Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2113/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-(7626/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.2113/

Ședința publică din data de 02 aprilie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște

JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea

JUDECĂTOR - - -

GREFIER -

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant Sindicat Învățământ B reprezentant al reclamanților membrii de sindicat, G, HG, -, -, împotriva sentinței civile nr. 4161 din 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 46574/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații pârâți Inspectoratul Școlar al Municipiului B, Consiliul Local al Sectorului 1 B, Consiliul Local al Sectorului 6 B, Consiliul Local al Sectorului 4 B, Grupul Școlar " " B, Liceul "Hristo " B, Liceul de " " B, Liceul de Muzică " " B, Liceul de Muzică " " B, Consiliul General al Municipiului B,având ca obiect - drepturi bănești.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 02.04.2009, când a decis următoarele:

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.4161/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului B și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul învățământ B, în contradictoriu cu paratul Consiliul General al Municipiului

S-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a paraților Inspectoratul Școlar al Municipiului B, Consiliul Local Sector 1 și Consiliul Local Sector 4 și Consiliul Local Sector 6.

S-a respins acțiunea formulată de reclamanții:, G, HG, -, -, reprezentați de Sindicatul învățământului B, în contradictoriu cu parații Inspectoratul Școlar al Municipiului B, Consiliul Local al Sectorului 1, Consiliul Local al Sectorului 6, Consiliul Local al Sectorului 4, Grupul Școlar " ", Liceul "Hristo ", Liceul de " ", Liceul de Muzica " " și Liceul de Muzica " ", ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanții au calitatea de cadre didactice, desfășurându-și activitatea în instituțiile de învățământ chemate în judecată.

în ceea ce privește calitatea procesuală a pârâților Consiliul Local Sector 1, Consiliul Local Sector 4 și Consiliul Local Sector 6, s-a statuat că, potrivit art.167 din Legea nr. 24/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. In procesul alocării de fonduri, în care intră și fondurile pentru plata drepturilor salariale ale personalului didactic și personalului didactic auxiliar, primarul este ordonator principal de credite, iar consiliul local aprobă bugetul local, astfel încât instanța de fond a respins excepția invocată de acești pârâți și a admis excepția cu privire la Consiliul General al Municipiului B, care nu are atribuții de finanțare a unităților de învățământ.

Cu privire la Inspectoratul Școlar al Municipiului B, aceeași instanță a constatat că drepturile salariale ale personalului didactic sunt stabilite și asigurate în condițiile Legii nr.84/1995, prin implicarea mai multor factori decizionali. Chiar dacă unitatea de învățământ are calitatea de angajator, cu efectele prevăzute de Codul muncii, inclusiv obligația de plată a drepturilor salariale, potrivit art.142 din Legea nr.84/1995, inspectoratele școlare sunt organe descentralizate, subordonate Ministerului Educației și Cercetării, având printre atribuții organizarea modului de funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, propunerea rețelei de școlarizare, coordonarea încadrării unităților de învățământ cu personal didactic necesar în conformitate cu Statutul personalului didactic.

Față de aceste considerente, având în vedere implicarea inspectoratului, ca factor care coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic, prima instanță a constatat existența identității dintre acest pârât și debitorul obligației în raportul juridic dedus judecății, motiv pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale invocată de acest pârât.

S-a arătat totodată că, prin art.8 din HG nr.281/1993 s-au stabilit categoriile de sporuri ce pot fi acordate personalului bugetar în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, precum și faptul că locurile de muncă, categoriile de personal și cuantumul concret al sporului, precum și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor.

În regulamentul nr.-/1993 al Ministerului Sănătății și al Ministerului Munciis -au stabilit sporurile ce se pot acorda personalului bugetar, iar sporul invocat de reclamanți nu se regăsește reglementat.

Împrejurarea că prin art.8 lit.a din HG nr.281/1993 se stabilește acordarea unui spor de până la 15% din salariul de bază pentru condiții periculoase sau vătămătoare, iar prin art.4 din nr.HG 1136/2006 se definește noțiunea de condiții nocive prin expunerea la radiațiile electromagnetice generate de calculator nu este de natură să atragă dreptul salariaților din unitățile de învățământ de a încasa un spor pentru lucrul la calculator, de vreme ce dreptul nu se regăsește reglementat în lege. nr.HG1136/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de electromagnetice definește riscurile pentru sănătate ce pot fi generate de expunerea la electromagnetice și obligațiile angajatorilor pentru determinarea expunerii și evaluarea riscurilor, pentru evitarea sau reducerea riscurilor, pentru informarea salariaților și supravegherea stării de sănătate, însă nu prevede drepturi de natură pecuniară pentru salariați.

Cum sporul invocat de reclamanți nu este reglementat de lege, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, recurentul susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că prin încălcarea dispozițiilor exprese ale art. 1 și art. 8 lit. a din nr.HG281/1993 - prima instanță a respins cererea recurenților reclamanți, cu motivarea că nu este reglementat de lege. Ori, motivația primei instanțe pretinde recurentul este o motivație ce excede cadrului legal, atâta timp cât baza legală a cererii sale este tocmai un text de lege și anume al art. 8 lit. a din nr.HG 281/1993, modificat prin nr.HG1471/2004.

Se menționează, de asemenea că, personalul care-și desfășoară activitatea pentru care este salarizat, în fața calculatorului (sursa de radiații electromagnetice, mai mult de 50% din timpul de lucru, este supus unor radiații electromagnetice de natură a crea diverse tulburări de sănătate suprasolicitare nervoasă și vizuală, neurologică și neuropsihică) ceea ce face ca locurile respective să se înscrie în categoria locurilor de muncă supuse condițiilor vătămătoare. În consecință, consideră recurenta, raportat la dispozițiile art. 8 lit. a din nr.HG281/1993, salariații încadrați pe aceste locuri de muncă beneficiază,de un spor de 15% la salariul de bază. Cum motivația instanței de fond este lipsa prevederii sporului în discuție de lege, recurentul invocă dispozițiile legale care prevăd acest spor - art. 48 alin.1 și art.50 din Legea nr.128/1997, art.1, 2 alin.1 și art.8 din nr.HG281/1993, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 (art.24) contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ art.43, art. 35 alin.4, art. 236 alin.4 Codul muncii, art.11 alin.1 din Legea nr.130/1996.

În ceea ce privește noțiunea condițiilor nocive prin expunerea la radiațiile electromagnetice generate de calculator, se arată că aceasta este definită de art.4 din HG nr.1136/2006. În condițiile în care personalul sindicatului recurent își desfășoară munca fiind expuși radiațiilor electromagnetice, definite ca fiind nocive, se apreciază că aceștia în mod netemeinic și nelegal au fost privați de un drept cuvenit conform legii.

Oricare dintre aceste dispoziții, individual sau coroborate, ar fi trebuit să fie necesare si suficiente instanței de fond pentru a stabili baza legală a legitimității dreptului salariaților din învățământ la sporul de 15% pentru lucrul expus radiațiilor electromagnetice. nr.HG1136/2006 invocat de instanța de fond nu cuprinde drepturi de natură pecuniară, întrucât rolul HG nr. 1136/2006 este acela de instruire și obligare a angajatorilor la prevenirea și minimalizarea riscurilor generate de electromagnetice. În acest sens, HG nr.1136/2006 a fost avută în vedere de Comisia Paritară de la nivelul Inspectoratului Școlar al Municipiului B, atunci când cunoscând expertizările de specialitate de la nivelul unor unități de învățământ, a admis dreptul salariaților la sporul de 15% pentru viitor. Pentru cei trei ani anteriori, în care angajatorul nu a respectat dispozițiile HG nr.1136/2006, neluând nici o măsură pentru protecția angajaților sau pentru expertizarea locurilor de muncă, salariații au dreptul la compensația pecuniară. Mai mult, există situații în care radiațiile electromagnetice nu pot fi înlăturate, astfel încât sporul de 15% are rol compensator.

Se arată totodată că, o serie de autorități specializate cu competențe în domeniu, prin măsurători conform standardelor impuse de HG nr.1136/2006, au determinat și stabilit faptul că personalul care lucrează la calculator, prin natura activității desfășurate este expus condițiilor vătămătoare de muncă suprasolicitare nervoasă și vizuală) - Buletinul de expertizare a locurilor de muncă nr.177/13.09.2006 Autoritatea de sănătate publică

Mai mult, la nivelul unităților de învățământ de pe raza județului I, Autoritatea de Sănătate Publică Iaî ntocmit Buletinul de expertizare a locurilor de muncă nr. 177/13.09.2006, prin care, aceasta confirmă de asemenea condițiile vătămătoare detaliate în punctul 4 al buletinului, față de care, prin urmare, s-a reținut și obligativitate acordării sporului(punctul 3 al buletinului).

Tot la nivelul județului I, Raportul de evaluare nr. 87/28.03.2007 întocmit de medicul specialist de medicina muncii, confirmă că, în locurile de muncă unde există suprasolicitare vizuală datorată lucrului pe calculator, se confirmă suprasolicitarea vizuală, neurologică și neuropsihică.

Având în vedere cele expuse, în raport de faptul că personalul ce a formulat prezenta acțiune își desfășoară activitatea salarizată în fața calculatorului, fiind astfel supus unor radiații de natură a crea diverse tulburări de sănătate, apreciază recurentul că se impune acordarea sporului solicitat prin acțiunea pendinte.

Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.

Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.

Tribunalul a apreciat corect respingând pretențiile deduse judecății cu motivația că membrii sindicatului recurent - reclamant nu ar fi îndreptățiți la recunoașterea dreptului la plata unui spor de 15% prevăzut pentru lucrul pe calculator.

Legea specială în materia salarizării personalului din învățământ din categoria cărora fac parte și membrii sindicatului reclamant este Legea nr.128/1997, ce nu prevede expres acordarea sporului de 15% pentru riscuri generate de expunere la electromagnetice pentru lucrul la calculator la care fac referire dispozițiile art. 8 lit. a din nr.HG281/1993. Dispozițiile legale și convenționale invocate în susținerea recursului - art. 48 alin.1 și art. 50 din Legea nr.128/1997, art. 1, 2 alin.1 și art. 8 al nr.HG281/1993, art. 24 al contractului colectiv unic la nivel național - art. 43, art. 3 alin. 4 din contractul colectiv unic la nivel de ramură învățământ, art. 236 alin.4 Codul muncii, art. 11 alin.1 din Legea nr. 130/1996 nu conferă acestui personal un drept, ci o vocație, ca și categorie a personalului bugetar în condițiile evident a îndeplinirii cerințelor stipulate de art. 8 din nr.HG281/1993 dar și prevederii lor în lege, respectiv legea specială de salarizare, această ultimă cerință nefiind întrunită în cauză.

În consecință, legal a respins Tribunalul pretențiile deduse judecății, întrucât membrii sindicatului reclamant au doar o vocație la acordarea sporului solicitat prin acțiunea pendinte, și nu un drept efectiv și concret, care să izvorască dintr-o reglementare legală sau convențională.

Totodată, chiar în condițiile în care autoritățile specializate cu competente în domeniu, prin măsurători impuse de nr.HG1136/2006, au determinat faptul că personalul ce a promovat prezenta acțiune este supus la radiații de natură a crea diverse tulburări de sănătate, nu trebuie neglijat însă că acest ultim act normativ nr.HG1136/2006 are rol de instruire și obligare a angajaților în sensul prevenirii și minimalizării riscurilor generate de electromagnetice, neprevăzând însă sancțiuni pecuniare, cum recunoaște însă recurenta prin motivele de recurs formulate.

Dimpotrivă - acest act normativ obligă angajatorii la determinarea expunerii și evaluării riscurilor, pentru informarea salariaților și supravegherea stării de sănătate a acestora.

Drept urmare, pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept material aplicabile în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant Sindicat Învățământ B reprezentant al reclamanților membrii de sindicat, G, HG, -, -, împotriva sentinței civile nr. 4161 din 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 46574/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații pârâți Inspectoratul Școlar al Municipiului B, Consiliul Local al Sectorului 1 B, Consiliul Local al Sectorului 6 B, Consiliul Local al Sectorului 4 B, Grupul Școlar " " B, Leceul "Hristo " B, Liceul de " " B, Liceul de Muzică " " B, Liceul de Muzică " " B, Consiliul General al Municipiului

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 02 aprilie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Dact.

2.ex/30.04.2009

Jud. Fond:

Președinte:Liviu Cornel Dobraniște
Judecători:Liviu Cornel Dobraniște, Elena Luissa Udrea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2113/2009. Curtea de Apel Bucuresti