Obligație de a face. Decizia 606/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (293/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.606
Ședința publică de la 02.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Mari -
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR 3: Stere Learciu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții - reclamanți și, împotriva deciziei civile nr.1363/A/04.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL
Obiectul cauzei - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții - reclamanți și prin colaborator apărător -, în baza delegației pe care o depune, intimata - pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B prin consilier juridic, în baza delegației pe care o depune, lipsind intimații - pârâți CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței, prin raportare la actelor dosarului, și la apărările formulate în fazele procesuale anterioare, apărătorul recurenților - reclamanți învederează că nu este în măsură să prezinte ordinul de repartiție privind imobilul în speță, în original.
Reprezentantul pârâtei PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B, arata că nu mai are alte cereri de formulat și că lasă la aprecierea instanței acest aspect.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea și respectiv în combaterea recursului.
Recurenții - reclamanți și, prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii atacate și, în consecință, admiterea acțiunii principale.
Consilierul juridic al intimatei - pârâte PRIMĂRIA SECTORULUI 5 solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii de apel, ca temeinică și legală.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 B la data de 22.05.2006 sub nr- reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Municipiul B reprezentat prin Primarul General și Primăria Sectorului 5 B, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâții să încheie cu reclamanții un contract de închiriere pentru apartamentul situat în B, - 13 nr.224,.8,.62, sector 5.
Prin sentința civilă nr.116/10.01.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Sectorului 5 B, ca neîntemeiată, precum și acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului B, Municipiul B prin Primar General și Primăria sectorului 5 prin Primar, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 12.07.2005 a fost emisă de Primăria sectorului 5 o adresă prin care reclamantul era înștiințat de faptul că i s-a repartizat apartamentul nr. 62, din blocul, - 13 nr. 224.
Prin nr.236/20.10.2005 un număr de apartamente din blocul situat în - 13 nr. 224 au fost trecute din domeniul privat în cel public al Municipiului B, printre care și apartamentul în litigiu.
Așa fiind, instanța a apreciat că bunului imobil îi sunt pe deplin aplicabile prevederile Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică, acesta putând fi închiriat, concesionat, ori dat în folosință gratuită doar în condițiile prezentei legi.
De altfel, apartamentului i-a fost acordat regimul de locuință de necesitate, pentru aceasta, pârâtul analizând condițiile speciale în vederea atribuirii locuinței, dar pentru o perioadă determinată de timp, luând în considerare caracteristicile locuinței de necesitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum se impune ca singură soluție și juridică morală în cauza de față.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții arată că hotărârea instanței de fond ignoră aspectul cel mai important al acestui litigiu și anume că, la data adoptării nr.236/20.10.2005, apelanții reclamanți erau titularii unui ordin de repartiție pentru imobilul în litigiu, ordin emis în baza Legii nr.114/1996, acesta având la acea dată destinația de locuință socială, că pârâtelor le revine responsabilitatea în acest caz să soluționeze conform legii situația acestei familii care practic este alungată, pusa pe drumuri, după ce, în baza unui dosar legal întocmit, îndeplinind toate cerințele Legii nr.114/1996, au obținut un ordin de repartiție ce ulterior a fost pur și simplu ignorat de intimatele - pârâte.
Conform dispozițiilor art.71 alin.1 din legea nr.215/2001, ordinul emis devine executoriu, astfel încât regimul juridic al apartamentului nu mai putea fi schimbat ulterior.
Prin decizia civilă nr.1363 A din 04.11.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții - reclamanți și, în contradictoriu cu intimații - pârâți Consiliul General al Municipiului B, Primăria Sectorului 5 B prin Primar, și Municipiul B prin Primar General împotriva sentinței civile nr. 116/10.01.2008 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr-,
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, conform actelor depuse al dosarul cauzei, respectiv nr. 7 236/20.10.2005, că imobilul în litigiu a fost trecut din domeniul public în domeniul privat al Municipiului
Prin urmare, nu prezintă nici o relevanță pentru soluționarea prezentului litigiu, faptul că apelanții reclamanți erau beneficiarii uni ordin de repartiție pentru apartamentul în litigiu, întrucât pârâta, în calitate de proprietar, a schimbat regimul juridic al imobilului, care face parte din domeniul public fiindu-i astfel aplicabile dispozițiile Legii nr.213/1998.
S- mai apreciat că nu poate fi primită susținerea apelanților referitoare la obligativitatea încheierii contractului de închiriere urmare emiterii ordinului de repartiție, pe de o parte și în raport de regimul acordat acestui imobil, de locuință de necesitate, iar pe de altă parte și în raport de apartenența acestuia la domeniul public al Municipiului
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a III a Civilă.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că la data de 12.07.2005 Primăria Sectorului 5 B le-a repartizat apartamentul 62 situat în blocul V 53 din B, - 13 nr. 224, sector 5. Ulterior, prin nr. 236 din 20.10.2005 un număr de apartamente din acest bloc, printre care și apartamentul recurenților nr.62, au fost trecute din domeniul privat în domeniul public al Municipiului B cu destinația de locuințe de necesitate.
Susțin recurenții că decizia recurată este nelegală deoarece a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.114/1996 și ale Legii nr.215/2001 iar la momentul adoptării recurenții erau titularii unui ordin de repartiție pentru imobilul în litigiu, ordin emis în baza Legii nr. 114/1996. Apartamentul ocupat de către recurenți avea destinație de locuință socială și fusese repartizat în baza dosarului depus la primărie, îndeplinind toate condițiile pentru obținerea unei locuințe sociale.
Potrivit dispozițiilor art.71 alin.(1) din Legea nr.215/2001 a Administrației Publice Locale, ordinul emis devine executoriu astfel încât regimul juridic al apartamentului nu mai putea fi schimbat ulterior. Recurenții arată că în loc să se sancționeze abuzul pârâtelor față de recurenți, care practic sunt aruncați în stradă împreună cu copilul acestora, instanța de apel, ca de altfel și instanța de fond, s-au mărginit doar să constate situația juridică nou creată prin abuzul pârâtelor a imobilului în litigiu și ca urmare să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În drept recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 Codul d procedură civilă.
Intimata Primăria Mun. B, legal citată nu a formulat întâmpinare.
La data de 10.03.2009, intimata Primăria Sector 5 Bad epus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, s-a arătat că în mod just a reținut instanța de apel faptul că intimații nu pot fi obligați la încheierea unui contract de închiriere cu privire la imobilul în litigiu, întrucât acesta face parte din domeniul public, având un regim juridic stabilit prin dispozițiile legii 213/1998.
În drept cererea ost întemeiata pe prevederile art. 115 Codul d e procedură civilă.
Deliberând asupra recursului civil de față, în raport de criticile formulate și de prevederile legale incidente în cauză, curtea constată recursul ca fiind fondat, în sensul următoarelor considerente:
În speță, obiectul acțiunii introductive este reprezentat de cererea reclamanților de a fi obligați pârâții la încheierea unui contract de închiriere pentru imobilul situat în B, str. - 13, nr. 224, - 53,. 62.
Curtea reține că în susținerea acestei acțiuni, reclamanții se prevalează de un act administrativ, reprezentat de ordinul de repartiție nr. 14641-44393/12.07.2005, emis de Primăria Sector 5
Totodată situația de fapt conturată în cauză pe baza probatoriului administrat ateste faptul că imobilul în litigiu are în prezent destinația de locuința socială și face parte din domeniul public având regimul de locuința de necesitate.
Curtea retine însă că acest regim juridic a fost stabilit de către pârâta Primăria Mun. B, doar ulterior emiterii acestui act administrativ.
Totodată curtea reține că potrivit art. 20 din Hotărârea 1275/200, privind Normele metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinței 114/1996, locuințele sociale și cele de necesitate se administrează prin grija autoritarilor administrației publice locale. Iar potrivit art. 21 alin. 1 și 22 din același act normativ, în vederea soluționării cererilor privind repartizarea unei locuințe sociale, autoritățile administrației publice locale vor stabili masurile necesare pentru luarea in evidenta si pentru analiza solicitărilor primite. In acest scop prin hotărâri ale consiliilor locale se vor constitui comisii de analiza a solicitărilor de locuințe sociale si se vor stabili si da publicitarii, prin afișare la sediul primăriilor, criteriile in baza cărora se repartizează locuințele sociale, actele justificative necesare care însoțesc cererea si locul de primire a cererilor. In limita numărului si structurii locuințelor sociale disponibile consiliile locale vor emite repartiții in ordinea stabilita in lista de prioritate rămasa definitiva. In vederea încheierii contractului de închiriere pentru locuințe sociale sau de necesitate, beneficiarii de repartiții vor prezenta următoarele documente:
a) repartiția emisa de consiliul local;
b) buletinul/cartea de identitate;
c) declarație si adeverința de venit net lunar realizat pe ultimele 12 luni, pentru fiecare dintre membrii familiei care realizează venituri;
d) alte documente, după caz, din care pot să rezulte unele drepturi pe care le-au dobândit in legătura cu închirierea locuinței.
În accepțiunea actului normativ anterior citat, ordinul de repartiție conferă beneficiarului dreptul de solicita autorității publice cu atribuții în materie, încheierea unui contract de închiriere cu privire la imobilul ce face obiectul acestuia.
Așa fiind, se reține că ordinul de repartiție posedă însușirile unui act administrativ, producător de efecte juridice, individual, unilateral și obligatoriu.
Pe de alta parte, curtea nu poate face abstracție de principiul irevocabilității actelor administrative puse în executare sau a celor care au produs efecte juridice în alte domenii, ieșind din sfera de reglementare exclusivă a dreptului administrativ și care constituie un principiu de aplicabilitate generală. Prin consacrarea acestui principiu se limitează posibilitatea organului administrativ de a reveni asupra actelor ce le-a emis, putându-le revoca fie pentru ilegalitate, fie pentru oportunitate, numai până în momentul în care actele administrative și-au produs efectele prin executare sau prin intrarea lor în circuitul altor raporturi juridice. Aceasta întrucât, în speță, se constată că aceste efecte s-au produs, câta vreme reclamanții, prevalându-se de acest ordin au ocupat imobilul, au încheiat în nume propriu acte juridice cu societățile furnizoare de servicii, au procedat la achitarea contravalorii întreținerii aferente locuinței ocupate către asociația de locatari constituită în imobil.
Curtea are de asemenea în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu aplicație directă în ordinea juridică a statelor contractante, cauza Cosic, 28261/06- potrivit cu care, pierderea "domiciliului" este una dintre formele extreme de ingerința în dreptul garantat de art. 8 din CEDO. Orice persoana supusa riscului unei ingerințe de o asemenea importanță ar trebui, în principiu, să poată supune proporționalitatea și caracterul rezonabil al măsurii analizei unei instanțe independente în lumina principiilor relevante ale articolului 8 al Convenției, indiferent dacă, conform legilor interne, dreptul său de a ocupa imobilul respectiv a luat sfârșit.
Așa fiind, în raport de toate constatările anterioare,curtea constată că în mod eronat a apreciat instanța de apel că nu prezintă relevanță în speță faptul că reclamanții sunt beneficiarii unui astfel de ordin de repartiție, fără a mai proceda la analiza concretă a fondului cererii cu care fost investită.
În raport de aceste considerente, curtea, având în vedere apărările formulate de către pârâta Primăria Sector 5 B, în adresa aflată la fila 29 dosar nr- al Tribunalului București Secția a VIII a Conflicte de muncă, Asigurări Sociale, în conformitate cu prevederile art. 312 Codul d e procedură civilă, cu raportare la prevederile art. 305 Codul d procedură civilă, care limitează posibilitatea administrării altor probe decât înscrisurile în calea de atac a recursului, apreciază că se impune admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca în cadrul cercetării judecătorești să se procedeze și la efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, prin care să se elucideze aspectele la care se face referire în adresa sus menționată, legate de veridicitatea și realitatea emiterii acestui înscris de către pârâta Primăria sector 5
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții - reclamanți și împotriva deciziei civile nr.1363 A din 04.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B PRIN PRIMAR și MUNICIPIUL B REPREZENTAT DE PRIMARUL GENERAL.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului București - Secția Civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI
GREFIER
Red.
Tehnodact./
2ex/28.04.2009
S3. -;
Jud.5.-
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Elena Vlad, Stere Learciu
