Pretentii civile. Speta. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.61
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2688 din 24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, domiciliat în P,-,.35,.B,.1,.21, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimatul-reclamant reprezentat de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, conform motivelor din întâmpinare. Depune la dosar concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalul Prahova, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentinta ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 1400 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru anul 2005, cu ocazia sărbătorilor de C și Paște și actualizarea acestei sume în funcție de rata inflației de la data scadenței până la data plății efective.
In motivarea acțiunii reclamantul susținut că a fost salariatul pârâtei SC - Sucursala P, în perioada 1995-2006 când s- desfăcut contractul individual de muncă, conform notărilor efectuate în carnetul de muncă.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant, că, deși Contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 prevedea suplimentări salariale de Paște și de C, nu a primit aceste suplimentări, ori, prevederile art.168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretari ambigue, suplimentările salariale prevăzute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale câștigate ce nu pot fi pierdute și desființate prin CCM în urma negocierii cu sindicatul.
In dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte, depunând la dosar copii de pe cartea de muncă și cartea de identitate.
Pârâta SC SA Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că potrivit disp. art. 283 alin. lit. e Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, termen care a fost depășit, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât drepturile salariale solicitate au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003, iar ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situatiei primelor de Paște și C prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA.
In dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus Contractul colectiv de muncă, copia sentinței civile nr. 684/14.07.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr.4764/2005 și sentintele civile nr.637/2007, nr.1084/2007.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2688 din 24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescripției invocată de pârâtă prin întâmpinare, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1400 lei reprezentând suplimentări salariale constând în prima de pe anul 2005, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective și totodată, a fost obligată pârâta la 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, că din rezoluția de primire rezultă că cererea a fost înregistrată la data de 03.10.2008, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Ca urmare în baza art. 137.pr.civ. tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă SC SA până în anul 2006 când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C că angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiasi articol, se prevedea că pentru anul 2003 suplimentarile de la alin. au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte a menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin. al art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp. art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentarilor salariale prevăzute de art.l al aceluiași articol din Contractul Colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2005-2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond, că din probele administrate în cauză rezultă că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.l din Contractul colectiv de muncă, întrucât deși avea obligația conform Codului Muncii de a dovedi cî a inclus primele de C și de Paște în salariul de bază al angajatilor, nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și Paște pentru perioada 2005-2006, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 3250 lei.
Totodată, instanța de fond a reținut că, faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentări au și fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare.
Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantei criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma la care a fost obligată pârâta către reclamant la 927 lei.
Tododată, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată și va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2688 din 24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, domiciliat în P,-,.35,.B,.1,.21, județ P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma la care a fost obligată pârâta către reclamant la 927 lei.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- - - - - - -
Grefier,
Red./Tehnored /3ex./30.01.2009
Dosar fond- - - Tribunalul Prahova
Judecători fond-; -
Operator de date cu caracter personal: număr notificare 3120/2006
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
