Obligație de a face. Decizia 666/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

INSTANȚĂ DE RECURS

DECIZIE Nr. 666

Ședința publică de la 01 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marian Budă Președinte Secție

- - - - Președinte Instanță

- - - - JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț

Grefier - -

*****

Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta - - C, împotriva deciziei civile nr.177 din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât G, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant - - C, reprezentat de avocat, lipsind intimatul pârât

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier a de ședință care a învederat instanței faptul că recursul este declarat în termenul legal, motivat și timbrat.

Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.

Avocat, recurentul reclamant - - C, a arătat că pârâtul nu are niciun act juridic privind darea în folosință sau dobândirea de către tatăl pârâtului al vreunui alt drept asupra suprafeței de teren în cauză, lucru care demonstrează clar reaua-voință a pârâtului, ținând cont că dispozițiile Codului civil în materie sunt foarte precise în acest sens, buna-credință reprezentând convingerea că edificarea construcției se face pe un teren aflat în proprietatea sa în baza unui titlu ale cărui vicii nu le-a cunoscut, condiție care nu este îndeplinită în situația de față.

A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile, ca temeinică și legală, conform motivelor scrise. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea formulată la 19.06.2006, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând instanței ca, prin hotărârea pronunțată, să fie obligat acesta să-și ridice plantațiile și construcțiile realizate pe terenul proprietatea societății reclamante și să elibereze terenul în suprafață de 360,2 mp având următorii vecini și dimensiuni la: - Apelor 8,35, la S-- - 10,80, E- 37,60, V- G 37,60.

În motivarea în fapt a acțiunii, s- arătat că terenul respectiv este proprietatea reclamantei - -, conform sentinței civile nr. 11011/27.07.1997, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 14844/1996.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispoz. art. 480 și următ. Cod civ.

Reclamanta - - Caf ormulat precizare prin care a solicitat, ca, în cazul în care pârâtul refuză să-și ridice construcțiile de pe suprafața de teren menționată în hotărârea judecătorească irevocabilă, să se acorde acesteia autorizația necesară în vederea demolării acestor construcții existente nelegal pe terenul proprietatea reclamantei, pe cheltuiala pârâtului. A arătat, de asemenea că, prin diferite notificări prin executor, i s-a pus în vedere pârâtului să elibereze terenul proprietatea societății reclamante.

A depus la dosar, în scop probator: notificare nr. 121/N din 26.07.2001, nr. 289/N din 30.09.2002, nr. 246/N din 30.09.2003, situația privind terenurile aflate în patrimoniul societății, ordinul nr. 430/28.04.1969, ordinul nr. 53/13.01.1970, ordinul nr. 2563/15.10.1970, decizia nr. 235/13.07.1987, aviz nr. 7579/17.01.1969, din care rezultă scoaterea din producția agricolă a unei suprafețe de teren pentru - - (fost ), ordinul nr. 24103/16.03.1967 prin care s-a transferat o parte din teren de la Gospodăria Agricola la, consimțământ al fostului S Popular Regiunea Oltenia din 26.07.1967 prin care se trece în patrimoniul (viitor ) terenurile și din - Apelor, ordin nr. 17227 din 26.05.1969 emis de Consiliul Superior al Agriculturii din care rezulta aprobarea pentru scoaterea din terenul agricol a unei suprafețe de teren în favoarea, ordinul nr. 285/20.05.1992, tabel cu locuitorii ale căror terenuri și construcții se expropriază din - Apelor, titlul de proprietate retransmis și intabulat în CF, nomenclatorul stradal cu individualizarea sediului - -, proces verbal nr. 49/21.09.1993 cu documentație topografică, contract de închiriere teren nr. 1817/23.07.1999 și nr. 7666/15.09.2000, de către - - cu pârâtul

La 28.11.2006, reclamanta a formulat precizare prin care a arătat că până în anul 1989 proprietatea asupra terenului din litigiu aparținea statului, iar - -, fostă, era proprietatea statului, astfel încât, construirea pe acest teren din patrimoniul constituia rea- credinta. De asemenea, a mai solicitat, în cazul în care se acordă autorizarea necesară pentru preluarea construcțiilor și ridicarea lor, pe cheltuiala pârâtului, să fie obligat acesta și la daune interese.

La data de 16.01.2007, pârâtul Gad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

Pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei arătând că aceasta nu este proprietara suprafeței de teren pe care este construită locuința sa. A arătat că pe rolul Judecătoriei Craiovaa existat dosarul nr. 20802/1996 având ca obiect acțiune în revendicare, dosar în care s-a efectuat o expertiză tehnică, iar concluziile acestui raport au constat în faptul că reclamanta - - C a avut la înființare o suprafață de teren de 12,16 ha, teren care, prin ordinul nr. 430/24.04.1969 al Oficiului Superior al Agriculturi, a fost scos din producția agricolă vegetală și atribuit fostei În certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru reclamanta - - este trecută o suprafață de teren mai mare decât cea inițială, respectiv 18,15 ha. Expertului nu i s-a pus la dispoziție planul parcelar care să ateste unde se află amplasat terenul atribuit fostei pentru a putea identifica dacă terenul deținut de pârât este sau nu proprietatea reclamantei.

A mai arătat că, din anul 1957, tatăl său, a fost angajat la IAS, iar în anul 1964 a construit o casă de locuit compusă din 2 camere și bucătărie, pe un teren obținut de la IAS,în suprafață de 1200 mp. În anul 1985 a construit o casă cu 3 camere și bucătărie de vară, fântână, a împrejmuit imobilul casă și teren cu gard din beton și porți metalice la str. - Apelor,-, iar în părțile laterale și în spate este gard din scândură.

Pe cale reconvențională a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate aparținând reclamantei -pârâte - -, seria - nr. 0224/21.09.1993, având în vedere cele menționate anterior cât și faptul că fosta C și actuala - - a avut la înființare suprafața de 12,16 ha, dată de Oficiul Superior al Agriculturii și nu suprafața de 18,15 ha, așa cum este menționat în actul de proprietate al reclamantei.

De asemenea, a solicitat, pe cale de excepție să se constate dobândirea dreptului de proprietate, fiind îndeplinite condițiile uzucapiunii lungi cu privire la suprafața de 400 mp pe care sunt amplasate casa de locuit și anexele gospodărești, fiind proprietarul de drept al acestui imobil.

Prin încheierea de ședință din data de 6 martie, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere din cererea reconvențională ce are ca obiect nulitatea absolută a titlului de proprietate aparținând reclamantei - - C, respectiv certificat de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Transporturilor, întrucât acesta nu are legătură cu prezenta cauză, ce are ca obiect obligația de a face, ci cu acțiunea în revendicare, care deja s-a soluționat.

Prin sentința civilă nr. 14727 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâtul

A fost respins capătul de cerere având ca obiect plata de daune interese.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul

A fost obligat pârâtul G să demoleze următoarele construcții edificate pe suprafața de 360,2 mp, teren situat in C și având vecinătățile și dimensiunile menționate în nr. 11011/1997, a Judecătoriei Craiova: casa cu 3 camere și sala și împrejmuire edificată în parte din prefabricate de beton și în parte din scândura de lemn, iar în caz de refuz al acestuia a fost autorizată reclamanta să demoleze construcțiile indicate, pe cheltuiala pârâtului.

A fost admisă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă și fost obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 920 lei cu acest titlu.

fost respinsă cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecata. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, la nivelul anului 1985, pârâtul a edificat construcții compuse din casă de locuit și împrejmuire pe un teren în suprafață de 360,2. ocupat anterior de tatăl său, teren care, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, corespunde cu cel pentru care reclamantei i s-a recunoscut anterior dreptul de proprietate, prin admiterea acțiunii în revendicare promovată împotriva pârâtului, prin nr.11011/1997 a Judecătoriei Craiova.

S-a mai reținut că tatăl pârâtului nu a deținut niciun fel de acte de dare în folosință a terenului pe care s-au edificat ulterior construcțiile, ocuparea acestuia făcându-se fără niciun titlu și că pârâtul, preluându-l de la tatăl său, a avut la rândul său față de acest teren poziția posesorului de rea-credință.

În raport de situația de fapt reținută, prima instanță a apreciat că, la momentul edificării construcțiilor pe teren, pârâtul a avut reprezentarea faptului că a construit pe un teren care nu-i aparține, fiind constructor de rea-credință, astfel că a reținut aplicabilitatea în cauză a dispoz. art.494 alin.1 Cod civ. obligându-l pe pârât la demolarea construcțiilor edificate.

Cererea reclamantei în pretenții a fost respinsă cu motivarea că nu s-a făcut dovada cauzării unui prejudiciu prin edificarea și menținerea celor două construcții ale pârâtului pe terenul reclamantei.

În ceea ce privește cererea în constatarea dreptului de proprietate promovată de pârât, prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă.

În acest sens, prima instanță a reținut că uzucapiunea nu putea opera decât dacă terenul s-a aflat în circuitul civil, iar suprafața de teren în litigiu a fost scoasă din circuitul civil, aflându-se în perioada 1967-1992 în proprietatea statului.

Cu privire la cererea reconvențională a pârâtului s-a mai reținut că, la data de 27.07.1997, cursul prescripției achizitive a fost întrerupt în condițiile art.1865.1 pct.1 civ. prin confirmarea dreptului reclamantei în cadrul acțiunii în revendicare promovate de aceasta și că, în acest litigiu, pârâtul nu a invocat în apărare dobândirea dreptului de proprietate, ca urmare a intervenirii uzucapiunii de lungă durată pe perioada anterioară, prima instanță apreciind că această pasivitate valorează renunțare tacită la beneficiile acesteia, pârâtul nemaiputând invoca prescripția achizitivă ulterior pronunțării hotărârii irevocabile.

Împotriva sentinței civile nr.14727 din 05.11.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a declarat apel pârâtul-reclamant, fără a-l motiva în fapt și în drept.

Prin decizia civilă nr. 177/07.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost admis apelul formulat de către G împotriva sentinței civile nr. 14727/05.11.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost schimbată în parte sentința atacată, în sensul că a fost respinsă acțiunea principală și cererea reclamantei privind acordarea de cheltuieli de judecată, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere, în primul rând, excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție de ordine publică, considerând că s-a prescris acest drept al reclamantei prin trecerea a mai mult de 3 ani de la data hotărârii pronunțată în cadrul acțiunii în revendicare (sentința civilă nr. 11011/1997) și până la promovarea prezentei cereri.

De asemenea, tribunalul apreciază că, din probele administrate, reclamanta nu a reușit să facă dovada că, la momentul edificării construcțiilor, pârâtul a fost de rea-credință.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs - - C, considerând-o netemeinică și nelegală.

Astfel, este criticată hotărârea instanței de apel care, deși a reținut dreptul proprietarului de a solicita ridicarea construcțiilor edificate cu rea-credință pe terenul său, este reglementat de Codul civil în cadrul secțiunii privitoare la dreptul de accesiune, acesta nu are natura unui drept real imobiliar, putând fi valorificat în cadrul unei acțiuni personale, care este prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, prev. de art. 5 rap. la art. 7 din Decretul 167/1958.

Se critică hotărârea instanței de apel, în sensul că aceasta a avut în vedere acțiunea introdusă de către pârâtul-intimat, având ca obiect revendicarea terenului în cauză, din anul 1997 și că, introducerea distinctă a acțiunii în revendicare pentru suprafața de teren în litigiu nu schimbă natura juridică a opțiunilor pe care proprietarul le are față de constructorul de rea-credință.

Analizând actele și lucrările dosarului se constată că recursul formulat de către - - C, împotriva deciziei civile nr.177 din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de apel, în mod corect a analizat cauza dedusă judecății prin prisma prevederilor art. 292 alin.2 Cod pr. civ. și pe baza mijloacelor de probă și a motivelor invocate în apărare și în susținerea cererii la prima instanță, considerând că, în speță, nu se poate vorbi despre un drept real imobiliar, deși dreptul proprietarului de a solicita ridicarea construcțiilor edificate cu rea-credință pe terenul său este reglementat în Codul civil în cadrul secțiunii privitoare la dreptul de accesiune.

Aceasta, deoarece dreptul de accesiune se aplică în situația manifestării opțiunii făcută de către proprietarul terenului, fie în sensul preluării construcțiilor edificate pe terenul său, fie al abandonării acestora.

De asemenea, este corectă reținerea că lipsa unui titlu de proprietate asupra terenului nu demonstrează reaua-credință a, impunându-se o analizare strictă și coroborare a probelor existente în acest sens în dosar.

Mai mult, se deduce că instanța de apel a făcut o corectă apreciere a probelor, analizând corect buna-credință a pârâtului-intimat la momentul edificării construcțiilor, putându-se chiar considera că dreptul reclamantei de a solicita desființarea construcțiilor s-a născut, iar termenul de prescripție a început să curgă cel mai târziu la data la care reclamanta și-a manifestat opțiunea pe care o implică dreptul de accesiune - în sensul de a nu prelua construcțiile -, prin promovarea acțiunii împotriva pârâtului doar pentru revendicarea terenului.

În consecință, în conformitate cu aceste considerente și prin prisma dispoz. art. 312 alin.1 Cod pr. civ. instanța va respinge recursul formulat de către reclamanta - -

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta - - C, împotriva deciziei civile nr.177 din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 01 2008.

Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu

- - - - - -

Grefier,

-

Red. jud. -

Tehn.

2 ex./30.09.2008

Președinte:Marian Budă
Judecători:Marian Budă, Costel Drăguț, Ionela Vîlculescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 666/2008. Curtea de Apel Craiova