța de fond a reținut că pârâta și-a început activitatea de exploatare în iunie 2005, reclamanții fiind puși în posesie în noiembrie 2005. coroborând declarația martorului cu expertiza efectuată, instanța a reținut că lucrările de defrișare sunt anterioare punerii îm posesie, punerea în posesie însăși s-a realizat în urma deplasării în teren. Privitor la prejudiciul produs prin eroziunea solului, instanța de fond a reținut că din expertiza efectuată nu rezultă că această eroziune a fost determinată de activitatea pârâtei, având în vedere că 434 mp a fost deja lipsă la punerea în posesie iar martorii și au arătat că exploatarea s-a făcut din suprafața întinsă și nu din mal iar fenomenul al inundării duce în mod la erodarea malurilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal, reclamanții.
Apelul a fost legal timbrat cu 1065 lei taxă de timbru și timbru judiciar 2,5 lei.
În motivarea apelului, apelanții reclamanți au arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală deoarece interpretarea probelor s-a făcut greșit dându-se relevanță crescută probelor administrate la cererea pârâtei. Au arătat apelanții că instanța de fond a omis să se pronunțe pe cererea de revendicare, reținând în mod greșit că aceștia au renunțat la acțiune. Au arătat apelanții că apărătorul nu a făcut dovada mandatului special prevăzut de art. 69 Cod procedură civilă pentru ca instanța să ia act de renunțarea acestuia la acțiunea de revendicare. De altfel sub acest aspect rezultă din concluziile făcute la dezbaterile pe fond că reclamanții, prin apărător au solicitat admiterea acțiunii "cum a fost formulată" și ca urmare instanța trebuia să soluționeze acțiunea în revendicare. Privitor la soluționarea capătului de cerere constând în obligația de "a face" apelanții au arătat că nu există în speță dovada drumului public, deoarece acest drum nu este identificat pe cadastrală a com., în titlurile de proprietate ale reclamanților nu consemnează ca vecinătate vreun drum public comunal. Din adresa nr. 9944/2006 a Direcției Silvice B rezultă că nu e înregistrat nici un drum de acces prin fondul forestier și nu a existat o solicitare de defrișare în vederea amenajării unui astfel de drum. Expertiza de asemenea a arătat că drumul de acces s-a realizat după punerea în posesie a reclamanților, astfel că cele reținute de instanța de fond sunt eronate.
Au mai arătat apelanții că adresele OCPI vizează alte suprafețe de teren și existența unui drum DE 114 ar fi însemnat consemnarea sa în evidențele cadastrale și ca atare preluarea ca vecinătate în titlurile de proprietate. Cum nu există nici o limită de siguranță între proprietatea reclamanților și cea a pârâtei, proprietatea reclamanților e afectată vădit de activitatea de exploatare pe care o desfășoară pârâta intimată.
Au mai arătat că prejudiciul reclamanților constă, implicit în contravaloarea masei lemnoase defrișată de pe suprafețele înscrise în titlurile de proprietate, fam deținând doar 6203 mp pădure din totalul de 1 ha iar fam. doar 2559 mp din totalul de 1 ha pădure. În consecință apelanții au solicitat casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia civilă nr. 319/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a respins apelul ca nefondat.
În expozitivul deciziei s-au reținut următoarele:
Privitor la criticile aduse sentinței privitoare la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra capătului de cerere având ca obiect revendicarea, tribunalul a reținut că acestea sunt neîntemeiate deoarece la primul termen de judecată din 08.08.2006 la dosar fila 18 ds. fond s-a depus de apărătorul reclamanților cerere de modificare a acțiunii așa cum s-a consemnat și în încheierea de ședință și din această cerere, rezultă că reclamanții din acțiunea principală renunță la cererea de revendicare. Se arată în cuprinsul cererii "și nu mai solicităm obligarea pârâtei () să ne lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenurile proprietatea noastră, așa cum am cerut inițial". Această cerere este semnată de reclamanții din acțiunea principală. Este adevărat că în încheierea de ședință din 17.10.2006 (fl. 60) se consemnează că apărătorul reclamanților arată că renunță la capătul de cerere având ca obiect revendicarea încă aceste precizări care într-adevăr, în lipsa unui mandat expres nu pot fi primite pentru a da relevanță cererii de renunțare, sunt completate de cererea expresă și scrisă, aflată la fila 18 ds fond, cerere semnată de reclamanți și ca urmare criticile privitoare la acest aspect nu sunt fondate deoarece instanța de fond a luat act de renunțarea la revendicare pe baza cererii de la fila 18 dosar și nu pe baza renunțării făcute de avocat și consemnată ca atare în încheierea de ședință.
Cum reclamanții din acțiunea principală au renunțat, în scris, la revendicare și cum reclamanții din acțiunea conexă nu au formulat o cerere de revendicare, tribunalul a înlăturat aceste critici ca nefondate.
Privitor la greșita apreciere a probelor invocate de apelanții reclamanți, tribunalul a reținut că instanța de fond a procedat la o corectă apreciere a probelor în ansamblul lor. Criticile aduse analizei probelor pe baza cărora instanța de fond a reținut că drumul ce traversează proprietatea apelanților este public, nu au fost primite pentru următoarele considerente:
Au arătat reclamanții apelanți că inexistența drumului este dată de faptul că în titlurile de proprietate lipsește indicarea lui ca vecinătate, din faptul că acest drum nu este indicat pe cadastrală a cominei și nici în procesele verbale de punere în posesie, că expertul a concluzionat în sensul că nu e înregistrat nici un drum de acces pe fondul forestier și din adresa nr. 9944/2006 a Direcției Silvice B rezultă că nu s-a solicitat defrișarea în sensul amenajării unui drum auto.
Expertiza silvică invocată de apelanți arată că nu se poate determina vechimea drumului dar din documentele depuse (plan parcele, procese verbale de punere în posesie, adresa nr. 9944/2006 a Direcției Silvice B) și analiza situației din tarlaua 10 ar rezulta că drumul în actuala formă a fost amenajat după punerea reclamanților în posesie, astfel nu ar fi existat motive pentru ca el să nu fie identificat în planul parcelelor (fl. 93).
În răspunsul la obiecțiunile la expertiză se arată că vechimea drumului a fost stabilită pe baza celor "mai certe probe" care sunt documentele emise de Primăria și adresa nr. 9944/2006 și vechimea unui nr. de 9 cioate dezrădăcinate (fl. 188 ds fond).
Având în vedere că așa cum însuși expertul arată, nu s-au putut identifica toate de pe zona de decopertată, că vechimea căii de acces a fost stabilită cu precădere pe baza documentelor - plan parcelar, proces verbal de punere în posesie și adresa nr. 9944/2006 Direcției Silvice B și având în vedere că s-a stabilit această vechime la 1 an de la data efectuării expertizei, respectiv decembrie 2005, în condițiile în care punerea în posesie s-a făcut în noiembrie 2005, în mod firesc instanța de fond a procedat la coroborarea expertizei silvice și topo cu celelalte probe respectiv declarațiile de martor și celelalte înscrisuri. Or, în declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză rezultă că exista drum anterior punerii în posesie, martorii făcând doar nuanțării în ceea ce privește lățimea drumului și vechimea lui.
Însăși martorii audiați la cererea reclamanților, și au arătat că exista drum încă din 2003 însă, ulterior în 2005 drumul a fost lărgit. Martorul a arătat și el că drumul exista "dintotdeauna" dar el s-a lărgit de-a lungul timpului.
Din înscrisurile de la filele 227-230 ds fond, rezultă că lucrări de exploatare a balastului în zonă s-au făcut încă din 1999-2000 de SC SA și asigurarea căii de acces s-a făcut de către aceasta, drumul fiind modernizat pentru extracția balastului încă din anul 2000.
Adresa nr. 9944/2006 Direcției Silvice B invocată de reclamanți, se coroborează și cu adresa nr. 2965/2007 a Inspecției Silvice de Vânătoare B (fl. 310 ds fond) care arată că în amenajamentul silvic nu e indicat nici un drum forestier dar a existat probabil cândva un drum de căruță care nu a figurat pe nici o hartă, nici amenajistică, nici cadastrală". La această adresă se adaugă și adresa aceleiași instituții nr. 1337/2006 (fl. 315 ds fond) unde se arată că drumul balastieră exista doar la preluarea terenului forestier de Comisia Locală de Fond Funciar, "din omisiune" drumul nu a figurat pe amenajistică și drumul de acces s-a făcut anterior punerii în posesie a reclamanților apelanți.
Ca urmare, față de înscrisurile sus menționate, având în vedere și înscrisurile de la filele 227-230 ds fond, referatul 96/2007 a OCPI B (fl. 321 ds fond), declarațiile martorilor și constatările expertului făcute în baza planului parcelar și procesele verbale de punere în posesie, instanța de fond a făcut o corectă analiză a probatoriului constatând că deși drumul ca atare nu e indicat în titlurile de proprietate, planul parcelar și procesele verbale de punere în posesie, acest drum exista în fapt, și în timp el a fost lărgit, însă această extindere (raportat la înscrisurile de la filele 227-230 și coroborat cu declarațiile martorilor) s-a făcut anterior punerii în posesie a reclamanților.
În consecință reținând caracterul de drum public, existența lui anterioară punerii în posesie, instanța de fond a dat o rezolvare în acord cu probatoriul administrat și cererii de acoperire a prejudiciului formulată de reclamanți atât în ceea ce privește prejudiciul rezultat din defrișarea pentru amenajarea drumului cât și cel rezultat din eroziune, acest ultim aspect rezultând atât din expertiza ing. (fl. 88) cât și din expertiza - ing. (fl. 104) și declarațiile martorilor.
Evident că atâta vreme cât reclamanților li s-au emis titluri pentru câte 1 ha teren pădure și atâta vreme cât așa cum rezultă din înscrisuri și din însăși susținerile Comisiei Locale, în titluri în mod eronat nu e indicat drumul de acces ce străbate tarlaua 10, reclamanții sunt îndreptățiți la emiterea unor titluri de proprietate care să corespundă situației faptice reale din teren și în condițiile în care suprafața de 1 ha pădure consemnată în titluri nu corespunde cu cea stăpânită în fapt de aceștia ca urmare a neconsemnării drumului, aceștia sunt îndreptățiți la acordarea în compensare a întregii suprafețe de teren pădure la care sunt îndreptățiți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții. Prin motivele de recurs recurenții au reiterat criticile pe care le-au invocat în cererea de apel.
La termenul din 27.04.2009 recurenții au precizat oral că valoarea capetelor de cerere având ca obiect revendicare și pretenții este de 6085,79 lei, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză în cauză.
Față de precizările recurenților, Curtea a invocat din oficiu și a pus în discuția părților motivul de casare de ordine publică prev. de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Capetele principale de acțiune având ca obiect revendicare și pretenții, care au fost devoluate atât în apel cât și în recurs, au o valoare de 6085,79 lei.
În aceste condiții, față de prevederile art. 2821alin.1 Cod pr. civilă, hotărârea primei instanțe era supusă numai recursului, nu și apelului.
Conform art. 54 alin.-2 din Legea nr. 304/2004 republicată și modificată, " recursurile se judecă în complet format din 3 judecători".
Tribunalul a calificat în mod greșit calea de atac ca fiind apel și nu recurs, și a soluționat cauza în complet de 2 judecători, încălcând dispozițiile legale referitoare la compunerea completelor de judecată care sunt de ordine publică.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 alin.3 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la tribunal pentru soluționarea recursului.
Motivele de recurs invocate de reclamanți urmează a fi analizate de instanța de rejudecare.
Nefiind stabilită culpa procesuală a părților prin prezenta decizie, asupra cheltuielilor de judecată efectuate de acestea în prezentul recurs se va pronunța instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de reclamanții, G, G împotriva deciziei civile nr. 319/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare la tribunal ca instanță de recurs.
Asupra cheltuielilor de judecată urmează a se pronunța tribunalul odată cu soluționarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.
red.apel./
red.recurs /18.06.
tehnored. /3 ex./18.06.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
