Obligație de a face. Decizia 574/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 574
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta C - M DISTRIBUȚIE A I și pe intimata, având ca obiect obligație de a face, împotriva deciziei numărul 606/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedința publică din data de 18 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de sedință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare, instanța amânat pronunțare cauzei pentru data de azi, când, deliberând
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub numărul -, reclamanta a chemat în judecată pârâta SC"- M Distribuție" I, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință din care să rezulte salariile brute pentru perioada 01.07.1977 - 01.01.1991.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 25.08.2008 a înregistrat la registratura pârâtei o cerere prin care a solicitat o adeverință din care să reiasă salariile brute pentru perioada 01.07.1977-01.01.1991, însă i-a fost refuzată eliberarea acesteia. A solicitat copii de pe statele de plată, veniturile sale brute fiindu-i neclare la calcularea pensiei, conform art. 78 din Legea nr. 250/2007, dar și de data aceasta a fost refuzată.
Prin sentința civilă nr. 970/CA/04.11.2008 Tribunalul Iașia admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Iași, motivat de faptul că în cauză nu există vreun act administrativ în sensul Legii 554/2004 care să o vatăme pe reclamantă într-un drept ori într-un interes legitim, iar refuzul pârâtei de eliberare a unei adeverințe nu poate fi asimilat cu nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, atât timp cât o astfel de cerere excede atribuțiilor conferite de lege autorităților administrative, privind doar raporturi civile (obligație de a face).
Prin decizia nr. 543/CA/08.12.2008, Curtea de APEL IAȘIa respins recursul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 970/CA/04.11.2008 a Tribunalului Iași.
La Judecătoria Iași cauza a fost înregistrată sub numărul -.
Pentru termenul din 19.02.2009, reclamanta și- completat acțiunea, în sensul că a solicitat a fi obligată pârâta la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere pe toată durata litigiului și până la îndeplinirea obligației de a face.
În plus pe lângă aceste solicitări, reclamanta a mai solicitat, prin concluziile scrise depuse la dosar, obligarea pârâtei de a-i elibera o adeverință din care să rezulte că a fost salariata acestei unități în perioada 01.05.1973-26.01.1997, în calitate de consilier juridic, faptul că i s-a reținut și virat contribuția CAS.
Prin sentința civilă nr. 4843/26.03.2009 Judecătoria Iașia respins ca nefondată acțiunea cu următoarea motivare:
Conform dispozițiilor art. 164 din Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, la determinarea punctajului mediu anual, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salarii brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Pentru perioada solicitată de reclamantă, la determinarea punctajului se utilizează salariile nete, conform aceleași dispoziții legale.
În adeverința nr. 8052/06.02.2009 eliberată de Casa Județeană de Pensii I și anexată de către pârâtă precizărilor înaintate la dosar, se arată că noțiunea de salariu "net" sau "brut" se referă la salariile tarifare de încadrare înscrise în carnetul de muncă, care au fost fără impozit inclus în perioada 01.07.1977-01.01.1991, formularea de la art.164 referindu-se la salariul brut sau net înscris în carnetul de muncă și nu la salariile brute realizate, neexistând temei legal de valorificare a veniturilor brute realizate anterior datei de 01.04.2001.
Prin urmare atâta timp cât punctajul mediu anual se calculează în raport de salariul net pentru intervalul 01.07.1977-01.01.1991, cererea reclamantei de eliberare a unei adeverințe în care să fie menționate salariile brute pentru această perioadă nu este fondată.
De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada că a solicitat și i s-a refuzat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că a fost salariata unității în calitate de consilier juridic în perioada 01.05.1973-26.01.1997 instanței de judecată și oricum, această dovadă o poate face cu o copie a cărții de muncă în care sunt înscrise aceste mențiuni, un astfel de exemplar fiind depus și în dosarul Tribunalului Iași cu numărul -, fila 7-8 dosar.
Referitor la daunele cominatorii, solicitarea reclamantei este nefondată, atât timp cât nu există față de aceasta în sarcina pârâtei, o obligație pe care trebuie să o execute.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta -.
Prin decizia civilă nr. 606 din 29 iunie 2009 Tribunalului Iașis -a admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 4843/26.03.2009 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în tot, in sensul următor.
S-a admis in parte acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în I- B, -. 2 in contradictoriu cu pârâta SC- Distribuție, Sucursala I, cu sediul in I-.
A obligat pârâta să- elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte salariile brute pe care le-a încasat in perioada 1.07.1997- 1.01.1991.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantei daune cominatorii in sumă de 100 lei/zi începând cu data rămânerii irevocabile prezentei hotărâri și până la data eliberării efective a adeverinței.
A respins cererea privind daunele cominatorii pentru restul perioadei.
Pentru a hotărî astfel, se rețin în esență următoarele:
Raționamentul instanței de fond este greșit, corect susține apelanta in criticile sale că instanța de fond nu avea in sarcina sa determinarea utilității adeverinței solicitate.
Instanța de fond urma sa stabilească dacă reclamanta avea dreptul să obțină de la fostul său angajator adeverința care să certifice date privind salarizarea sa și contribuția de asigurări sociale către stat pentru perioada 01 iulie 1977 - 01 ianuarie 1991. Interesul juridic al formulării acestei cereri este evident acela de a proba modalitatea de calcul a punctului de pensie insă, in analiza existenței interesului juridic al reclamantei - obligatoriu ca pentru orice acțiune civilă - nu era necesar ca instanța de fond să prefigureze finalitatea demersurilor pentru care reclamanta a invocat utilitatea adresei solicitate. Această finalitate este desigur in competența altor organisme, intr-o altă procedură. Chiar dacă determinarea punctului de pensie se face in baza unor date comunicate din oficiu de către angajator, nu se poate reține faptul că reclamanta apelantă nu are dreptul de a avea acte constatatoare pentru aceste date, care privesc activitatea sa profesională.
De aceea greșit a determinat instanța netemeinicia cererii formulate argumentată pe inutilitatea demersului reclamantei, ceea ce excede limitelor învestirii. Nu există nici un argument pentru care să se legitimeze, așa cum a făcut instanța de fond, refuzul comunicării unor date ce țin de persoana reclamantei și modalitatea de salarizare a acesteia in virtutea raporturilor sale de muncă anterioare.
Pentru aceste motive in temeiul art. 296 Cod procedură civilă tribunalul va admite apelul, va schimba in tot sentința, iar in temeiul art. 1075 cod civil va admite acțiunea așa cum a fost formulată.
Cererea de acordare a daunelor cominatorii va fi admisă numai in relație cu perioada ulterioară rămânerii irevocabile a deciziei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs "- M DISTRIBUȚIE" pentru următoarele motive: instanța de apel a reținut în mod corect să societatea recurentă refuză nejustificat eliberarea unei adeverințe simple cu veniturile realizate de reclamantă în perioada sus-menționată, când în realitate intimata a solicitat să i se elibereze o adeverință care să cuprindă salariile brute pentru perioada 1977-1991, în cartea de muncă regăsindu-se pentru acea perioadă doar salariile nete.
Având în vedere că pentru perioada în discuție, în cărțile de muncă se operau doar salariile nete, de altfel singurele luate în calculul pensiei, iar impozitul și, care adăugate la salariul net ar trebui să compună salariul brut, se calculau la toate salariile nete din societate (total fond salarii) se află în imposibilitate de a determina un procent aplicabil unui singur salariat.
Astfel, nu a existat și nici nu poate fi determinată în prezent o modalitate de calcul a salariului b rut pentru perioada solicitată, tocmai motivat de faptul că la acea vreme impozitul și se aplică diferențiat la suma totală a fondului de salarii, în funcție de valoarea acestuia.
Pârâta-recurentă nu a refuzat niciodată să furnizeze reclamantei-intimate date legate de persoana acesteia, de modalitatea de salarizare a acesteia, ci a refuzat să-i elibereze o adeverință cu ipoteticele salarii brute pe care le-ar fi avut aceasta în perioada 1977-1991, perioadă în care nu existau salarii brute, ci doar nete, astfel că această adeverință este imposibil de realizat.
Recurenta este de bună-credință, sens în care s-a adresat solicitând indicarea unei modalități de calcul a impozitului aplicabil individual la salariul net al unui angajat în perioada 1977-1991 pentru a obține venitul brut, răspuns pe care-l va anexa acțiunii când va fi primit de la această instituție.
În ceea ce privește daunele cominatorii solicitate prin acțiune ca modalitate de constrângere a recurentei, este de remarcat modificarea din "daune materiale" ce o presupune taxa de timbru în "daune cominatorii".
Susține că se impune admiterea recursului.
Recursul este nefondat.
În mod corect prin admiterea apelului s-a admis în parte acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta-recurentă să-i elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte salariile brute pe care le-a avut în perioada 01.07.1977-01.01.1991.
Aceasta deoarece reclamanta a dovedit interesul juridic al formulării acesteia, în sensul stabilirii modului de calcul al punctului de pensie, finalitatea acestui demers urmând a fi evaluat de către organele competente.
Motivele din întâmpinare și din cererea de recurs privind imposibilitatea compunerii unei astfel de adeverințe, nu sunt de natură a refuza eliberarea unei adeverințe care este strâns legată de rapoartele de muncă pe care reclamanta le-a avut cu recurenta, izvorând din calitatea sa de fostă salariată a societății. În mod corect a fost obligată societatea la daune cominatorii.
Drept urmare toate criticile fiind nefondate nu vor fi primite, iar recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de "- M DISTRIBUȚIE", prin reprezentanții legali împotriva deciziei civile nr. 606 din 29.06.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 nov. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
22.12.2009
2 ex.
Președinte:Adriana Elena AndronicJudecători:Adriana Elena Andronic, Georgeta Buliga, Elena
