Obligație de a face. Decizia 668/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr. 668
Ședința publică de la 01 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Budă Președinte Secție
- - - - Președinte Instanță
- - - - JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț
Grefier - -
*****
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.214 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și împotriva sentinței civile nr.888 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - - F, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant, lipsind intimata pârâtă - -
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Recurentul reclamant a depus la dosarul cauzei un set de acte și situația cheltuielilor de judecată solicitate în dosarul -.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise și modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 12 februarie 2001, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele - - F- Secția, Primăria F-Comisia de Aplicare a Legii 18/1991 și Prefectura D- Comisia de Aplicare a Legii 18/1991, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria - 7 nr.1000, eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației, pârâtei - - F și să fie obligată aceasta la eliberarea terenului de materialele feroase și construcțiile aflate pe suprafața de 6979,482. situat in punctul "La drum".
Prin sentința civilă nr. 477/28.03.2001, pronunțata de Judecătoria Filiași, în dosarul sus menționat, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și respinse cererile reclamantului, privind anularea actului și obligația de a face.
Împotriva acestei sentințe civile a făcut apel reclamantul, iar prin decizia civilă nr. 3800/03.12.2001, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 8162/CIV/2001, a fost admis apelul, anulată sentința civilă și trimisă cauza spre soluționare Curții de APEL CRAIOVA.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CRAIOVA, sub nr. 546/A/2002, iar prin sentința nr. 281/27.09.2002, pronunțată în acest dosar, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant și anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis pârâtei - - F pentru suprafața de 6824. din suprafața totală de 6979,482. fiind exclusă suprafața de 156,25. pe care se află construcția.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantul și pârâta, iar prin decizia nr. 1590 din 16.04.2003, a Curții Supreme de Justiție, au fost admise recursurile, casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de APEL CRAIOVA.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CRAIOVA, sub nr. 1596/A/2003, iar prin sentința nr. 312 din 13.05.2004, pronunțată în acest dosar, rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea precizata de reclamant și s-a constatat nul în mod absolut certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. 1000/1994 pentru suprafața de 6979,482. iar pentru petitele având ca obiect "obligația de a face" și "pretenții", cererea a fost disjunsă și trimisă spre soluționare Judecătoriei Filiași, unde a primit număr de înregistrare 2365/17.11.2005.
Prin sentința civilă nr. 251/2005, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul sus menționat, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamant, având ca obiect obligație de a face și pretenții.
Împotriva acestei sentințe civile a făcut apel reclamantul, iar prin decizia civilă nr. 1313, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul 3798/CIV/2006, apelul acestuia a fost respins.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, iar prin decizia civilă nr. 479/27.03.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, a fost admis recursul, a fost casată decizia 1313/2006, a Tribunalului Dolj și sentința civilă nr. 251/2005 a Judecătoriei Filiași și s-a trimis cauza spre soluționare la Judecătoria Filiași.
Pentru a se pronunța astfel Curtea de Apel a reținut că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea ca prematur introdusă deoarece reclamantul a fost pus in posesie, așa cum rezultă din procesul verbal nr. 451/22.03.2007, cu suprafața de 6980. pentru care anterior i se eliberase și adeverința de proprietate și deci era îndreptățit să ceară eliberarea terenului in cauză și lipsa de folosință a acestuia.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 888 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - -
A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel,instanța a avut în vedere expertiza efectuată în cauză și necontestată de nici una dintre părți, din care rezultă că terenul în suprafață de 6979,482. situat în punctul "La drum", în intravilanul localității, care a fost în posesia pârâtei - -, urmare a certificatului de proprietate nr. 1000/1994, este în prezent liber, fiind la dispoziția reclamantului.
S- constatat că reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6980. la data de 2 noiembrie 2006, iar în data de 22 martie 2007, reclamantul a fost pus în posesie cu acest teren în 37, 80/2 și 76, 30 (punctul "La drum"), teren care anterior fusese deținut de pârâta în baza certificatului de proprietate anulat de instanță în anul 2004.
Din înscrisurile depuse la dosar și din cele reținute de instanța a constatat că la data de 23 mai 2004, reclamantul nu formulase cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 6980. și deci nu era nici proprietarul, nici posesorul acestui teren, dobândind aceasta calitate la data de 22 martie 2007.
În consecință, instanța a constatat că pe de o parte dreptul reclamantului de a solicita despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului s-a născut de la data punerii in posesie cu terenul în suprafața de 6980. respectiv 22 martie 2007, așa cum se arată și în considerentele deciziei 479/27.03.2007 a Curții de APEL CRAIOVA, iar pe de altă parte de la această dată pârâta - - nu a mai ocupat terenul in cauză, terenul fiind în prezent liber și nelucrat, respingând capătul de cerere formulat de reclamant având ca obiect despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei de a ridica construcția de pe acest teren și eventualele materiale, din actele depuse la dosarele cauzei, respectiv sentința civilă nr. 6608/26.04.1994 a Curții de APEL CRAIOVA, rămasă definitivă și irevocabilă, autorizația pentru executare lucrări nr. 364/30 iulie 1970, inclusiv certificatul de atestare a proprietății constatat nul în anul 2004, instanța a constatat că pârâta - - a fost constructor de bună-credință.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, calificat apel d e către instanță, reclamantul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea având ca obiect plata despăgubirilor și demolarea atelierului, gardului și stâlpilor aflate pe proprietatea sa.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 214 din 18.04.2008, a respins apelul declarat de apelului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 888 din 16.11.2007, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt reținută din ansamblul mijloacelor de probă administrate, reținând că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a terenului începând cu data la care i-a fost recunoscut dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr.8936/02.10.2007 și nu de la o dată anterioară acestui moment așa cum susține reclamantul, posesia și folosința fiind atribute ale dreptului de proprietate. De altfel, din raportul de expertiză aflat în dosarul de fond rezultă că terenul este liber și poate fi prelucrat, considerent pentru care cererea având ca obiect obligarea la plata despăgubirilor este neîntemeiată câtă vreme nu a fost făcută dovada împiedicării folosirii terenului de către pârâtă; și critica privind soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere având ca obiect demolarea construcției aparținând - - F este neîntemeiată, în mod corect a reținut instanța buna- credință a intimatei la construirea atelierului în anul 1970 și de altfel, potrivit art.492 din Codul Civil "Orice construcție,plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ cu cheltuiala și că sunt ale lui, până ce se dovedește contrariul".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul recurent, criticând-o pentru următoarele motive:
1. Hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală, deoarece a menținut hotărârea instanței de fond, prin care i s-a respins acțiunea în despăgubiri și în obligația de a face.
Recurentul consideră că atâta timp cât prin sentința nr. 312/13.05.2004, a Curții de APEL CRAIOVA, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2800 din 6.04.2005, pronunțată de ICCJ, i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 6979,482mp, era normal ca să i se acorde despăgubirile solicitate pentru ocuparea terenului de către pârâta - - F, până în anul 2005, cu atât mai mult cu cât a fost obligat să timbreze la valoarea despăgubirilor solicitate, să plătească onorariu pentru experți și avocați.
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, precum și decizia recurată, prin raportare la motivele de recurs, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
1. Așa după cum în mod temeinic și legal au reținut atât prima instanță, cât și instanța de apel, reclamantul a fost pus în posesie la data de 22.03.2007 și în ce privește despăgubirile pentru lipsa de folosință ar fi avut dreptul la despăgubiri începând cu această dată.
Din probele administrate în cauză a rezultat însă că, de la această dată, pârâta - - F nu a mai ocupat terenul respectiv, astfel că acesta a fost liber și putea fi folosit de către reclamant, astfel încât soluția celor două instanțe, cu privire la despăgubiri, este temeinică și legală.
2. În ce privește însă capătul de cerere privind obligația de a face, potrivit art. 494, alin.1 Cod civil, proprietarul terenului are dreptul de a le păstra pentru el sau de a îndatora pe constructor să le ridice.
Chiar dacă pârâta intimată - - Faf ost constructor de bună-credință, așa cum în mod corect au stabilit atât prima instanță cât și instanța de apel, aceasta nu a optat pentru ca proprietarul terenului să-i plătească valoarea materialelor și prețul muncii sau sporul de valoare adus fondului, astfel încât, în cauză, sunt aplicabile dispoz. art. 494, alin.2 Cod civil, prin urmare, intimata pârâtă - - va fi obligată să-și demoleze și să ridice toate construcțiile și amenajările aflate pe terenul proprietatea reclamantului, iar în caz contrar recurentul reclamant va fi autorizat să facă acest lucru, pe cheltuiala pârâtei intimate.
3. Deși reclamantul recurent a fost prejudiciat prin faptul că intimata pârâtă nu și-a ridicat construcțiile de pe teren, acesta nu a făcut dovada cuantumului prejudiciului suferit, astfel încât nu i se pot acorda daune interese pentru prejudiciile suferite în calitate de proprietar al locului.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că atât instanța de apel cât și prima instanță au făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a art. 494 Cod civil, cu privire la edificarea unei construcții pe terenul proprietatea unei alte persoane, astfel încât în baza art. 312 alin.1, 2 și 3 rap. la art. 304, pct. 9 Cod pr. civ. va admite recursul, va modifica decizia recurată și va admite apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr.888 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr-.
Pe fond, va admite în parte acțiunea reclamantului și va obliga pe pârâta - - F să-și demoleze și să-și ridice construcția de pe terenul reclamantului, iar în caz contrar va fi autorizat reclamantul să facă acest lucru, pe cheltuiala pârâtei.
Va respinge capătul de cerere referitor la despăgubirile privind lipsa de folosință a terenului.
În baza art. 274 Cod pr. civ. pârâta - - va fi obligată la 4584 lei cheltuieli de judecată, către recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.214 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și împotriva sentinței civile nr.888 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - -
Modifică decizia nr. 214 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în sensul că admite apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr.888 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr-.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata pârâtă - -
Obligă pe pârâta - - F să-și demoleze și să-și ridice construcția de pe terenul reclamantului, iar în caz contrar îl autorizează pe reclamant să facă acest lucru, pe cheltuiala pârâtei.
Respinge capătul de cerere privind despăgubirile pentru lipsa de folosință a terenului.
Obligă pe pârâtă la 4584 lei cheltuieli de judecată, către recurentul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
- - - - - -
Grefier,
-
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./04.09.2008
Președinte:Marian BudăJudecători:Marian Budă, Costel Drăguț, Ionela Vîlculescu
