Obligație de a face. Decizia 596/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 596

Ședința publică de la 04 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție

JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță

JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu

Grefier - - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 327/R din 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta reclamantă - și intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: recursul a fost declarat împotriva unei decizii irevocabile, recurenta a formulat cerere de amânare, pentru angajare apărător, au fost depuse întâmpinării formulate de intimații pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M, ultimul solicitând judecarea în lipsă.

Curtea a respins cererea de amânare formulată de recurenta reclamantă, pentru angajare apărător, ca neîntemeiată.

Constatând cauza în stare de soluționare, a luat în examinare recursul sub aspectul excepției de inadmisibilitate a recursului.

CURTEA

Asupra recursului civil de față,

Prin acțiunea înregistrată la 15.04.2008, reclamanta chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Finanțelor Publice și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să îi restituie autoturismul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare -, nr. șasiu - și autoturismul marca OPEL, cu nr. de înmatriculare -, nr. șasiu --.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu numitul din data de 24 aprilie 1992, iar în anul 2007 acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, reținându-se că automobilele familiei au fost folosite la săvârșirea infracțiunii, impunându-se confiscarea acestora.

Prin sentința civilă nr. 4442/20.10.2008, Judecătoria Drobeta Turnu Sa respins acțiunea.

Pentru a dispune astfel s-a reținut că prin ordonanța procurorului din 03 ian. 2007 s-a dispus indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru asupra celor 4 autoturisme proprietatea soțului reclamantei iar prin decizia penală nr. 54/14 sept.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAs -a dispus confiscarea de la inculpat a celor două autoturisme a căror restituire o solicită reclamanta.

S-a constatat că măsura confiscării dispusă prin ordonanța parchetului din 03 ian.2007 și menținută de instanțele de judecată, a rămas definitivă și irevocabilă, urmând ca aceste bunuri, trecute în proprietatea privată a statului, să fie valorificate conform OG 14/2007.

Împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S, a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în conformitate cu disp.art.304 pct.8 și 304 pct.9 civ.

Prin decizia civilă 327 din 5 martie 2009 a Tribunalului Mehedințis -a respins recursul ca nefondat.

Tribunalul a reținut că bunurile solicitate de recurentă au făcut obiectul confiscării, prin ordonanța parchetului din 03 ian.2007, măsură menținută prin decizia penală nr. 54/14. sept.2007 a Curții de APEL CRAIOVA, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 6068/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a trimiterii în judecată și condamnării soțului recurentei, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și utilizarea celor două autoturisme în scopul săvârșirii acestei infracțiuni.

Fiind vorba de o confiscare specială, prin care se derogă de la principiul cuprins în art. 33 cod familie, s-a arătat că recurenta are la îndemână acțiunea pentru partajarea bunurilor comune și, nicidecum cea pentru restituirea autoturismelor ce au folosit la săvârșirea infracțiunilor de către soțul său, deoarece nu sunt proprietatea sa exclusivă.

La data de 20 martie 2009 recurenta reclamantă a declarat recurs împotriva acestei decizii, motivând că în speță nu erau aplicabile dispozițiile art. 282/1, astfel că tribunalul trebuie să judece ca instanță de apel.

Recursul este inadmisibil și urmează a fi respins.

Potrivit art. 299 sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile organelor cu activitate jurisdicțională. Hotărârile irevocabile nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de codul d e procedură civilă, ceea ce nu este admisibil, fiind contrar dispozițiilor art. 129 din Constituție, potrivit cărora împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Legea procesual civilă nu reglementează o astfel de cale de atac, astfel că recurenta nu poate promova recursul de față.

Critica privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 282/1 este nefondată. Potrivit acestor dispoziții, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești pronunțate asupra litigiilor al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei( ROL), textul suprimând posibilitatea exercitării apelului împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță în litigiile patrimoniale considerate de o importanță valorică mai redusă, în scopul asigurării celerității soluționării acestora. Prezenta reglementare referitoare la litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei include reglementarea anterioară care viza exclusiv acțiunile în realizare având ca obiect obligații de plată a unor sume de bani sau de predare a unui bun mobil de o anumită valoare.

Din categoria litigiilor patrimoniale face parte și acțiunea de față, care este o acțiune cu conținut economic, iar obiectul cererii, reprezentat de pretenția concretă a reclamantului, îl constituie în speță restituirea unor bunuri mobile.

În motivarea deciziei 32 din 9 iunie 2008 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii privind aplicabilitatea dispoz. art. 282/1 s-a arătat că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție transferă caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță. Ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.

În atare condiții, litigiul promovat de reclamantă este un litigiu patrimonial, valoarea bunurilor solicitate este mai mică de 100 000 lei(RON), ceea ce impune aplicarea dispoz. art. 282/1 Tribunalul a soluționat corect cauza ca instanță de recurs, pronunțând o hotărâre irevocabilă, care nu mai poate fi suspusă recursului, pentru că s-ar încălca și principiul securității raporturilor juridice afirmat constant în practica instanței europene de contencios al drepturilor omului.

Concluzia care se impune este aceea că recurentul a promovat recurs împotriva unei decizii irevocabile, cale de atac ce nu este prevăzută de lege, iar în temeiul art. 299, recursul se va respinge ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 327 din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Finanțelor Publice M,

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red./tehnored. GI

2ex/6.05.2009

Președinte:Tania Țăpurin
Judecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț, Gabriela Ionescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 596/2009. Curtea de Apel Craiova