Obligație de a face. Decizia 573/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 573
Ședința publică de la 23 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta SC.SRL împotriva deciziei civile nr. 37 din 08 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și sentinței civile nr. 5596 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, și intimata pârâtă Muntele, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurenta pârâtă SC.SRL și intimatul reclamant personal lipsind intimații reclamanți, -, și intimata pârâtă Muntele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că intimații reclamanți au depus întâmpinare, după care:
Constatând că întâmpinarea formulată de intimații reclamanți, - a fost depusă în termenul legal, potrivit art. 308, pct.2 cod. proc. civ. apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, în vederea completării probei cu martori, pentru dovedi culpa reclamanților în deteriorarea rigolei de scurgere a apelor și vechea linie de hotar existentă anterior refacerii acoperișului, și cu efectuarea unei contraexpertiză motivată de faptul că la dosar sunt depuse două expertize cu conținut contradictoriu.
Într-o teză subsidiară, solicitat, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și pe fond respingerea acțiunii.
Intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Tg- la data de 16.05.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SRL solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată pârâta să ridice grupul sanitar învecinat pe latura de nord cu proprietatea reclamantului, să refacă canalul de colectare a apelor pluviale, iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul să efectueze acele lucrări pe cheltuiala pârâtei și să permită reclamantului accesul pentru efectuarea de lucrări de reparație la peretele nordic al casei acestuia.
În motivarea acțiunii, a arătat că deține în comuna, sat, județul Goc asă cumpărată în anul 1976, conform actului autentic prezentat, iar proprietatea sa se învecina pe latura de nord cu sectorul forestier, între cele două proprietăți existând un canal de colectare a apelor pluviale, construit de vânzătorii proprietății sale. S-a arătat că adiacent acelui canal de scurgere a fost construită o rigolă betonată de către sectorul forestier, iar în anul 2000 o parte din construcțiile executate de această unitate au devenit proprietatea pârâtei, care a construit în spațiul dintre construcțiile dobândite și cele ale reclamantului un grup sanitar și o fosă pentru dejecții, obturând și canalul de scurgere a apelor, ape care astfel se infiltrează pe temelia casei și duc la degradarea peretelui.
Reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de reclamanți a numitelor și - și a pârâtei, completând acțiunea principală cu cererea de grănițuire a proprietății sale în raport cu proprietățile celor două pârâte, cu motivarea că celelalte două reclamante sunt coindivizari asupra imobilelor din comuna, iar acțiunea pentru grănițuire a fost motivată de faptul că există discuții între riverani legate de poziționarea hotarului.
Pârâta Muntele a formulat întâmpinare, arătând că deține o suprafață de 1053, 94 mp învecinată la sud cu reclamantul și că nu se opune stabilirii liniei de hotar între cele două proprietăți.
Prin sentința civilă nr. 5596/12.09.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosar nr-, a fost admisă acțiunea cu precizarea ulterioară formulată de reclamanții, împotriva pârâtelor SC SRL, reprezentată prin și OBȘTEA MUNTELE, cu sediul în comuna, sat, județul
A fost obligată pârâta SRL să permită reclamanților accesul pe proprietatea sa pentru efectuarea lucrărilor de reparație la casa acestora și s-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul dintre punctele 1 și 2 din răspunsul la obiecțiuni formulat de expertul astfel încât punctul 1, la drum să fie la 1,45 spre nord față de latura de sud a gardului de piatră aflat în prelungirea construcției reclamanților iar punctul 2 la 1,08 spre nord față de colțul nord-vestic al construcției reclamanților.
A fost obligată pârâta SRL să ridice construcțiile aflate în afara liniei de hotar așa cum a fost stabilită de expert și să refacă rigola de scurgere a apelor pluviale situată în spatele casei reclamanților, iar în caz de refuz au fost autorizați reclamanții să efectueze lucrările pe cheltuiala pârâtei.
Au fost obligate pârâtele la plata către reclamanți a sumei de 1338 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că proprietatea reclamanților este riverană cu proprietățile pârâtelor și că până la momentul litigiului de față între acestea nu a fost stabilită linia de hotar în mod concret, motiv pentru care acțiunea pentru grănițuire îndeplinește în principiu condițiile prevăzute de art.584 civ, iar celelalte capete de cerere formulate de reclamanți sunt subsidiare și depind de soluția adoptată în ce privește linia de hotar între proprietățile părților.
Sub aspectul probatoriului pentru grănițuire, instanța a reținut concluziile din raportul de expertiză întocmit de expert, din care rezultă că proprietățile părților se învecinează, iar suprafața de 28 mp din terenul aflat în actul de dobândire al reclamanților a fost inclusă în suprafața totală de 1292 mp determinată conform HG 834/1991, suprafață care inițial a constituit un singur trup, și care ulterior a fost dezmembrat, rămânând în proprietatea Obștei Muntele suprafața de 1054 mp, iar suprafața de 238 mp fiind vândută pârâtei SC SRL. Expertul a precizat că pe linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și a pârâtei există o rigolă de scurgere a apelor, conform fotografiilor prezentate de acesta la dosar, iar linia de hotar propusă este în linie dreaptă, motivând că astfel este respectată suprafața de teren dovedită prin actele reclamanților.
S-a mai constatat că în parte suprafețele de teren menționate în actele reclamanților și pârâtei se suprapun, situație în care intră în discuție problema dreptului de proprietate mai bine concretizat pentru una sau alta dintre părți, nefiind opozabile față de cealaltă parte actele depuse de acestea.
Întrucât actele pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în conformitate cu HG 834/1991 au fost întocmite unilateral de către unitatea care deținea acel teren și sunt ulterioare actului de dobândire prezentat de reclamanți, coroborat cu constatarea că acea linie de hotar este delimitată și de rigola de scurgere a apelor, instanța a apreciat că limita proprietății reclamanților este așa cum a fost stabilită de expert și nu se pune problema revendicării, motivat de faptul că reclamanții nu au invocat o ocupațiune.
A mai reținut instanța că o porțiune de gard aparținând pârâtei cu suprafața de 1,58 mp se află pe terenul reclamanților și că lucrările de reparație la casa reclamanților nu pot fi efectuate doar pe terenul acestora, accesul fiind împiedicat de către pârâtă.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta SC SRL,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut recurenta că instanța de fond greșit a admis capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor aflate în afara liniei de hotar deși acele construcții fuseseră demolate.
A criticat sentința și cu privire la obligarea sa la refacerea rigolei de scurgere chiar dacă nu s-a dovedit că se face vinovat de deteriorarea acestei rigole pentru formarea criticii privitoare la stabilirea liniei de hotar, susținând că această linie de hotar a fost stabilită eronat prin compararea titlurilor de proprietate, precizând totodată că mai bine caracterizat este titlul său de proprietate, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4553 din 12.10.2001. A susținut că la stabilirea liniei de hotar nu s-a avut în vedere modalitatea de folosire a terenului de către părți de peste 30 de ani.
Instanța a pus în discuția părților recalificarea căii de atac din recurs în apel iar prin încheierea din 14 decembrie 2007, fost recalificată calea de atac ca fiind apel.
Prin decizia nr.37 din 08.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s- respins, ca nefondat, apelul.
Instanța a motivat că soluția primei instanțe este corectă în privința tuturor capetelor de cerere, deoarece construcțiile edificate nelegal de către pârâtă s-au desființat după promovarea acțiunii și s-a reținut că lucrările efectuate de pârâtă au dus la obturarea rigolei de scurgere, astfel că obligația de refacere a rigolei cădea în sarcina pârâtei.
Privitor la stabilirea liniei de hotar s-a motivat că prima instanță a avut în vedere raportul de expertiză ce s-a întocmit pe baza actelor de proprietate ale părților, raport prin care s- constatat că suprafața de 26 mp. din terenul reclamantului a fost inclusă în suprafața totală de 1292 mp. A Sc A și în raport de hotarul astfel fixat s-a reținut corect că lucrările de reparații la casa reclamanților nu se pot executa doar de pe terenul acestora.
A reținut instanța că expertiza s-a efectuat cu convocarea părților, înlăturând critica formulată de apelantă sub aspectul necitării acesteia.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs pârâta SC SRL, solicitând în principal modificarea lor și în subsidiar casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare.
Recurenta a susținut că primul capăt de cerere, privitor la desființarea construcțiilor aflate pe linia de hotar, trebuia respins ca rămas fără obiect, întrucât construcțiile erau ridicate la data efectuării expertizei.
În privința refacerii rigolei de scurgere a apei, recurenta a arătat că nu s-a făcut dovada culpei pârâtei în deteriorarea acesteia și că, în realitate, această deteriorare s-a datorat atât vechimii rigolei, cât și faptei reclamanților. S-a adăugat precizarea că rigola aparține pârâtei.
A mai precizat recurenta că principala nemulțumire a acesteia vizează însă stabilirea liniei de hotar, instanțele pronunțând o soluție greșită asupra acestui capăt de cerere.
A argumentat recurenta că deși instanța nu a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în revendicare, a soluționat grănițuirea prin compararea titlurilor de proprietate ale părților și a concluzionat greșit că este mai bine caracterizat titlul reclamanților, deși nu dețin acte juridice opozabile pârâtei și invocă dobândirea dreptului de la autorul lor care nu are un titlu definitiv, pe când pârâta le-a opus titlul său înscris în cartea funciară și prin care suprafața de teren cumpărată este exact determinată și provine de la un vânzător cu titlu valabil, SC SA, având atestat dreptul de proprietate asupra terenului - conform HG 834/1991.
A susținut că suprafața atestată prin OM 5024/1995 include și rigola în discuție.
A mai invocat recurenta în argumentarea preferinței titlului său și deținerea în fapt a suprafeței în litigiu, respectiv o posesie mai bine caracterizată.
Cu privire la linia de hotar, recurenta a arătat că în mod greșit a fost stabilită pe baza raportului de expertiză întocmit de exp., cu ignorarea totală a raportului întocmit de exp., singurul care a stabilit linia de hotar (în varianta I), cu respectarea proprietății părților, aliniamentul fixat prin sentință încălcându-i dreptul său și împiedicând deschiderea porții.
Recurenta a reiterat și excepția uzucapiunii - arătând că instanțele nu au avut în vedere modalitatea de folosire terenului timp de peste 30 ani.
A reiterat recurenta și nulitatea raportului întocmit de exp., pentru neconvocarea sa la efectuarea expertizei.
A mai susținut recurenta că nu a fost legal citată la sediul său din Com., sat, citațiile fiind emise către un punct de lucru al său din satul.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, susținând în esență că pârâta urmărește tergiversarea soluționării litigiului și că actele ce atestă dreptul vânzătoarei SC ar fi acte unilaterale ce includ o parte din proprietatea sa.
Examinând motivele invocate de către recurenta pârâtă, se constată a fi în parte fondate.
Reclamanții, prin acțiunea introductivă și precizările ulterioare ale acțiunii au investit instanța doar cu un capăt de cerere în grănițuire, nu și cu o cerere în revendicare.
înseamnă determinarea limitelor fondurilor învecinate prin repere certe. Această operațiune presupune examinarea titlurilor de proprietate ale părților în litigiu și fixarea hotarului cu respectarea întinderii dreptului de proprietate al fiecărei părți - în condițiile în care grănițuirea nu s-a grefat pe o revendicare.
În speță, soluția de fixare a hotarului despărțitor dintre proprietatea reclamanților și a pârâtei SC, adoptată de instanțe, încalcă dreptul de proprietate al pârâtei, deși reclamanții nu au revendicat nici o suprafață de teren.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, raport avut în vedere de instanță, rezultă că prin amplasamentul hotarului propus, 28 mp. din proprietatea reclamanților se suprapun peste terenul cumpărat de pârâtă, în suprafață de 238 mp.
Acest hotar s-a stabilit în condițiile în care se are în vedere o suprafață de 887 mp.ca aparținând reclamanților - deși în contractul de întreținere invocat de reclamanți ca titlu de proprietate, apare înscrisă doar suprafața de 750 mp.
Intimații reclamanți susțin că suprafața reală aflată în proprietatea lor ar fi mai mare decât cea înscrisă în contractul de întreținere nr.2293 încheiat în 1995 și că trebuie avut în vedere în acest sens titlul autorului lor, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr.1534 din 20.04.1976. Dar prin acest contract nu s-a transmis autorului reclamanților vreo suprafață de teren, întrucât la data vânzării, construcțiilor terenurile erau scoase din circuitul civil conform Legii 58/1974 și nu s-a făcut dovada că autorul reclamanților a obținut ulterior un titlu și asupra terenului - prin care să se determine exact întinderea proprietății acestuia.
Celelalte înscrisuri ce reprezintă titlurile de proprietate ale antecesorilor autorului reclamanților, invocate de reclamanți, nu se pot avea în vedere atâta timp cât contractul de vânzare-cumpărare din 1976 nu a avut ca obiect și terenul,și nu face nici o referire la suprafața de teren trecută în proprietatea statului la acea dată.
Contrar situației incerte a întinderii proprietății reclamanților asupra fondului învecinat cu proprietatea pârâtei, aceasta le opune un titlu opozabil - contractul de vânzare-cumpărare nr.4553 din 12 octombrie 2001 - înscris în cartea funciară.
Această înscriere conferă efect de opozabilitate actului juridic ce constituie titlul pârâtei (art.38 din Lg.7/1996), precum și documentației cadastrale pe baza căreia s-a înscris actul.
Din cele două expertize tehnice efectuate în cauză, singura care la stabilirea hotarului respectă întinderea dreptului de proprietate al pârâtei SC SRL, este expertiza întocmită de către expertul.
Cele două instanțe ignoră complet raportul de expertiză întocmit de acest expert deși în analizarea probelor se impunea să arate considerentele pentru care se înlătură această expertiză.
Prin raportul întocmit de expertul se propun două variante de grănițuire.
În prima variantă, expertul propune ca linia de hotar să fie aliniamentul determinat de pct.A-4-2 din anexa 3 la o distanță de 0,3. măsurată spre nord din zidul casei reclamantului la o adâncime de 16. măsurată de la est spre vest din gardul de la fațadă, pct.4 se află la aceeași distanță de 0,3. măsurată de la colțul NE al casei reclamantului și pct.A în prelungirea spre est a aliniamentului A-
În această variantă protecția la sol a streașinii acoperișului de la casa reclamanților refăcut de aceștia depășește spre nord linia de hotar propusă - ceea ce ar putea constitui prilej de alte litigii între părți.
În varianta a-II-a linia de hotar propusă o constituie aliniamentul determinat de punctele A- în care pct.A se află la o distanță de 0,65. măsurată spre nord de la zidul casei reclamantului la distanța de 16. măsurată de la E- începând de la gardul de la fațadă - pct.B se află la aceeași distanță de 0,65. măsurată la colțul de NE al casei reclamantului și pct.B se prelungește spre est a aliniamentului A-B, în acest caz proiecția la sol a streașinii de la casa reclamanților nedepășind linia de hotar propusă.
În cauză se impunea stabilirea hotarului proprietăților în această din urmă variantă care respectă (cu mici erori în privința pârâtei) întinderea dreptului de proprietate al părților și ține cont de servitutea picăturii streașinii.
Prin urmare, apelul pârâtei trebuia admis și schimbată sentința în privința soluției dată capătului de cerere în grănițuire -în sensul celor arătate mai sus.
Celelalte critici formulate de recurenta pârâtă prin recursul declarat sunt nefondate.
Modul în care a fost soluționat primul capăt de cerere nu o afectează pe recurenta pârâtă, prima instanță obligând pârâta să ridice acele construcții care s-ar mai afla în afara liniei de hotar.
Or, dacă - în afara liniei de hotar astfel cum se modifică prin prezenta decizie, nu se mai află construcții edificate de către pârâtă - o eventuală executare silită a sentinței nu ar mai avea obiect.
Privitor la refacerea rigolei - instanțele au reținut culpa pârâtei în deteriorarea acesteia în urma examinării probatoriilor, iar starea de fapt stabilită de instanțe nu se mai poate cenzura în calea extraordinară de atac a recursului după abrogarea pct.11 al art.304 pr.civ.
Cum linia despărțitoare a proprietății părților se modifică prin luarea în considerare a raportului de expertiză întocmit de expert - rămân nerelevante criticile privind nulitatea raportului de expertiză întocmit de expertul.
Criticile referitoare la nelegalitatea citării pârâtei în apel nu se confirmă, pârâta fiind citată pentru primul termen de judecată fixat în apel la adresa indicată, fiind de altfel prezentă în instanță la acest termen prin administrator și primind termen în cunoștință pentru următoarele ședințe de judecată.
Față de considerentele arătate și în baza art.312 rap.la art.304 pct.9 pr.civ. urmează a se admite recursul pârâtei, a se modifica decizia, a se admite apelul și a se schimba în parte sentința, în sensul stabilirii liniei de hotar conform variantei II din raportul de expertiză întocmit de expert, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC.SRL împotriva deciziei civile nr. 37 din 08 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și sentinței civile nr. 5596 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, și intimata pârâtă, Muntele.
Modifică decizia menționată, în sensul că admite apelul declarat de pârâta SC.SRL împotriva sentinței civile nr. 5596 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința în sensul că stabilește linia de hotar conform variantei nr.2 la raportul de expertiză întocmit de exp., respectiv pe aliniamentul ABC conform schiței anexă nr.3 A la raport,fila 105 dosar fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
30.06.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Stela Popa, Paraschiva Belulescu
