Obligație de a face. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 57/
Ședința publică din data de 1 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de repunere pe rol a cauzei și contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în M,-, -escăruș,. 7, județul C, împotriva deciziei civile nr. 298/6.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata "", cu sediul în-, județul C, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru contestatoare avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 40436 din 26.11.2008, depusă la dosar și pentru intimată avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 35564/20.10.2008, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că, prin serviciul registratură, la data de 23.11.2009 contestatoarea a depus o cerere de repunere pe rol a dosarului civil nr- în vederea continuării judecății, întrucât nu mai subzistă motivul suspendării, cerere timbrată cu timbru judiciar de 0,15 lei. De asemenea, arată că la dosar se află extras de pe portalul instanțelor de judecată din care rezultă că, cererile de strămutare formulate de petenta și înregistrate sub nr- și - pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost soluționate prin încheierile nr. 4598/3.04.2009 și respectiv 4523 din 3.04.2009, în sensul respingerii cererilor de strămutare.
Apărătorul contestatoarei depune la dosar chitanța seria nr. CT - PJ/1.02.2010 în sumă de 5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.
Având, pe rând, cuvântul, apărătorii contestatoarei și al intimatei solicită repunerea pe rol a cauzei și acordarea cuvântului asupra contestației în anulare.
Deliberând, Curtea, având în vedere că cererile de strămutare formulate de petenta și înregistrate sub nr- și - pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost soluționate prin încheierile nr. 4598/3.04.2009 și respectiv 4523/3.04.2009, în sensul respingerii lor, constată că nu mai subzistă temeiurile de suspendare și ca fiind îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 245 Cod procedură civilă, astfel că încuviințează cererea de repunere pe rol și acordă cuvântul pe fondul contestației în anulare.
Având cuvântul, apărătorul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare.
Apărătorul intimatei, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației în anulare, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.
Instanța rămâne în pronunțare asupra contestației în anulare.
CURTEA
Asupra prezentei contestații în anulare, reține:
Prin decizia civilă nr. 298/C din 06.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța -secția civilă a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 279/16.05.2008 a Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu intimata A
Curtea a avut în vedere că prin acțiunea de fond, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta C pentru a fi obligată la a-i vinde garsoniera situată în municipiul M,-, -escăruș,. A,.7, jud. C, cu plata daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere. Prin sentința civilă nr. 17317/20.12.2007 a Judecătoriei Constanța (dosar civil nr-) au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și a inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocate de către pârâtă. A fost, totodată, respinsă cererea de chemare în judecată a reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 279 din 16 mai 2008, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondat apelul reclamantei, reținând în esență că dreptul de a cumpăra și, respectiv, obligația corelativă de a vinde se pot concretiza printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat asupra spațiului locativ respectiv, numai în considerarea calității de chiriaș la momentul intrării în vigoare a legii, ori în speță reclamantul nu îndeplinește această condiție legală, devenind chiriaș în anul 2001.
Față de recursul declarat de recurentul reclamant împotriva soluției pronunțate în apel, Curtea a statuat asupra netemeiniciei căii de atac.
Astfel, s-a arătat că Legea nr. 85/1992 reglementează, în art. 7, că locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor de contracte de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului.
Recurenta reclamantă ocupă spațiul din litigiu în baza unui act de predare-primire încheiat la data de 1.09.2004 pe o durată determinată. Spațiul închiriat, reprezintă o cameră, cu dependințele comune respectiv B și WC-ul pe culoar, folosite de toți locatarii existenți pe etaj, în căminul " " - bloc de nefamiliști din
Din art. 3 existent în convenția intervenită între părți rezultă că unitatea intimată a făcut mențiunea în sensul că "locuința este spațiu de cazare, nu are caracterul unei locuințe de serviciuși nu poate fi cumpărată de chiriași, fiind parte a activelor societății".
este o societate cu capital privat și a cumpărat public acțiuni oferite la bursă de Statul Român, care includ în contravaloarea lor și acest cămin de nefamiliști unde este situată garsoniera din litigiu.
Curtea de Apel a reținut că recurenta nu este salariată la unitatea intimată și a ocupat spațiul din litigiu în baza unei convenții neînregistrate la organele fiscale teritoriale, convenție internă încheiată după intrarea în vigoare a Legii nr. 114/1996. Camerele din căminul "" nu reprezintă locuințe de serviciu, întrucât toți locatarii din acest spațiu nu sunt salariați la și nici nu au fost vreodată.
Această convenție încheiată între părți, referitoare la garsoniera din litigiu, a expirat la 31.05.2007 și nu putea fi prelungită decât cu acordul ambelor părți.
S-a statuat în sensul că în speță nu poate fi invocată ca operantă tacita relocațiune și nu sunt aplicabile dispozițiile legii civile, întrucât recurenta nu are calitatea de chiriaș și de salariat al unității intimate.
Din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 85/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/1994, precum și ale Decretului-Lege nr. 61/1990 rezultă că legiuitorul a urmărit crearea acestei facilități pentru locuințele care se înscriu în condițiile stabilite; a obliga unitatea intimată să-i vândă această cameră recurentei, în blocul de nefamiliști " Căminul ", atâta vreme cât aceasta nu este salariată la societatea intimată, iar locațiunea nu îndeplinește condițiile unei locuințe de serviciu ar echivala cu diminuarea patrimoniului societar împotriva voinței persoanei juridice proprietare, încălcându-se astfel dispozițiile legii.
Împotriva deciziei sus-menționate, recurenta a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la 8.10.2008 și motivată la 26.11.2008, solicitându-se admiterea căii extraordinare de atac și anularea deciziei pronunțate în recurs, cu rejudecarea acestuia.
Contestatoarea a arătat că instanța de recurs a comis o eroare materială cu ocazia soluționării căii de atac, întrucât a apreciat că reclamanta nu avea contract de închiriere pentru acest spațiu, reținând totodată că locuințele de serviciu din blocul cămin, nu au natura celor construite din fondurile statului.
Contestatoarea a solicitat să se constate că Legea nr. 76/1994 nu a modificat Legea nr. 85/1992, ci doar a prevăzut posibilitatea ca societățile comerciale să poată construi, din fonduri proprii, spații locative (locuințe de serviciu).
Nu s-a contestat împrejurarea că intimata nu este proprietară a acestor spații, însă câtă vreme fac parte din categoria celor construite din fondurile statului le sunt aplicabile prevederile art. 7 al. 7 din Legea nr. 85/1992 și aceasta chiar dacă persoana fizică nu este angajatul societății.
Contestatoarea a mai susținut că eroarea materială comisă de instanța de recurs constă și în faptul că s-a apreciat că decizia civilă nr. 5/21.01.2008 a face referire la contractele de închiriere astfel cum sunt ele definite prin Legea nr. 114/1996, câtă vreme spațiul în litigiu nu se supune regimului juridic indus de această lege, ci Legii nr. 85/1992 și Decretului-Lege nr. 61/1990.
Prin întâmpinare, intimata SA. C a solicitat respingerea prezentei contestații în anulare, arătând că noțiunea de,greșeală materială nu se interpretează extensiv, înțelesul art. 318 cod proc. civilă referindu-se la erori cu caracter procedural sau la preluarea greșită a unor date legate de aspectele formale ale judecății.
Au fost reiterate apărările formulate asupra chestiunilor de fond privitoare la natura juridică a raporturilor dintre părți și la dispozițiile legale aplicabile spațiului locativ în litigiu.
Analizând contestația în anulare prin prisma temeiurilor invocate - art. 318 cod proc. civilă - se va reține că aceasta este nefondată.
Potrivit tezei Iaa cestui text, hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare,când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, ceea ce în doctrină a fost definită nu ca echivalentă unei erori în judecata fondului, ci ca o eroare cu caracter procedural, care nu implică reevaluarea judecății asupra fondului.
Au fost enunțate cu titlu de exemplu, pentru a se disocia între cele două situații, eroarea cu privire la data primirii căii de atac și formularea, astfel, a acesteia în termen, ori cu privire la timbrarea corespunzătoare a recursului în condițiile în care calea de atac a fost anulată ca netimbrată.
S-a stabilit însă neechivoc că orice referire la greșita soluționare a apărărilor formulate sau interpretare a probelor în cauză nu se înscriu ca ipoteze în sfera reglementată prin art. 318 cod proc. civilă, întrucât nu este de admis ca prin reluarea apărărilor asupra fondului să se poată anula hotărârea irevocabilă și reexaminarea fondului cauzei.
În speță, toate susținerile contestatoarei încadrează în categoria,greșelilor materiale" considerentele asupra fondului raportului litigios ale instanței de recurs, urmărindu-se în esență îmbrățișarea - într-o nouă judecată asupra recursului - a punctului de vedere al contestatoarei în legătură cu temeiurile în drept aplicabile și cu regimul juridic căruia i se supune bunul litigios.
Această abordare nu este, prin urmare, întemeiată, motiv pentru care, reținând că temeiurile de anulare nu sunt conforme celor statuate prin art. 318 cod proc. civilă, prezenta contestație în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în M,-, -escăruș,. 7, județul C, împotriva deciziei civile nr. 298/6.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata "", cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
jud.
2 ex./ 24.02.2010.
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
