Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 595/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 595
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 125 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 10557 din 25 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- (nr. în format vechi 9822/2005), în contradictoriu cu pârâtul intimat G, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant G, asistat de avocat, lipsind intimatul pârât
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus dovada achitării taxei de timbru, adeverință emisă de Consiliul Local C și adresă emisă de Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor din care rezultă că autoarea nu a locuit în localitatea în care se află imobilul ce face obiectul partajului.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției de neacceptare a succesiunii autorului G - de către, precum și a cererii de complinire formulate de reclamant la data de 18.04.2008.Tribunalul a considerat că instanța de fond s-ar fi pronunțat asupra acestor aspecte implicit, subînțelegându-se soluția. Însă, excepția amintită nu a fost analizată, nefiind emis nici cel mai simplu argument.
În raport de acest prim motiv a pus concluzii de admitere a recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Un al doilea motiv de recurs privește încălcarea principiului împărțirii în natură instituit de art. 6735alin. 2. Astfel, instanța nu a avut în vedere acordul părților în sensul de a omologa raportul de expertiză întocmit de expertul asistent, acest lucru fiind obligatoriu în baza principiului disponibilității. Prin omologarea raportului întocmit de expertul numit de instanță au rezultat sulte foarte mari, ce nu pot fi achitate de părți. Aceste sulte puteau fi evitate prin împărțirea terenului. A pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal pentru completarea raportului de expertiză cu o variantă prin care bunurile să fie împărțite în natură, fără sulte.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 19.04.2005, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtul G, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună deschiderea succesiunii autoarei G (decedată la data de 30.09.2003), a succesiunii defunctului G - (decedat la data de 15.03.2005) și a succesiunii defunctei (decedată la data de 19.03.2005), stabilirea moștenitorilor legali și a masei bunurilor succesorale și partajarea acestor bunuri între moștenitori.
În motivarea acțiunii, s-a mai arătat că autoarea Gaa vut 3 descendenți: reclamantul G, G - și, defunctul G - nu a fost căsătorit și nu are descendenți, iar defuncta a fost căsătorită cu pârâtul G, iar din căsătoria lor nu au rezultat descendenți.
S-a mai precizat că la decesul autoarei au rămas ca bunuri succesorale cele reținute prin certificatul de moștenitor nr. 41/30.03.2005 rectificat prin încheierea nr. 950/14.04.2005 la BNP, bunuri ce au fost folosite exclusiv de reclamant și de defunctul G -, defuncta neacceptând succesiunea autoarei expres sau tacit.
La data de 29.06.2005 pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței admiterea în parte a acțiunii, în sensul constatării deschiderii succesiunilor autorilor G, G - și, care au acceptat succesiunea prin însuși faptul că au locuit efectiv în imobilul bun succesoral, situat în com., jud. D, să se constate calitatea de moștenitori în cote de câte a celor doi descendenți ai autoarei G, să se respingă excepția neacceptării succesiunii autoarei, de către, ca fiind neîntemeiată, să se constate că tot aceștia au suportat integral cheltuielile de înmormântare și pomeni ulterioare ale autorilor, să se constate că este străin de succesiune al treilea fiu al autoarei, adică reclamantul, deoarece nu a acceptat în termenul legal succesiunea autoarei și să se anuleze certificatul de moștenitor nr.41/30.03.2005 emis de BNP, deoarece nu au fost incluși toți moștenitorii legali, ci doar reclamantul.
La data de 21.09.2005 reclamantul a formulat cerere de complinire prin care a solicitat instanței revocarea judecătorească a legatului nr. 7259/22.07.1996 emis de BNP, pentru neîndeplinirea sarcinii de către legatar, în sensul că pârâtul G nu a suportat cheltuielile cu înmormântarea și pomenirile ulterioare pentru defuncta, acestea fiind suportate de către reclamant, impunându-se imputarea acestor cheltuieli și pârâtului, corespunzător cotei sale valorice.
Reclamantul a ridicat excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului
La data de 31.10.2007, Judecătoria Craiovaa pronunțat o încheiere de admitere in principiu, prin care s-a admis în parte și în principiu acțiunea complinită și s-a admis în parte și în principiu cererea reconvențională formulată la data de 29 iunie 2005.
S-a constatat deschisă succesiunea autoarei G la data de 30.09.2003, iar ca moștenitori legali pe reclamantul G, G - si, in calitate de descendenți gradul I, cu o cota de 1/3 pentru fiecare.
S-a constatat că masa bunurilor succesorale se compune din 40 acțiuni dobândite de defunctă în baza certificatului de acționar nr. -, eliberat la data de 16.08.1996 de SC C precum și următoarele bunuri imobile: suprafața de 28.600 mp situată în Comuna, sat, județ D, dobândită de defunctă prin nr. 1889-9640/22.04.1996; o casă din cărămidă cu 5 camere, din care 3 camere acoperite cu tablă și 2 camere acoperite cu plăci de azbociment, situată pe un teren de 400 mp curți-construcții.
S-a constatat deschisă succesiunea autorului G - la data de 15.03.2005, iar ca moștenitori legali pe reclamantul G si, in calitate de colaterali privilegiați. S-a constatat că masa bunurilor succesorale se compune din cota de 1/3 din bunurile rămase în succesiunea autoarei G. S-a dispus ieșirea din indiviziune in cote de cate 1/6 pentru fiecare.
S-a constatat deschisă succesiunea autoarei la data de 19 martie 2005, fiind moștenitor pârâtul G in calitate de soț supraviețuitor și legatar universal, conform testamentului autentificat sub nr. 7259/22.07.1996 la BNP. S-a constatat că masa bunurilor succesorale se compune din cota de 1/3 rămasă la decesul autoarei G, cota de 1/6 din bunurile ramase la decesul autorului G - precum si cota de din apartamentul nr. 4 din C, cartier Noua,. 5,. 6, județul D, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1231/2004 de BNP, cealaltă cota din imobil revenindu-i soțului supraviețuitor G, ca bun comun.
S-a respins excepția neacceptării succesiunii autoarei G, de către și de către reclamant.
S-a constatat că pasivul succesoral a fost suportat in mod egal de către ambele părți.
S-a respins cererea privind revocarea testamentului autentificat sub nr. 7259/22.07.1996 la BNP, formulată de reclamant in cadrul cererii de complinire de la 21.09.2005.
S-au numit experți specialitatea contabili, topo-cadastral si construcții civile si industriale, stabilindu-se onorariu de cate 900 lei pentru fiecare expert.
Prin sentința civilă nr. 10557 din 25 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost confirmat raportul de expertiză întocmit de ing. expert specialitatea construcții civile și industriale și s-au atribuit bunurile părților conform variantei A propusă de expert, astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 48.845,4 lei s-a atribuit reclamantului, care a primit în natură imobilul casă cu 5 camere situat în comuna, județul D, iar față de valoarea lotului său de 24.422,7 lei a fost obligat să plătească sultă pârâtului suma de 24.422,7 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 65.307,5 lei, s-a atribuit pârâtului, care a primit apartamentul situat în C și față de valoarea lotului său de 89.730,2 lei i s-a acordat sultă de la reclamant suma de 24.422,7 lei.
A fost omologat raportul de expertiză întocmit de ing. expert specialitatea topografie-cadastru și s-au atribuit bunurile părților conform variantei I propusă, astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 20118,20 lei s-a atribuit reclamantului, care a primi următoarele suprafețe de teren amplasate în: T 101, P 704- - categoria curți construcții, în valoare de 4.605,80 lei; T 101, P 704/1-S= 800.- categoria vie intravilan, în valoare de 9211,60 lei; T 101, P 704/2- - categoria arabil intravilan, în valoare de 4605,80 lei; T 33, P 104/1- - vie extravilan, în valoare de 195 lei; T 13, P 7-.000 arabil extravilan, în valoare de 1500 lei, iar față de valoarea lotului său în sumă de 11236,60 lei, s-a stabilit să plătească sultă pârâtului suma de 8.881,60 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 2355,00 lei, s-a atribuit pârâtului care a primit în natură suprafața de 15.700. teren arabil extravilan situat în T 32, P 16 și sultă de la reclamant în sumă de 8.881,60 lei.
A fost confirmat raportul de expertiză întocmit de ing. expert specialitatea contabilitate, potrivit unicei variante propuse, fiecare dintre părți primind c/valoarea a 20 acțiuni reactualizată, adică lotul fiecăruia fiind de câte 1222,8 lei, valoarea totală a acțiunilor fiind de 2445,6 lei.
fost stabilit termen de 5 luni pentru plata sultelor, începând cu data rămânerii definitive a sentinței.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți și a mai fost obligat reclamantul către pârât la 1354 lei cheltuieli de judecată, reprezentând 1/2 din cuantumul total al onorariilor de experți.
Instanța a respins cererea formulată de reclamant la data de 18.04.2008 având ca obiect pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu suplimentare, întrucât în cuprinsul cererii respective s-a constatat că motivul invocat de reclamant este acela de a se modifica încheierea de admitere în principiu prin inserarea obligației de achitare a pasivului succesoral, în sensul de a se menționa că el a fost suportat integral de reclamant.
Împotriva sentinței și a încheierii de admitere în principiu a formulat apelul reclamantul, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelantul a susținut că instanța de fond a omis să analizeze și să se pronunțe prin încheierea de admitere în principiu asupra excepției de neacceptare a succesiunii autorului G - de către și nu s-a pronunțat asupra cererii de complinire formulată la data de 18.04.2008 prin care a solicitat imputarea asupra lotului pârâtului, conform cotei sale succesorale, a cheltuielilor efectuate de acesta în exclusivitate cu ocazia pomenirilor autoarei în perioada de după data introducerii acțiunii de partaj succesoral și a sumei pe care a plătit-o reclamantul cu titlu de impozite și taxe aferente imobilelor succesorale din.
Un alt motiv de apel se referă la încălcarea principiului disponibilității, în ceea ce privește evaluarea terenurilor intravilane și extravilane, având în vedere diferența enormă dintre valorile date de experții judiciari, părțile din litigiu solicitând omologarea în parte a raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic asistent, deoarece acesta a folosit la evaluarea terenurilor valoarea reală de circulație spre deosebire de expertul numit de instanță care a folosit valorile tehnice din cataloage de specialitate.
A menționat că omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul asistent permite eliminarea sultei datorată de reclamant ca urmare a atribuirii în întregime a casei de locuit.
Prin decizia civilă nr. 125 din 23 februarie 209 Tribunalului Doljs -a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a reținut că instanța de fond a analizat excepția neacceptării succesiunii autorului G - de către iar prin dispozitivul încheierii de admitere în principiu s-a pronunțat implicit asupra aceste excepții, când a constatat deschisă succesiunea defunctului G - având ca moștenitori legali pe reclamant G și numita, ambii în calitate de colaterali privilegiați, stabilindu-le cotele succesorale din averea defunctului.
a decedat la o perioadă foarte scurtă de timp față de decesul fratelui său, iar din depozițiile martorilor, și s-a reținut că aceasta a locuit și a decedat în același imobil bun succesoral, folosind astfel bunurile succesorale.
S-a avut în vedere că prin sentința civilă nr. 1325 din 17 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă cererea prin care Gas olicitat revocarea legatului autentificat sub nr. 7259/22.07.1996 de BNP, în considerentele hotărârii reținându-se că Gaî ndeplinit sarcinile legatului, precum și faptul că reclamantul și pârâtul au contribuit în egală măsură la cheltuielile privind înmormântarea și pomenirea defunctei.
De asemenea, pârâtul Gaf ormulat cerere reconvențională în termenul de 6 luni de la data decesului autoarei, termenul de opțiune succesorală, prin care a solicitat partajarea averii succesorale, situație în care atitudinea sa are, fără echivoc, natura unei acceptări a succesiunii.
A fost considerată neîntemeiată critica privitoare la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de complinire formulată la data de 18 aprilie 2008, deoarece instanța a motivat în cuprinsul hotărârii faptul că nu sunt îndeplinite condițiile pronunțării unei noi încheieri de admitere în principiu raportat la dispozițiile art. 6737.proc.civ. nefiind vorba de constatarea existenței și a altor coproprietari și nici despre bunuri care trebuiau supuse împărțelii, precum și faptul că prin încheierea de admitere în principiu s-a stabilit, pe baza probelor administrate, că pasivul succesoral a fost suportat în mod egal de părți.
Faptul că reclamantul ar fi efectuat pomeniri ulterioare surorii sale, după introducerea acțiunii de partaj, nu justifica pronunțarea unei noi încheieri de admitere în principiu, cu modificarea celor reținute privind pasivul succesoral în încheierea de admitere în principiu, instanța de fond neputând să-și cenzureze propria încheiere.
Tribunalul a reținut că la evaluarea bunurilor s - au luat în calcul toate criteriile care influențează valoarea de circulație a terenului, stabilindu-se valoarea de la data partajului și că au fost incluse în lotul reclamantului terenurile despre care a susținut că au fost înstrăinate de reclamant în timpul stării de indiviziune.
La instanța de fond, pârâtul a solicitat încuviințarea unui expert asistent, însă nu a fost de acord cu omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul asistent în varianta solicitată de reclamant prin motivele de apel, întrucât cuprinde terenuri pe care reclamantul le-a vândut.
Solicitarea reclamantului de a fi omologată varianta Aaa cestui raport pentru a se elimina sulta datorată de reclamant nu este posibilă, părțile neînțelegându-se cu privire la acest aspect.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, fiind reluate criticile din apel.
Recurentul a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției neacceptării succesiunii autorului G - de către, nu s-a pronunțat asupra cererii de complinire formulată la 18.04.2008 și că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 673/5, fiind încălcat principiul disponibilității deoarece nu s-au atribuit bunurile conform variantei expertului asistent pentru a se înlătura plata sultei.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
La data decesului unui autor, succesibilii săi au posibilitatea de a accepta succesiunea sau de a renunța la aceasta. Art. 700 civ. stabilește că dreptul de opțiune succesorală trebuie exercitat în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii iar art. 689 civ. prevede că acceptarea succesiunii poate fi făcută expres sau tacit.
Constituie act de acceptare tacită a succesiunii folosința bunurilor succesorale, ca și formularea unei cereri de chemare în judecată sau a unei cereri reconvenționale prin care se solicită partajarea bunurilor autorului comun. Participarea la proces a succesibilului, în calitate de pârât, reprezintă, de asemenea, act de acceptare tacită a succesiunii dacă din atitudinea procesuală a acestuia rezultă însușirea calității de moștenitor. În ipoteza în care reclamantul invocă excepția neacceptării succesiunii de către pârât, excepție ridicată în termenul de opțiune succesorală, iar pârâtul se opune admiterii acesteia și susține că a acceptat succesiunea, opoziția este interpretată ca act de acceptare tacită, cât timp intervine în intervalul de 6 luni de la decesul autorului.
Atunci când instanța reține calitatea de moștenitori a părților și le stabilește cotele succesorale și masa bunurilor succesorale, prin încheierea de admitere în principiu, este evident că excepția neacceptării succesiunii a fost respinsă, nefiind necesar să se pronunțe explicit asupra cestei excepții, în sensul respingerii ei. Orice judecată făcută pe fond, după ce a fost ridicată o excepție, are semnificația respingerii excepției iar a susține că instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia deoarece nu a scris în concret în dispozitivul hotărârii faptul că excepția este respinsă constituie o interpretare rigidă normelor de procedură civilă și ar avea ca efect reluarea cursului judecății deși această judecată a întrunit toate elementele de analiză a fondului. Prelungirea procesului din acest motiv ar încălca dreptul părților la judecata pricinii în termen rezonabil, drept prevăzut de art. 21 din Constituție și art. 6 din CEDO.
În speță, se constată că dispozițiile art. 129, care obligă instanța să se pronunțe asupra tuturor cerilor părților, au fost corect aplicate de instanțele de fond.
Reclamantul a introdus acțiunea de partaj succesoral la data de 19.04.2005, înainte de împlinirea termenului de opțiune succesorală față de autorii G -, decedat la 15.03.2005 și, decedată la 19.03.2005, invocând neacceptarea succesiunii lui G - de către.
În același termen de opțiune succesorală, la data de 29.06.2005, pârâtul a exprimat o poziție procesuală clară, neechivocă, solicitând respingerea excepțiilor ridicate de reclamant și formulând propria cerere reconvențională prin care solicita deschiderea succesiunilor autorilor comuni. Potrivit art. 692 civ. dreptul de opțiune al unui succesibil decedat înainte de stingerea dreptului de opțiune se transmite prin succesiune la propriul său moștenitor, acesta fiind efectul retransmiterii succesiunii.
Aplicând acest principiu în speță, se constată că autoarea, decedată la patru zile după ce a decedat fratele său, G -, putea să nu facă acte de opțiune succesorală, pentru că dreptul său de a accepta succesiunea fratelui s-a transmis moștenitorului, pârâtul G, nefiind stins la data decesului său. Actele de acceptare tacită făcute de acesta în timpul procesului, prin formularea cererii reconvenționale înainte de împlinirea termenului de opțiune succesorală și prin solicitarea de a se respinge excepția neacceptării succesiunii, sunt suficiente pentru a constata că este moștenitoare acceptantă a succesiunii lui G - și că bunurile sale succesorale se transmit către G.
Formularea în apel și recurs a criticilor vizând neacceptarea succesiunii de către constituie o ignorare a dispozițiilor art. 692 civ. fiind evident, față de data când cei doi autori au decedat, data când s-a introdus acțiunea și cererea reconvențională, că dreptul de opțiune succesorală s-a retransmis de la către G și a fost exercitat în termen de către acesta.
În plus, instanțele de fond au reținut ca stare de fapt că continuat să locuiască în imobilul succesoral, ceea ce constituie act tacit de acceptare a succesiunii.
Nu este fondată nici critica vizând nepronunțarea instanței asupra cererii de complinire formulată la 18.04.2008.
În considerentele sentinței, judecătoria a respins cererea formulată de reclamant la data de 18.04.2008, arătând că nu se poate pronunța o încheiere de admitere în principiu suplimentară, întrucât reclamantul tindea la modificarea încheierii de către instanța care a pronunțat-o, iar probele administrate au fost în sensul că pasivul succesoral a fost suportat în mod egal de părți.
În condițiile în care prin încheierea de admitere în principiu s-a constatat deschisă succesiunea autoarei, având ca unic moștenitor pe pârâtul G in calitate de soț supraviețuitor și legatar universal, iar reclamantul nu a criticat acest aspect, partea din cererea sa de complinire referitoare la cheltuielile pentru pomenirea autoarei nu privea chestiuni care țineau de imputarea pasivului succesoral, cât timp reclamantul nu avea calitatea de moștenitor.
S-a reținut corect că eventualele cheltuieli efectuate de reclamant după data introducerii acțiunii, pentru pomenirea surorii sale, constituie acte dezinteresate, care nu angajează răspunderea patrimonială a moștenitorilor autoarei, făcute de parte dintr-o datorie morală, creștină și ele nu pot duce la modificarea încheierii deja pronunțate.
Instanțele de fond au avut în vedere și puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1325 din 17 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Craiova, prin care s-a reținut că Gaî ndeplinit sarcinile legatului, precum și faptul că reclamantul și pârâtul au contribuit în egală măsură la cheltuielile privind înmormântarea și pomenirea defunctei.
Prima instanță a analizat în considerentele sentinței cererea de complinire formulată de reclamant sub toate aspectele sale, inclusiv cele privitoare la plata impozitelor pentru imobilul succesoral, plată care incumba reclamantului după decesul autorilor, pentru că a rămas în posesia bunului, neexistând motive pentru a se constata nelegalitatea sentinței, aplicarea dispozițiilor art. 129 fiind deja analizată în prezenta decizie în partea referitoare la prima critică din recurs.
Recurentul a adus critici sentinței și în ce privește modalitatea de evaluare și atribuire a bunurilor succesorale, însă a făcut o interpretare greșită a principiului disponibilității, considerând că instanța este obligată să admită cererea sa pentru omologarea expertizei întocmite de expertul asistent. Principiul disponibilității presupune dreptul părții de a sesiza instanța, de a stabili cadrul procesual sub aspectul persoanelor chemate în judecată și al obiectului judecății, de a administra probe, de a renunța la judecată sau de a încheia tranzacții, nicidecum dreptul de a impune o anumită ierarhie a probelor.
Potrivit art. 167 instanța încuviințează administrarea probelor ce le consideră concludente, pertinente și utile aflării adevărului, iar în analiza acestora trebuie să interpreteze coroborat toate elementele de fapt dovedite, aplicând dispozițiile legale în materie.
Legea dă posibilitatea părților să încheie anumite convenții asupra administrării probelor, dar numai atunci când nu există reglementări imperative care să interzică astfel de convenții, iar instanța poate lua act de învoiala lor, atunci când ea există. În speță, pârâtul a solicitat ca la efectuarea expertizei să fie asistat de un expert pe care și l-a ales și care a întocmit propria sa lucrare, dar partea nu a cerut confirmarea lucrării acestui expert, ci omologarea expertizelor efectuate de cei trei experți numiți de instanță. Nici chiar reclamantul nu a solicitat omologarea expertizei efectuate de expertul asistent, ci a solicitat instanței alegerea unei variante lăsate la altitudinea acesteia.
Prin urmare, nu a existat o înțelegere a reclamantului și pârâtului cu privire la omologarea expertizei efectuată de expertul asistent, așa cum s-ar deduce din criticile recurentului, dimpotrivă, fiecare a solicitat atribuirea bunurilor în varianta experților numiți de instanță.
În mod corect prima instanță a atribuit bunurile ținând seama de criteriile legale prevăzute de art. 673/9, de art. 741 civ. și de posesia exercitată de părți, în lotul fiecăruia fiind atribuite construcții și terenuri.
Solicitarea de a se atribui pârâtului anumite suprafețe de teren, pentru a se evita plata sultei nu este fondată cât timp reclamantul a recunoscut că a înstrăinat aceste suprafețe de teren, aspect confirmat de expertul și este firesc să primească terenurile respective. Această stare de fapt a fost reținută și de tribunal, iar reclamantul nu a criticat-o, nici prin motivele de recurs și nici prin obiecțiunile formulate față de expertiza realizată de exp., ceea ce confirmă, o dată în plus, că terenurile au fost înstrăinate și prețul încasat. Plata sultei se impune și prin aceea că pârâtul are un lot valoric mai mare decât al reclamantului.
Curtea constată că principiul administrării nemijlocite a probelor și cel al analizei lor coroborate au fost corect aplicate, fiind aleasă varianta de partajare conform expertizei realizată de expertul numit de instanță, iar nu varianta expertului asistent ales de pârât, între părți neexistând un acord pentru omologarea expertizei acestuia.
Cât privește evaluarea bunurilor, se constată că expertul a avut în vedere prețurile practicate în zonă pe piața imobiliară, obținând informații de la primăria din localitate, prețurile stabilite pentru terenuri fiind mai mici decât cele ale expertului asistent. În condițiile în care în lotul reclamantului s-au inclus suprafețe mai mari de teren, inclusiv terenul intravilan, este în interesul acestuia să fie menținută evaluarea expertului, valoarea totală a terenurilor fiind mai mică.
Față de aceste considerente, se apreciază că nu există motive de nelegalitate ale hotărârii atacate, astfel că potrivit art. 312, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de apelantul reclamant G, împotriva deciziei civile nr. 125 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 10557 din 25 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimatul pârât
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./ Tehn. GI
2ex/11.05.2009
Jud apel -,
Jud.fond -
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț, Gabriela Ionescu
