Speta drept civil. Decizia 59/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 59/
Ședința publică din data de 1 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de repunere pe rol a cauzei și contestația în anulare formulată de recurentul contestator, domiciliat în M,-, -escăruș,. A,. 16, județul C, împotriva deciziei civile nr. 303/8.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații "" -., cu sediul în-, județul C, domiciliată în M,-, -escăruș,. A,. 16, județul C, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în-, sector 5,., cu sediul în strada - nr. 21, sector 1 și, domiciliat în M,-, -escăruș,. A,. 16, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul contestator avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 40509 din 10.11.2008, depusă la dosar, pentru intimata "" C avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 35577/23.10.2008, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că, prin serviciul registratură, la data de 10.12.2009 contestatorul a depus o cerere de repunere pe rol a dosarului civil nr- în vederea continuării judecății, întrucât nu mai subzistă motivul suspendării, cerere timbrată cu timbru judiciar de 0,15 lei. De asemenea, arată că la dosar se află extras de pe instanțelor de judecată din care rezultă că, cererile de strămutare formulate de petentul și înregistrate sub nr- și - pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost soluționate prin încheierile nr. 4424/2.04.2009 și respectiv 4802 din 9.04.2009, în sensul respingerii cererilor de strămutare.
Apărătorul contestatorului depune la dosar chitanța seria nr. CT - PJ/1.02.2010 în sumă de 5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.
Având, pe rând, cuvântul, apărătorii contestatorului și al intimatei solicită repunerea pe rol a cauzei și acordarea cuvântului asupra contestației în anulare.
Deliberând, curtea, având în vedere că cererile de strămutare formulate de petentul și înregistrate sub nr- și - pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost soluționate prin încheierile nr. 4424/2.04.2009 și respectiv 4802 din 9.04.2009, în sensul respingerii cererilor de strămutare, constată ca fiind îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 245 Cod procedură civilă, încuviințează cererea de repunere pe rol și acordă cuvântul pe fondul contestației în anulare.
Având cuvântul, apărătorul contestatorului solicită admiterea contestației în anulare.
Apărătorul intimatei, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației în anulare, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.
Instanța rămâne în pronunțare asupra contestației în anulare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la 14.10.2008 recurentul-reclamant, a chemat-o în judecată pe intimata "COM CM", C solicitat curții ca, pe calea contestației în anulare, să dispună, anularea deciziei civile nr. 303/C/08.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanta
În motivele căii extraordinare de atac depuse la termenul din 10.11.2008, contestatoarea a arătat, că instanța de recurs a comis o eroare materială, apreciind că recurenta nu are contract de închiriere pentru garsoniera ocupată.
S-a invocat în egală măsură temeiul de retractare a hotărârii reglementat prin art. 318 cod proc. civilă prin raportare la aprecierea legată de pierderea statutului de locuințe construite din fondurile statului a locuințelor de serviciu din Blocul cămin,", solicitând să se rețină că Legea nr. 76/1994 nu a modificat Legea nr. 85/1992, ci a prevăzut doar posibilitatea ca societățile să poată construi din fonduri proprii locuințe de serviciu. Nu s-a contestat niciodată faptul că intimata este proprietara acestor locuințe, contestatoarea arătând doar că în măsura în care aceste locuințe au fost construite din fondurile statului nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992.
S-a solicitat să se constate o altă eroare materială săvârșită de către instanța de recurs cu ocazia aprecierii aplicabilității deciziei civile nr. 5/21.01.2008 a S-a susținut că în speță nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 114/1996, întrucât contractul de închiriere nu a fost încheiat prin Administrația financiară M, în speță fiind incidente dispozițiile Legii nr. 85/1992 și ale Decretului-Lege nr. 61/1990.
Prin întâmpinare, intimata COM CM ACa solicitat respingerea contestației.
S-a făcut referire la condițiile de admisibilitate ale unei contestații în anulare fondate pe disp. art. 318 cod proc.civilă, precum și la înțelesul dat în doctrină noțiunii de,greșeală materială".
Examinând contestația formulată, curtea constată că nu este întemeiată și urmează aor espinge ca atare.
Prin decizia civilă nr. 303/C/08.10.2008 a Curții de Apel Constanța -secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale pronunțată în dosarul nr- a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 222/17.04.2008 a Tribunalului Constanța.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, că în conformitate cu prevederile art.7 al Legii nr.85/1992, modificată prin Legea nr.76/1994, republicată, locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi.
Evaluarea și vânzarea locuințelor se face în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, urmând a eneficiază de prevederile alin. 1 și chiriașii care nu sunt angajații unităților proprietare.
Locuințele de intervenție - care nu se vând -, în sensul legii nr.85/1992, sunt cele destinate cazării personalului unităților economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplinește activități sau funcții ce necesită prezența, permanentă sau în caz de urgență, în cadrul unităților.
Curtea a mai constatat că, nitățile economice sau bugetare pot să dețină și să construiască din fonduri propriilocuințe de serviciu, destinate închirierii salariaților acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare și eventuala înstrăinare a acestor locuințe se vor stabili de consiliile de administrație, respectiv de conducerile unităților; locuințele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialiști sau personalului Ministerului d e Interne, nu se vând.
Instanța de recurs a reținut că, din interpretarea acestor texte legale, rezultă că se cer întrunite două condiții pentru ca instanța judecătorească să oblige pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare: locuințele să fie construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat și titularii contractelor de închiriere să își fi exprimat dorința de a le cumpăra, formulând în acest sens o cerere.
Sub aspectul calității de titular a unui contract de închiriere, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin decizia nr. 5/2008, că dispozițiile Legii nr.85/1992 sunt aplicabile și contractelor de închiriere încheiate după data intrării in vigoare a acestui act normativ. Astfel, instanța de apel în mod corect a analizat dacă pârâtei-intimate îi incumbă obligația legală de a vinde și în același timp dacă se încadrează în categoria unităților despre care se face vorbire în art.7 al.1 din actul normativ menționat.
S-a reținut de către instanța de recurs că societatea pârâtă este o societate pe acțiuni, cu capital integral privat, prin cumpărarea acțiunilor societății, acționarii persoane fizice sau juridice cumpărând întregul patrimoniu al societății și că locuința în litigiu nu face parte din categoria locuințelor de serviciu sau de intervenție, ea fiind destinată realizării obiectului de activitate al intimatei-pârâte.
S-a conchis astfel că, în mod corect, instanța de apel a stabilit că pârâta intimată nu se circumscrie categoriei de societăți comerciale prevăzute de art.7 al.1 din Legea nr.85/1992, astfel încât nu poate fi obligată să înstrăineze recurentei locuința în litigiu.
Conform art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestația în anulare este o cale de atac ce vizează doar hotărârile irevocabile, extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, ce se poate exercita doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Contestația în anulare prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă (calificată de doctrină drept "specială" datorită obiectului său și motivelor derogatorii față de cele prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă), poate fi promovată în două ipoteze: 1. dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și 2. instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare
Primul motiv are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru a căror verificare nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Fiind vorba despre un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu poate fi interpretată extensiv, câmpul său de aplicare limitându-se la acele erori, inexactități faptice, care sunt contrare realității obiective.
Vor fi deci erori materiale cele privind tardivitatea recursului (când, printr-o greșită calculare a termenului de recurs, s-a considerat că acesta a fost depășit), anularea recursului ca netimbrat (când s-a ignorat dovada achitării timbrajului, existență la dosar anterior pronunțării soluției de anulare), anularea recursului ca făcut de un mandatar fără calitate (deși la dosar există dovada împuternicirii)
Astfel văzută aria noțiunii, rezultă că nu pot fi valorificate pe calea deschisă de art. 318 Cod procedură civilă, greșeli de judecată, precum eronata apreciere a probelor, incorecta interpretare a dispozițiilor legale aplicabile, defectuoasa rezolvare a unui incident procedural.
Reiese, așadar, că legea are în vedere strict greșeli materiale care au condus la pronunțarea unor decizii eronate, erori evidente pe care instanța de recurs le-a comis prin confundarea unor elemente sau date faptice.
De aceea, ori de câte ori se invocă greșeli de judecată, contestația în anulare este inadmisibilă, căci pe această cale se tinde la anularea unei hotărâri doar pentru motivele prevăzute expres de lege, nu și pentru că judecata nu a fost bine făcută. Astfel, legea nu a urmărit să deschidă părților dreptul la un recurs la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, decizia urmând a-si produce efectele chiar dacă s-ar constata că ar fi rezultatul unor imperfecțiuni în analiza probelor,în stabilirea situației de fapt sau în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente.
Este și situația contestației în anulare promovate de recurentul reclamant, care au invocat drept motive de contestație greșita apreciere a instanței de recurs conform căreia spațiul asupra căruia s-a purtat procesul aprecierea legată și-a pierdut statutul de locuință construită din fondurile statului a locuințelor de serviciu din Blocul cămin,"
Astfel se constată că, la pronunțarea deciziei civile nr. 303/C/08.10.2008 Curtea de Apel Constantaa apreciat că, în mod corect, de cele două instanțe de fond au apreciat asupra inexistenței dreptului reclamantului de a cumpăra locuința închiriată în temeiul Legii nr. 85/1992 și al Decretului-Lege nr. 61/1991 întrucât din interpretarea prevederilor legale incidente - art. 7 al. 1 și art. 7 al.6 din legea nr. 85/1992 - rezultă că cerințele stabilite de aceste norme, respectiv ca locuința să fie construită din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, anterior intrării în vigoare a legii (29.07.1992), să nu fie o locuință de intervenție, iar titularul cererii să aibă calitatea de chiriaș al locuinței solicitate a fi vândute la momentul cererii de vânzare-cumpărare, erau îndeplinite în cauză.
De asemenea, curtea a considerat corectă și situația potrivit reținută căreia societatea pârâtă este o societate pe acțiuni, cu capital integral privat - prin cumpărarea acțiunilor societății -, acționarii persoane fizice sau juridice cumpărând întregul patrimoniu al societății și călocuința în litigiu nu face parte din categoria locuințelor de serviciu sau de intervenție, ea fiind destinată realizării obiectului de activitate al intimatei-pârâte.
Or, este evident că, implicând aprecierea corectei aplicări a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 precum și stabilirea conținutului noțiunilor de "locuință de intervenție",respectiv "locuință de serviciu", de situația invocată de petent nu poate fi considerată drept un motiv de contestație în anulare care să fie încadrat în noțiunea de "eroare materială".
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de recurentul contestator, domiciliat în M,-, -escăruș,. A,. 16, județul C, împotriva deciziei civile nr. 303 din 8.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații "" -., cu sediul în-, județul C, domiciliată în M,-, -escăruș,. A,. 16, județul C, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în-, sector 5,., cu sediul în strada - nr. 21, sector 1 și, domiciliat în M,-, -escăruș,. A,. 16, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.02.2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
red. dec. jud. 26.02./2 ex./
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
