Obligație de a face. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.64
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantele Sindicatul unit S și Sindicatul S, ambele cu sediul în S,--43, județ P, împotriva sentinței civile nr.2495 din 1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA S, cu sediul în Sinai,--43, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele-reclamante reprezentate de avocat din Baroul Prahova și intimata-pârâtă reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care.
Avocat având cuvântul depune la dosar concluzii scrise, copie de Monitorul oficial nr.2/1.02.2008 și extras din Codul muncii, un exemplar de pe concluziile scrise înmânându-l și reprezentatei intimatei-pârâte. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Consilier juridic având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile reprezentanților părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru sindicatele-reclamante, susține în esență că întrucât la nivelul societății-intimate nu a fost încheiat CCM din anul 2005, devin aplicabile disp.art.247 Codul muncii, astfel că în cadrul societății își produc efecte clauzele cuprinse în CCM pe ramura construcții de mașini. În art.61 alin.1 din CCM se menționează că începând cu 1.01.2008 salariul de bază minim pe ramură pentru un muncitor calificat este de 690 lei cu un coeficient d ierarhizare de 1,2 de unde rezultă că salariul minim la nivelul ramurii construcții de mașini corespunzător unui muncitor necalificat este de 575 lei cu un coeficient de ierarhizare de 1. În fine, mai arată că în mod eronat societatea a aplicat, începând cu acea dată, salariul minim brut pe economie prevăzut de CCM la nivel național în cuantum de 500 lei.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata-pârâtă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Susține în esență că la nivelul societății este aplicabil CCM unic la nivelul ramurii construcții de mașini care a fost aplicat de la intrarea în vigoare a Legii nr.13/1991, abrogată prin Legea nr.130/1996 în vigoare la acel moment și că sindicatul i-a opus două contracte unul la nivelul ramurii de construcții mașini și altul la nivelul ramurii electrotehnică.
Mai susține că ITM, urmare controlului, prin procesul-verbal de control în loc să lămurească în concret cadrul legislativ aplicabil și modalitatea de calcul a coeficienților de ierarhizare, a menționat doar că se aplică CCM la nivel de ramură pe anii 2008-2010, fără a menționa care este ramura de activitate și care este salariul de bază minim brut.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul Sindicatul " " S, în numele membrilor de sindicat, salariați ai SA a chemat în judecată pe pârâta SC SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la recalcularea salariilor membrilor de sindicat, începând cu data de 01.01.2008, pornind de la un salariu minim la nivel de ramură de construcții de mașini și la nivel de unitate de 575 lei corespunzător coeficientului de ierarhizare 1 (unu), cu respectarea coeficienților de ierarhizare stabiliți de dispozițiile art.63 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivelul de Construcții Mașini pe anii 2008-2010.
S-a mai solicitat obligarea pârâtei SC SA S la acordarea în beneficiul membrilor de sindicat a diferențelor salariale rezultate în urma recalculării salariilor începând cu data de 01.01.2008, reactualizate în funcție de indicele de inflație și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
In motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit art.64 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă nr.710 din 18 ianuarie 2008 la nivelul ramurii construcții de mașini pe anii 2008 -2010 "salariul de bază minim în ramură, pentru activități ce necesită o atestare a calificării, pentru un program complet de lucru de 169,33 ore/lună este de 690 lei, începând cu 1 ianuarie 2008".
Reclamanta a mai precizat că, raportat la coeficienții de ierarhizare stabiliți prin disp. art. 40 din CCM la nivel național valabil pe anii 2001-2010 și având în vedere că salariul de 690 lei corespunde muncitorului calificat al cărui coeficient de ierarhizare este de 1,3 rezultă că salarul minim la nivelul ramurii construcții de mașini, deci al muncitorului necalificat, care este corespunzător coeficientului de ierarhizare 1, este de 575 lei (690/1,2 = 575).
Cum la nivelul SC SA nu există încheiat contract colectiv de muncă, prin urmare se aplică în mod nemijlocit contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, respectiv la nivelul ramurii construcții de mașini.
Reclamanta a mai susținut că pârâta folosește în mod greșit pentru calcularea salariilor pe baza coeficienților de salarizare salariul de bază minim brut pe țară de 500 lei corespunzător coeficientului 1 de ierarhizare, deși la nivelul ramurii construcții de mașini salariul de bază minim este de 575 lei.
In drept au fost invocate dispozițiile art.247 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, art. 63 și 64 alin.1 din Contractul colectiv de muncă nr.710 din 18 ianuarie 2008 unic la nivelul ramurii construcții de mașini pe anii 2008-2010, art. 40 din Contractul colectiv de muncă Unic la nivel național 2007-2010, art.11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130 /1996 privind contractul colectiv de muncă, art. 28 din Legea Sindicatelor nr. 54 /2003, art. 242 alin. 2.pr.civ.
Pârâta SA a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat suspendarea judecării cauzei în temeiul art.244 alin.1 pr.civ. întrucat pe rolul Tribunalului Prahova se afla un dosar având ca obiect anularea parțială a procesului-verbal de control nr. 4965 /18.04.2008 / P, în sensul anulării pct.1 din anexa nr.2 la acesta prin care s-a dispus că: "angajatorul va aplica coeficienții minimi de ierarhizare salariali conform salariului de bază minim brut ce reiese din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură pe anii 2008- 2010".
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și ca discriminatorie, doarece admiterea acțiunii ar constitui, în opinia pârâtei, o încălcare a dispozițiilor art 5 din Codul muncii.
Pârâta a apreciat că în primul rând le este aplicabil Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii construcții de mașini, pe care l-a aplicat de la intrarea în vigoare a Legii nr.13/1991, care a fost abrogată prin Legea nr.130/1996, valabilă la acest moment, și profitând de o lacună legislativă, sindicatele au încercat să le opună mai multe contracte colective de muncă în același timp.
Pârâta a mai susținut că organul de control, în loc să lămurească exact cadrul legislativ aplicabil și modalitatea de calcul a coeficienților de ierarhizare, menționează doar că li se aplică " Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2008-2010", fără să menționeze care este ramura de activitate și care este salariul de bază minim brut ce reiese din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Reclamantele Sindicatul "" S și " Unit" au formulat răspuns la întâmpinare prin care au considerat apărările pârâtei neîntemeiate, nelegale, reprezentând materializarea unei interpretari eronate a dispozițiilor legale aplicabile.
In cauză au fost administrate probatorii cu interogatoriul părților și acte.
Pârâta a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea actiunii, în principal ca fiind discriminatorie și în subsidiar, ca neîntemeiată.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2495 din 01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL S și SINDICATUL UNIT S, în contradictoriu cu pârâta SC și a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă cheltuielilor de judecată în suma de 1000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Sindicatul " " S, în numele membrilor de sindicat, salariați ai SA, a solicitat obligarea pârâtei SC SA la recalcularea salariilor membrilor de sindicat, începând cu data de 01.01.2008, pornind de la un salariu minim la nivel de ramură de construcții de
mașini și la nivel de unitate, de 575 lei corespunzător coeficientului de ierarhizare 1 (unu), cu respectarea coeficienților de ierarhizare stabiliți de dispozițiile art.63 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivelul de Construcții Mașini pe anii 2008-2010 precum și la acordarea în beneficiul membrilor de sindicat a diferențelor salariale rezultate în urma recalculării salariilor începând cu data de 01.01.2008, reactualizate în funcție de indicele de inflație și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Din adresa nr.1337 /29.04.2008 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse - Inspecția, Inspectoratul Teritorial d e Muncă P, tribunalul a reținut că, în urma unui control efectuat la societatea pârâtă s-a constatat, prin verificarea prin sondaj a dosarelor de personal ale angajatilor, a dovezilor de plată și a foilor colective de prezență aferente perioadei februarie 2008 - martie 2008, că pentru activitățile care necesită o atestare a calificării este garantat în plată salariul de bază minim brut negociat prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură (construcții de mașini ) pe anii 2008-2010, iar pentru posturile care necesită studii superioare, coeficientul de ierarhizare salarial se aplică la salariul de bază minim brut pe țară.
De asemenea, s-a constatat că nu există contract colectiv de muncă la nivel de unitate, în prezent acesta fiind în faza negocierilor privind încheierea acestuia.
Potrivit anexei nr.1 la procesul-verbal nr.4965/18.04.2008 societatea comercială pârâtă desfășoară activitate conform Cod 34330 având ca obiect principal de activitate producția de piese și accesorii pentru autovehicule.
Este adevărat că potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă unic la nivel național și art. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură pe anii 2008-2010 înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.710/18.01.2008, angajatorul avea obligația aplicării coeficienților minimi de ierarhizare salariali conform salariului de bază minim brut ce reiese din acesta, dar tribunalul a apreciat că din probele administrate în cauză nu rezultă că pentru membrii sindicatului reclamant nu au fost respectate criteriile de salarizare mai sus menționate.
Astfel, începând cu luna ianuarie 2006 salariul de bază minim în ramura pentru activități ce necesită o atestare a calificării, pentru un program complet de lucru de 169, 33 ore/lună este de 540 lei, iar in situații excepționale, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate se poate negocia un alt nivel al salariului minim, dar nu mai mic decât salariul minim pentru personalul calificat, prevăzut în CCM național în vigoare, pe o perioadă care să nu depășească 6 luni, după care vor fi reluate negocierile.
Ori, din procesul-verbal de control reiese că, în ceea ce privește dosarele controlate prin sondaj, pentru activitățile care necesită o atestare a calificării este garantat în plată salariul de bază minim brut negociat prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură (construcții de mașini ) pe anii 2008-2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Unit S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat recurentul, în esență, că prima instanță nu a făcut o justă apreciere a materialului probator în ceea ce privește nerespectarea salariului minim de
575 lei la nivelul ramurii construcții de mașini precum și la nerespectarea coeficienților minimi de iararhizare prev. de art.63 alin.2 din Contractul colectiv de muncă nr.710/18.01.2008 unic la nivelul ramurii construcții de mașini pe anii 2008-2010, contract care li se aplică conform art.11 alin.1 pct.c din Legea nr.130/1996 întrucât la nivelul SC SA S, prin refuzul patronatului, nu există încheiat contract colectiv de muncă de la data de 31.12.2006.
De altfel, aspectele precizate au fost constatate și de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă P care în urma controalelor din 2007 și 2008 a evidențiat faptul că pentru posturile care necesită studii superioare coeficientul de ierarhizare se aplică în mod greșit la salariul minim brut pe țară, dispunându-se în acest sens măsura aplicării coeficienților de ierarhizare salariali la salariul de bază minim negociat care reiese din Contractul colectiv de muncă întrucât la nivel de ramură, (respectiv s-a dispus remedierea acestor situații, constatate prin procesele verbale nr.1342/26.04.2007 și nr.4965/18.04.2008), măsurile dispuse nefiind realizate de către angajator.
A mai precizat recurenta că prima instanță deși a constatat că potrivit și art.1 și 2 din CCM încheiat la nivel de ramură, angajatorul avea obligația aplicării coeficienților minimi de ierarhizare salariale conform salariului de bază minim brut pe țară ce reiese din acesta, în mod greșit s-a reținut în hotărâre că la nivelul societății se aplică un salariu minim de 540 lei stabilit prin CCM pe ramură pe 2006.
În mod greșit prima instanță a susținut că din probele administrate în cauză nu rezultă că pentru salariații membrii ai sindicatelor reclamante nu au fost respectate criteriile de salarizare, întrucât potrivit principiului rolului activ instanța putea solicita completarea probatoriului.
De asemenea, prima instanță nu a reținut nici faptul că însăși angajatorul prin interogatoriu, recunoaște că salariul de bază minim pe ramură pentru activități ce necesită o atestare a calificării pentru un program complet de lucru de 169,33 ore/lună este de 690 lei începând cu 1.01.2008.
Concluzionând, recurentul a precizat că întrucât din probele administrate în cauză rezultă că angajatorul nu a aplicat salariul minim pe ramură și coeficienții de ierarhizare, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În dovedirea susținerilor recurentul a depus la dosar înscrisuri, respectiv anexa la procesul verbal al ITM P nr.1342/26.04.2007, procesul verbal al ITM P nr.4965/18.04.2008, dispersia de salarizare, tabelul nominal cu salariații care au salariul sub minimul prevăzut de lege.
Intimata SC SA Saf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe.
A arătat intimata, că recursul, așa cum este formulat, este de fapt o modificare a acțiunii inițiale, prin precizarea numelor membrilor de sindicat la care nu se aplică corect coeficienții de ierarhizare.
Mai mult decât atât, prin recalcularea salariilor membrilor de sindicat și acordarea acestora a diferențelor salariale rezultate în urma recalculării salariilor ar încălca disp.art.5, 239,241,247 din Codul muncii precum și disp. art.9 și 11 din Legea nr.130/1996 și art.2 alin.3, art.3 din pe anii 2007-2010.
Referitor la fondul cauzei, intimata a precizat că în cauză este aplicabil Contractul Colectiv de muncă unic la nivelul ramurii construcții mașini și că ITM, prin actul de control, nu a lămurit cadrul legislativ aplicabil, menționând că se aplică Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2008-2010, fără să se menționeze care este ramura de activitate și care este salariul de bază minim brut ce reiese din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
A mai precizat intimata că a solicitat, pe calea unei acțiuni separate, anularea parțială a procesului verbal de control nr.4965/18.04.2008, respectiv a punctului 1 din anexa 2.
Intimata a mai arătat că recurentul, profitând de o lacună legislativă, încearcă să le opună mai multe contracte colective de muncă în același timp, întrucât SC SA figurează în Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii construcții mașini la poziția nr.220 ( sens în care societatea a aplicat acest contract) dar figurează și în Contractul colectiv de muncă pe ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare pe anii 2007-2010 la poziția nr.163.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de disp.art.3041Cod procedură civilă și dispozițiile legale incidente în cauză, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a învederat nerespectarea de către pârâtă a dispozițiilor contractului colectiv de muncă unic la nivelul ramurii construcții mașini pe anul 2008-2010 care prevede că sunt aplicabili coeficienții de ierarhizare stabiliți prin disp.art.40 din CCM la nivel național pe anii 2007-2010 iar salariul de bază minim în ramură este pentru muncitorul calificat-690 lei (cu coeficient de ierhizare 1,2) și pentru muncitorul necalificat- 575 lei ( coeficient de ierhizare 1).
A arătat reclamantul că pârâta nu respectă nici salariul minim la nivelul ramurii construcții mașini și nici coeficienții minimi de ierarhizare, folosind eronat salariul de bază minim brut pa țară de 500 lei corespunzător coeficientului 1 de ierarhizare.
Prima instanță, a apreciat, în urma probatoriului administrat (înscrisuri și interogatoriu) că deși potrivit prevederilor contractuale pârâta avea obligația aplicării coeficienților minimi de ierarhizare salariali conform salariului de bază minim brut ce reiese din contractul colectiv de muncă, încheiat la nivel de ramură, din probele dosarului nu rezultă că pentru membrii sindicatului nu au fost respectate aceste criterii de salarizare, constatând astfel netemeinicia acțiunii.
În urma analizării înscrisurilor depuse la dosarul de fond precum și în recurs, Curtea constată că părțile au convenit, întrucât nu s-au finalizat negocierile pentru încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, să se aplice dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură construcții mașini pe anii 2008-2010.
Intimata pretinde că la calcularea salariilor a avut în vedere aceste dispoziții, aspectul litigios constând însă în stabilirea cuantumului salariului de bază minim brut pe care intimata îl apreciază ca fiind 500 lei iar recurentul 575 lei.
Din actele de control efectuate de către ITM (procesul verbal nr.4965/18.04.2008, anexa I și II), răspunsul nr.6887/9.06.2008 rezultă următoarele:
Din verificarea statelor de plată și a foilor colective de prezență aferente perioadei februarie 2008 - martie 2008 a rezultat că pentru posturile care necesită calificare este garantat în plată salariul de bază minim în ramură conform contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii construcții mașini pe anii 2008-2010 și că pentru posturile care necesită studii superioare se aplică indicii de salarizare minimali la un salariu de bază minim brut pe țară, constatându-se în acest fel neaplicarea în totalitate a dispozițiilor contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii construcții mașini.
ITM a stabilit cadrul legislativ referitor la aplicarea cuantumului salariului minim pe ramură ca fiind contractul colectiv de muncă la nivel de ramură construcții mașini, pe anii 2008-2010, coeficienții de ierarhizare aplicabili fiind cei prevăzuți în Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, la art.40.
Prin urmare, constatând că nu au fost respectate în totalitate aceste criterii de salarizare, ITM a dispus ca angajatorul să aplice coeficienții minimi de ierarhizare salariali conform salariului de bază minim brut ce reiese din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură construcții mașini pe anii 2008-2010, măsură ce trebuia adusă la îndeplinire până la 15.05.2008, precum și respectarea dispozițiilor acestui contract până la încheierea noului contract colectiv de muncă la nivel de unitate.
În condițiile în care recurentul reclamă neîndeplinirea acestei obligații, iar intimata pretinde că a respectat și aplicat dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură construcții mașini pe anii 2008-2010, arătând însă ca problemă litigioasă cuantumul salariului de bază minim brut, Curtea apreciază că probatoriul administrat în cauză este insuficient pentru justa soluționare a cauzei.
Astfel, Curtea constată necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile pentru a se stabili dacă salariile au fost calculate și plătite conform criteriilor de salarizare prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură construcții mașini pe anii 2008-2010, iar în cazul în care nu au fost respectate aceste dispoziții să se precizeze cuantumul diferențelor salariale așa cum s-a solicitat în acțiune, urmând ca la rejudecare să se administreze și alte probe ce se vor aprecia ca necesare și să fie analizate și celelalte susțineri din recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea conform disp.art.312 pct.1,2,3 Cod procedură civilă va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond- Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele Sindicatul Unit S și Sindicatul S, ambele cu sediul în S,--43, județul P, împotriva sentinței civile nr.2495 din 1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA S, cu sediul în S,--43, județul P și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./19.02.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
