Obligație de a face. Decizia 639/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 639
Ședința publică de la 25 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă () împotriva deciziei civile nr. 230 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru recurentul reclamant () și consilier juridic pentru intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat netimbrarea recursului cu 9,5 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar cât și faptul că intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN Ca depus la dosar ]mt mpinare, după care:
Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus dovada achitării taxei judiciară de timbru -chitanța nr.-/18.06.2008- și timbru judiciar de 0,15 lei și învederat instanței că a observat întâmpinarea depusă și nu mai solicită termen în acest sens.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut motivele de recurs, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a pus concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, iar pe fond admiterea acțiunii și obligarea intimatei pârâte la vânzarea către reclamantă a imobilului din C,- A,. A,.4, jud. D, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă, a susținut că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 25.04.2007, reclamanta () a chemat în judecată pe pârâta Universitatea din C, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâtei să-i vândă locuința situată în C,- A,.B,.2,.4, jud,D, în temeiul Legii 85/1992.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că locuiește împreună cu familia, în calitate de chiriași, într-o locuință a pârâtei, contractele de închiriere pentru locuința indicată fiind reînnoite succesiv și a solicitat cumpărarea, dar pârâta refuză.
Pârâta Universitatea din Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, întrucât camera închiriată reclamantei nu constituie locuință în sensul Legii 85/1992.
De asemenea, pârâta a arătat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă având în vedere dispozițiile legale, respectiv art.166 alin.4 din Legea nr.84/1995, potrivit cărora baza materială a instituțiilor de învățământ superior de stat și de cercetare științifică nu se poate înstrăina.
Prin sentința civilă nr.15300 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta (), în contradictoriu cu pârâta Universitatea din
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a avut în vedere că reclamanta nu are beneficiul cumpărării locuinței, conferit de Legea 85/1992 chiriașilor, deoarece nu avea calitatea de chiriaș la momentul intrării în vigoare a acestei legi și, mai mult, imobilul pe care îl deține face parte integrantă dintr-un cămin studențesc, neputând fi înstrăinat fără a se schimba destinația acestuia, procedură ce necesită avizarea Ministrului Educației.
În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.230 din 24 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja respins apelul reclamantei.
A motivat instanța de apel că, potrivit deciziei 5 din 21.01.a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii - dispozițiile Legii 85/1992 unt aplicabile și în cadrul contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoare a legii dar că reclamanta nu se poate prevala de dispozițiile Legii 85/1992, deoarece imobilul din care face parte spațiul închiriat reclamantei este cămin studențesc, situat chiar în perimetrul Stațiunii Didactice.
A reținut instanța că acest imobil constituie baza materială a Stațiunii Didactice și nu poate fi înstrăinat conform dispoz.art.5 din HG 123/1993 - modificată și completată prin HG 47/1999.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând că instanța nu a analizat corect actul juridic dedus judecății și a aplicat greșit dispozițiile Legii 85/1999.
A arătat reclamanta că pârâta, cu probele administrate, nu a făcut dovada că imobilul cămin studențesc are calitatea de construcție aferentă suprafețelor de teren prevăzute în anexa 2 la HG 123/2993, că pârâta a transferat către Stațiunea Didactică terenuri și odată cu acestea construcția în litigiu, ca accesorii pentru terenurile trecute în administrarea instituțiilor de învățământ superior agricol.
A mai arătat că nu s-a dovedit nici că atât transmițătorul respectiv Universitatea C, cât și dobânditorul - Stațiunea Didactică - sunt unități prevăzute în anexele 1,2 și 3 la HG 123/1993 pentru ca pârâta să se poată prevala de dispozițiile acestei hotărâri, susținând că proprietara imobilului este pârâta care poate uza de atributele conferite de lege - inclusiv de atributul dispoziției.
Privitor la apartenența studențesc la baza materială de studiu a instituției de învățământ, recurenta a apreciat că situația reținută nu rezultă din materialul probator, căminul fiind folosit în prezent în scopuri pur locative.
A concluzionat reclamanta că în speță sunt întrunite cele două condiții prevăzute de art.7 din Lg.85/1992 (ca locuința să fie construită din fondurile unităților economice și bugetare de stat până la intrarea în vigoare a Legii 85/1992 și, respectiv calitatea de chiriaș, astfel că se impunea aplicarea acestor dispoziții și nu ale HG 123/1993 și HG 47/1999 - și admiterea acțiunii.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a interpretat corespunzător dispozițiile Legii 85/1992, reținând corect că spațiul închiriat reclamantei nu constituie locuință în sensul legii, fiind în realitate o cameră dintr-un cămin studențesc ce are o altă destinație și altă situație juridică.
Atât din titulatura Legii 85/1992, cât și din cuprinsul legii rezultă că obiectul de reglementare al legii îl constituie locuințele iar din art.7 al legii rezultă că se vor vinde locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat până la intrarea în vigoare a legii.
Art.2 din Lg.114/1996 - legea locuinței, definește locuința ca fiind construcția alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilajele necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii.
Legiuitorul nu a avut în vedere și imobilele cu altă destinație, precum căminele studențești.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză (proces verbal de constatare a terminării lucrărilor din 31 oct,2975, proces verbal de recepție preliminară din 20 iulie 1976,fișa mijlocului fix) probe ce se referă toate la construirea și recepționarea unor cămine studențești, corect instanțele au reținut că spațiul închiriat reclamantei - respectiv o cameră într-un cămin studențesc - nu reprezintă locuință în sensul legii
Din aceste imobile construite în beneficiul Stațiunii Didactice - în baza 23/2975, Decr-.14/1976 și decizia 32/01.07.2977 - s-a transferat în proprietatea Universității Cop arte din Căminul de la Aeroport,( cu excepția parterului), și nu și-au schimbat destinația - astfel încât, în speță, nu se poate vorbi de o locuință în sensul legii.
Închirierea temporară a unor încăperi din căminul studențesc către angajații stațiunii nu schimbă natura juridică a imobilul atâta timp cât nu au intervenit acte de schimbare a destinației.
Prin urmare, în speță nu sunt incidente dispozițiile art.7 din Lg.85/1992.
Celelalte critici formulate de recurenta reclamantă privitoare la inaplicabilitatea HG 123/1993 și HG 47/2999 de modificare și completare a HG 123/1993 sunt nerelevante atâta timp cât în litigiu nu se află o locuință în sensul legii care să atragă incidența Legii 85/1992 pe care și-a întemeiat acțiunea reclamanta - ci un cămin studențesc ce nu face obiect de reglementare al legii.
De altfel, reclamanta nu formulează critici referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor HG 123/1993 și HG 47/1997 ci cu privire la modul de interpretare de către instanța a probelor administrate pentru stabilirea situației de fapt a imobilului -aspecte ce nu mai pot fi cenzurate în calea de atac a recursului - după abrogarea pct.11 al art.304 pr.civ. prin OUG nr.138/2000.
Or, în privința situației în discuție, ambele instanțe au stabilit că aparține bazei materiale a Stațiunii Didactice, că este un imobil destinat cazării studenților.
Sub aspect legal, art.166 alin.2 din Lg.84/1995 prevede că baza materială a învățământului cuprinde și căminele, internatele, iar acestea nu pot fi înstrăinate, întrucât au o altă destinație.
Față de toate aceste considerente, nu se constată temeiuri de modificare a deciziei recurate în baza art.304 pct.9 pr.civ. motiv de recurs căruia i se circumscriu criticile formulate de reclamantă. urmând a se respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă () împotriva deciziei civile nr. 230 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, având ca obiect obligația de a face.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 August 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
04.09.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț, Stela Popa
