Obligație de a face. Decizia 602/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.602/2009-
Ședința publică din 07 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de reclamantul domiciliat în O,-,. 1, județul B și de pârâții și domiciliați în O,-,. 3, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN, prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 504 din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 4445 din 19 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul reclamant - personal și reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 17.03.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, și pentru recurenții pârâți și - ambii lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 17.03.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimatul pârât STATUL ROMÂN, prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul reclamantului este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța nr. -/17.03.2009 emisă de Poșta Română și timbru judiciar de 0,15 lei, recursul pârâților este legal timbrat cu suma de 9,5 lei prin chitanța nr.- din 07.04.2009 emisă de Poșta Română SA. și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
La întrebarea instanței, reprezentanta recurenților pârâți și arată că este fiul recurenților pârâți și nu este una și aceeași persoană cu.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată. În motivare arată că s-au judecat cu uzufructuarul și nu cu proprietarul tabular al imobilului.
Reprezentanta recurentului reclamant arată că nu se opune admiterii recursului și casării cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, pentru a fi introdus în cauză.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4445/2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul-pârât în contradictoriu cu pârâții-reclamanți, și STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL O, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâții - reclamanți, dispunându-se ca prezenta hotărâre să țină loc de acord al pârâților-reclamanți cu privire la obținerea autorizației în vederea amenajării construcției de deasupra spațiului porții, cu respectarea raportului de expertiză tehnică întocmită de domnul expert, ce va face parte din prezenta hotărâre. A fost obligat reclamantul la ridicarea tuturor bunurilor scoase din uz și care nu sunt folosite la lucrările de construcții autorizate prin prezenta hotărâre din spațiul destinat folosinței comune, identificate prin același raport de expertiză; au fost respinse restul pretențiilor formulate de către pârâți, ca neîntemeiate și s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, în sensul că fiecare parte își va suporta propriile cheltuieli.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut din cuprinsul extrasului CF 78980 O și a colii CF 78979 O, că reclamantul și pârâții-reclamanți și sunt proprietari ai apartamentelor 1, 2 și 3, iar pârâtul Statul Român este proprietar asupra terenului aferent, iar din coroborarea probelor administrate în cauză, s-a reținut că lucrările de construcții amenajate de către reclamant depășesc suprafața alocată anexelor gospodărești ale reclamantului cu 4,79 mp, că se impune consolidarea construcției de deasupra spațiului porții, în sensul că aceasta trebuie refăcută și înlocuită, deoarece nu este ridicată corespunzător normelor de siguranță, prezentând un pericol mortal, precum și faptul că pe terenul destinat folosinței comune se află depozitate materiale de construcții, obiecte scoase din uz și materiale de construcții ce aparțin reclamantului, considerente pentru care s-a dispus admiterea în parte a acțiunii formulate și cererea reconvențională formulată de către pârâții-reclamanți, în baza art. 1075-1077 cod civil, pronunțându-se o hotărâre care să țină loc de acord al pârâților-reclamanți cu privire la obținerea autorizației în vederea amenajării construcției de deasupra spațiului porții, cu respectarea raportului de expertiză tehnică întocmită de domnul expert, ce va face parte din prezenta hotărâre.
Instanța de fond având în vedere că la executarea lucrărilor autorizate prin prezenta hotărâre, până la finalizarea acestora este necesar ca reclamantul să poată depozita temporar materiale de construcții și ținând cont de faptul că, în prezent, astfel cum rezultă din planșele fotografice, astfel de materiale sunt depozitate pe spațiul comun, alături de bunuri scoase din uz, s-a dispus obligarea reclamantului la ridicarea tuturor bunurilor scoase din uz și care nu sunt folosite la lucrările de construcții, autorizate prin prezenta hotărâre, din spațiul destinat folosinței comune, identificate prin același raport de expertiză și în privința celorlalte lucrări de construcții pe care reclamantul dorește să le execute, prima instanță a constatat, după cum s-a arătat mai sus, că acestea depășesc suprafața aferentă apartamentului reclamantului, împiedicând folosirea de către toți locatarii a curții comune, aspecte față de care și ținând cont de faptul că proprietatea este dreptul fiecăruia de a se bucura de bunul său în mod exclusiv și absolut, conform art. 480 cod civil, iar aceasta include și dreptul coproprietarului sau a celui ce folosește terenul aferent imobilului său de a-l exploata în mod corespunzător, chiar dacă terenul se află doar în folosință, dar servește asigurării confortului fiecăruia dintre proprietarii apartamentelor, a respins ca neîntemeiate celelalte pretenții formulate de către reclamant.
În privința solicitării de către pârâți de a fi obligat reclamantul la ridicarea tuturor bunurilor din spațiul destinat folosinței comune, instanța de fond, ca urmare a celor constatate mai sus, a respins restul pretențiilor formulate, limitându-se a-l obliga doar la ridicarea tuturor bunurilor scoase din uz și care nu sunt folosite la lucrările de construcții, iar în baza art. 276 cod procedură civilă a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, în sensul că fiecare parte își va suporta propriile cheltuieli.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal și timbrat cu 10 lei taxă timbru, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motive s-a învederat de către apelant că reclamantul și pârâții sunt vecini, apartamentele lor având o curte comună, că în urma demersurilor făcute la Primăria O, în martie 2005, în vederea obținerii de autorizații pentru transformarea cămării de lemne și cotețul de porci în spațiul de locuit și consolidarea curții de la intrare, a obținut toate actele necesare obținerii autorizației, lipsindu-i doar acordul vecinilor. Cu toate că în repetate rânduri s-a arătat că a încercat să ajungă la înțelegere cu aceștia, nu s-a finalizat prin nici un acord, motiv pentru care a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, iar pentru clarificarea situației s-a solicitat de către pârâți, în fața instanței de fond, efectuarea de expertize tehnice, lucrare care a fost efectuată de către expert și depusă la dosarul de fond pentru termenul din 24.04.2007, cu privire la care urma să se pronunțe la termenul următor din 05.06.2007, termen la care avocata sa a fost plecată în străinătate, sens în care a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare, însă prima instanță nu a luat în considerare nici cererea de amânare și nici faptul că nu s-a pronunțat asupra expertizei, nerespectându-i în această situație dreptul său de a cere o contraexpertiză.
Referitor la expertiza efectuată în cauză apelantul a arătat că în mod eronat expertul a considerat că prin modificările aduse anexelor se va depăși suprafața actuală a acestora cu 4,79 mp și și-a depășit în mod nelegal atribuțiile în repetate rânduri, pronunțându-se asupra acțiunii formulate și asumându-și atribuțiile judecătorului și că în ce privește depășirea spațiului actual al anexelor, ca urmare a transformării, din proiectul întocmit pentru obținerea autorizației reiese că aceste anexe nu vor suferi modificări în ceea ce privește suprafața ci doar destinația lor.
Apelantul a mai învederat că pentru a fi lămurită și stabilită starea de fapt este necesară efectuarea unei contraexpertize, dat fiind faptul că, expertul s-a referit la depășirea spațiului cu 4,79 mp, făcând o confuzie, întrucât pe schița de la dosar se poate vedea că între șopronul de câine, șopronul de lemne și cotețul de porci a apartamentului nr. 1 și cotețul de porci, șopronul și magazia de la apartamentul 2 se află un spațiu de 4,79 mp, care practic este îngrădit de aceste anexe și crede că expertul se referea la acest spațiu atunci când a vorbit despre acea depășire, însă în mod eronat l-a inclus în cel pe care îl vor ocupa anexele sale după modificare, deoarece, după cum rezultă din documentația tehnică suprafața actuală a anexelor nu va putea fi depășită, iar în ceea ce privește depozitarea acelor obiecte scoase din uz, în baza contractului de prestări servicii depus la dosar, consideră că are dreptul să depoziteze în curte deșeuri de la construcții și demolări, pe de altă parte așa-zisele gunoaie sunt materiale de construcții, după cum au afirmat și martorii audiați în cauză, pe care urmează să le folosească la transformarea anexelor în spațiu de locuit și că este de observat faptul că pârâții sunt cei care încalcă legea în mod repetat, efectuează construcții și fac modificări la imobilul lor, fără însă să dețină autorizație în acest sens.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele cod procedură civilă.
Pârâții reclamanți reconvenționali și, au formulat cerere de aderare la apel, solicitând admiterea cererii lor și în consecință, obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în instanța de fond, iar în motive s-a învederat că, din concluziile lor pe fond rezultă că au reiterat poziția de neopunere cu privire la amenajarea construcției de deasupra spațiului porții, acesta fiind singurul capăt de cerere admis reclamantului din acțiunea sa introductivă, în timp ce acțiunea lor reconvențională a fost admisă în întregime, astfel că, în mod greșit instanța de fond a compensat cheltuielile de judecată, deoarece sunt îndreptățiți la acordarea acestora.
Prin întâmpinarea depusă, împreună cu cererea de aderare la apel, intimații de mai sus au solicitat respingerea apelului formulat de reclamantul, iar în ce privește solicitarea acestuia de a se efectua în cauză o contraexpertiză, să se aibă în vedere faptul că raportul de expertiză a fost comunicat în data de 24.04.2007, urmând ca obiecțiunile să fie formulate pentru termenul din 05.06.2007 și prin urmare, apelantul a avut posibilitatea de a formula aceste obiecțiuni, pe de altă parte cauza a fost lăsată în pronunțare o săptămână și apelantul a formulat concluzii scrise în care nu se arată că raportul de expertiză nu este corect efectuat, că nu există nici o confuzie în raportul de expertiză efectuat în cauză, astfel că suprafața construită anexelor apelantului, conform cărții funciare este de 71,46 mp, care există și în realitate și prin edificarea noilor construcții, conform documentației tehnice deținută de apelant, suprafața care urmează să fie ocupată de noile construcții este de 76,25 mp, mai mult cu 4,79 mp.
În calea de atac a apelului, dat fiind caracterul devolutiv al acestuia, a fost încuviințat și efectuat în cauză un raport de contraexpertiză tehnică judiciară de către experții, și.
Prin decizia civilă nr.504/A din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a dmis ca fondat apelul civil introdus de apelantul domiciliat în O,-,. 1, jud. B, cod poștal, -, în contradictoriu cu intimații domiciliat în O,-,. 2, jud. B, cod poștal, -, domiciliată în O,-,. 3, jud. B, cod poștal, - și STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL împotriva sentinței civile nr. 4445 din 19.06.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A obligat pârâții să își dea acordul pentru transformarea anexelor aparținând apartamentului nr. 1, proprietatea reclamantului.
S-a admis aderarea la apel formulată de apelanții și, și în consecință:
A fost obligat reclamantul pârât reconvențional în favoarea pârâților reclamanți reconvenționali la plata sumei de 262 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
A fost obligați intimații și la plata sumei de 2.280 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele:
Cât privește apelul formulat de către apelantul, din probațiunea administrată în cauză, s-a reținut că apelantul a făcut demersuri în vederea obținerii unei autorizații de construcție pentru amenajarea porții de acces la imobilul de pe- și transformarea anexelor sale în spațiu de locuit, sens în care a obținut acordul pentru intervenții la construcții existente nr. AC 95 din 21.02.2005 emis de către Inspectoratul de Stat în Construcții, Inspectoratul Județean în Construcții B, Acordul Unic nr. 1316 din 29.11.2004 emis de către Primăria Municipiului O, Certificatul de Urbanism, nr. 3110 din 14.10.2004 al Municipiului
Din situația de carte funciară 78979 O nr. top. 4768/36, rezultă că reclamantul apelant și intimații reclamanți reconvenționali sunt proprietarii apartamentelor defalcate din casa colectivă înscrisă în CF-ul mai sus arătat, apartamente care au curte comună. Dat fiind faptul că reclamantul apelant nu a obținut acordul celorlalți coproprietari ai curții comune cu privire la consolidarea porții de acces la imobil și de transformare a anexelor, a promovat prezenta cerere de chemare în judecată. Prima instanță a dispus admiterea în parte a acțiunii principale, doar în ceea ce privește consolidarea și amenajarea construcției de deasupra spațiului porții cu respectarea raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză la instanța de fond de către, iar în privința celorlalte lucrări de construcții s-a constatat că, întrucât acestea depășesc suprafața aferentă apartamentului reclamantului, împiedică folosirea de către toți locatarii a curții comune, raportat la dispozițiile art. 480 cod civil.
Pentru a se lămuri în ce măsură lucrarea de transformare a anexelor reclamantului depășesc sau nu suprafața aferentă apartamentului, proprietatea reclamantului apelant, în apel s-a încuviințat un raport de contraexpertiză judiciară de către experții, și care au concluzionat că suprafața care urmează a fi construită de către reclamantul apelant excede suprafața construită din CF 7890 O, dar această suprafață se încadrează în cea aferentă apartamentului nr. 1, precum și faptul că lucrarea de extindere și transformare solicitată de către reclamantul apelant este permisă în condițiile Legii nr. 50/1991, cu modificările ulterioare. De asemenea, experții au mai arătat că în urma modificărilor ce urmează a fi efectuate nu va fi afectat dreptul de proprietate al intimaților prevăzut în colile de carte funciară individuale și suprafața de teren aferentă apartamentelor 2 și 3.
Dat fiind că prima expertiză cuprinde aprecieri personale părtinitoare a expertului, iar pe de altă parte lucrarea de contraexpertiză fiind realizată de 3 experți, care prezintă garanția în plus a exactității aspectelor cuprinse în acesta, instanța de apel a avut în vedere contraexpertiza efectuată în cauză.
Instanța de apel, coroborând probațiunea administrată în cauză, respectiv obținerea Certificatului de Urbanism, a Acordului pentru Intervenții la Construcții Existente și a Acordului Unic, precum concluziile raportului de contraexpertiză efectuat în cauză, prin care experții au concluzionat că nu este afectată suprafața de teren aferentă apartamentelor 2 și 3 și reținând că nu există un impediment pentru ca intimații-reclamanți reconvenționali să-și dea acordul în vederea transformării anexelor aparținând apartamentului proprietatea reclamantului, dreptul lor de proprietate nefiind afectat, a apreciat ca fiind fondat apelul formulat de către reclamantul apelant și în temeiul dispozițiilor art. 296 cod procedură civilă a admis apelul formulat de către reclamantul apelant împotriva sentinței apelate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat în temeiul art. 1075-1077 cod civil, pârâții să își dea acordul pentru transformarea anexelor aparținând apartamentului nr. 1, proprietatea reclamantului și reținând culpa procesuală a intimaților, i-a obligat pe aceștia în favoarea apelantului, în temeiul art. 274 cod procedură civilă, la plata sumei de 2.280 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu experți, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei, nefiind acordate cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial întrucât nu au fost dovedite.
Cât privește aderarea la apel formulată de apelanții reclamanți reconvenționali și, instanța de apel a apreciat cererea ca fiind întemeiată, având în vedere că acțiunea principală a fost admisă în parte, iar acțiunea reconvențională, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței apelate, a fost admisă în întregime, cu toate că prima instanță a menționat că admite în parte acțiunea reconvențională. Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 276 cod procedură civilă, dispunând în întregime compensarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care compensarea acestor cheltuieli poate opera doar parțial, raportat la soluția pronunțată și dat fiind faptul că pârâții reclamanți reconvenționali au suportat cheltuielile privind lucrarea de expertiză efectuată în fața instanței de fond, iar acțiunea lor reconvențională a fost admisă în întregime, a obligat reclamantul apelant în favoarea apelanților reclamanți reconvenționali la plata sumei de 262 lei cheltuieli de judecată la fond, reprezentând onorariu experți, parțial și dispus compensarea celorlalte cheltuieli de judecată ale părților, considerente pentru care, în temeiul art. 293 alin. 1 cod procedură civilă, a admis cererea de aderare la apel.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs pârâții - reclamanți și solicitând în principal casarea hotărârii atacate, și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de.
În motivarea recursului se arată că proprietar al apartamentului nr.3 este cu titlu de donație, care nu a fost însă chemat în judecată, parte în proces fiind numita care însă nu are calitate procesuală pasivă, având doar un drept de uzufruct viager.
În drept, invocă dispozițiile art. 304, pct.9 și art. 312 alin.5.
Recurs a declarat și reclamantul recurent, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii aderării la apel a pârâților reclamanți reconvenționali și, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei a solicitat casarea hotărârii atacate cu trimitere pentru rejudecare, în vederea introducerii în cauză a numitului.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Din actele dosarului, respectiv extrasul de CF. 78982 O, rezultă că proprietar al apartamentului nr.3 este, cu titlu de donație și nu care are înscris doar un drept de uzufruct viager.
Față de această împrejurare, se impunea ca instanțele de fond și apel, în exercitarea rolului activ reglementat de art. 129 Cod procedură civilă să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a proprietarului imobilului în litigiu.
Pe cale de consecință, văzând și poziția părților, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă să admită recursul și să caseze hotărârile atacate cu trimitere pentru rejudecare la instanța de fond, ținând cont de considerentele prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondate recursurile civile declarate de pârâții și domiciliați în O,-,. 3, județul B și recursul declarat de reclamantul domiciliat în O,-,. 1, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN, prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 504 din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și desființează sentința civilă nr. 4445 din 19.VI.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea cu trimitere pentru o nouă judecare la Judecătoria Oradea, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul de avocat vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică de azi, 07.IV.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /21.04.2009
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./27.04.2009
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
