Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 662/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr. 662
Ședința publică de la 01 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Budă Președinte Secție
- - - - Președinte Instanță
- - - - JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț
Grefier - -
*****
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 87 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și împotriva sentinței civile nr.1516 din 12 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- (număr în format vechi 4074/2005), în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat, procurator a, pentru intimatul pârât, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus la dosarul cauzei chitanța nr.316/17.04.2008, reprezentând onorariu avocat, în cuantum de 500 lei.
Procurator a, pentru intimatul pârât, a depus întâmpinare, inclusiv exemplar pentru comunicare.
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinării formulate de intimatul pârât către recurentul reclamant.
Apărătorul recurentului reclamant a arătat că a observat întâmpinarea și nu solicită acordarea unui nou termen.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față, punându-i în vedere procuratorului intimatului pârât că, în raport de dispozițiile art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă, nu poate depune decât concluzii scrise.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a dezvoltat oral motivele de apel, în raport de care a solicitat într-o primă teză, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.7, 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul admiterii în parte a apelului formulat, cu consecința admiterii în parte a cererii de revendicare, în ceea ce privește numai suprafața de 1123,16 mp, identificată în ultimul raport de expertiză depus în fața instanței de apel, efectuat la cererea acesteia în sistem e- proiecție local.
În teză subsidiară, în ipoteza în care se apreciază necesitatea administrării unei noi expertize, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. A solicitat cheltuieli de judecată.
Procurator a, pentru intimatul pârât, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile a instanței de apel ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 04.02.2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună grănițuirea proprietăților lor.
În fapt, a arătat că este proprietarul suprafeței de 9.983,5 mp (corpul I), așa cum rezultă din actul de partaj voluntar transcris în CF la nr. 12928/2000.
A precizat că ambii pârâți și-au împrejmuit proprietățile, au construit și i-au lăsat reclamantului pe lungimea proprietății sale suprafața de 20 în loc de 24, 08, ambii pârâți pretinzând că nu i-au ocupat fâșia de 4, care îi lipsește.
De asemenea, a arătat că, după efectuarea expertizei topometrice, urmează să-și completeze acțiunea cu cererea în revendicare a terenului de la pârâtul care i l-a ocupat.
La data de 09.03.3005, pârâtul - a formulat întimpinare prin care solicita respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.1516 din 12.02.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, a fost obligat pârâtul să-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1347 mp. teren arabil situat în extravilanul Municipiului C, P 8, cuprins în DP nr.550-48050/1993, conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr.2964/11.11.2000, de către BNP și să-și deplaseze gardul despărțitor către (interiorul proprietății acestuia), cu lățimea de 3,22. pe toată lungimea terenului de 418,30.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul -.
A fost obligat pârâtul -, către reclamant, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 759,15 RON, reprezentând taxă timbru și onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul și numita C au dobândit prin titlul de proprietate nr. 550-48050/1993 terenul extravilan situat pe raza Municipiului CT7 5, 8 în suprafață de 2 ha.
Ulterior, prin actul de partaj voluntar, autentificat sub nr. 2964/2000 de BNP din C, cei doi au procedat la ieșirea din indiviziune, reclamantul primind Corpul I în suprafață de 9983,5 mp, cu nr. cadastral provizoriu 8350, iar numita C primind aceeași suprafață, cu nr. cadastral provizoriu 8351, pe care a înstrăinat-o pârâtului.
Din raportul de expertiza întocmit de expert s-a reținut că suprafața de 1347 mp, care aparține reclamantului, este ocupată de către pârâtul, care urmează a-și deplasa gardul cu 3,22 ml în interiorul proprietății acestuia pe toată lungimea terenului de 418, 30 ml.
S-a constatat că reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, potrivit titlului de proprietate nr. 550-48050/1993 și a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 2964/2000, iar pârâtul ocupă fără drept suprafața de 1347 mp.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, apelantul susține că hotărârea primei instanțe este contradictorie, reținând, în baza înscrisurilor depuse la dosar, că pârâtul este proprietarul suprafeței de teren, pentru ca apoi să constate că acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
Apelantul susține că prima instanță s-a pronunțat asupra cererii de revendicare, deși nu fusese învestită cu o astfel de cerere.
Apelantul a mai precizat că prima instanță nu a analizat situația de fapt, nu a lămurit și nu a cercetat fondul cauzei, întrucât nu a făcut o analiză a actelor de proprietate ale părților, nu a stabilit dacă hotarul despărțitor a fost modificat ulterior partajului, în funcție de semnele de hotar existente.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 87/22.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, a admis apelul declarat de apelantul - pârât -, împotriva sentinței civile nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimatul-pârât -.
A fost schimbată sentința civilă, în sensul că s-a admis în parte acțiunea cu privire la capătul de cerere în grănițuire și s-a stabilit hotarul despărțitor între proprietățile reclamantului și pârâtului -, pe actualul amplasament, adică în linie dreaptă între punctele 101 - 120, identificate de exp., prin expertiza efectuată în cauză și schița anexă.
S-a respins capătul de cerere în revendicare.
S-a menținut soluția de respingere a acțiunii față de pârâtul -.
A fost obligat intimatul la plata, către apelant, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Criticile privind acordarea a mai mult decât s-a cerut sunt neîntemeiate, constatând că reclamantul a formulat prin cererea intitulată "completare"(fila 187 dosar fond), acțiune în revendicare a terenului identificat de expert ca fiind ocupat de pârâtul-apelant, în suprafață de 1347 mp.
Prima instanță a fost, deci, învestită cu acțiunea în revendicare și în grănițuirea proprietăților părților.
Acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cerere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.
Reclamantului îi revine sarcina de a face dovada atât a dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu, cât și a ocupării lui de către pârât.
În privința dreptului de proprietate s-a constatat că terenurile apelantului-pârât și reclamantului au făcut obiectul reconstituirii în temeiul Legii 18/1991, fiind emis nr.550-48050/1993, teren ce a făcut obiectul actului de partaj autentificat sub nr.2964/11.10.2000 BNP, între C și. Cu ocazia partajării s-a constatat că, în fapt, terenul măsoară 19.967 mp. din care, fiecărui copartajant i-a revenit 9.983,5 mp. conform cadastrului întocmit, primind Corpul I, iar C - Corpul II.
S- constatat că atât reclamantul cât și pârâtul-apelant au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 9983,5 mp. fiecare.
Conform concluziilor expertului, din cuprinsul raportului depus în fața instanței de apel, apelantul-pârât ocupă o suprafață de 9739 mp. deci mai puțin decât în acte cu 244,5 mp. De asemenea, reclamantul deține în fapt 8860,34 mp. cu 1123,16 mp. mai puțin decât în acte.
Lipsurile de teren datorate modului deficitar în care s-a făcut punerea în posesie, în procedura Legii 18/1991, nu pot fi acoperite prin preluarea de la proprietarul vecin.
S-a mai dispus ca, prin expertiză, să fie avute în vedere și punctele fixe indicate în documentația cadastrală.
Expertul numit de instanță a individualizat la fața locului stâlpul 3 care în documentația cadastrală este notat cu 6 și stâlpul 2, care e notat cu 1 în documentația cadastrală.
Acest expert a făcut mențiunea că "stâlpul 3 este unul și același cu 6 și față de acesta este mai în interiorul proprietății lui.
Nici această mențiune nu poate fi împărtășită de instanță, nefiind întemeiată pe măsurători, ci pe observarea celor două schițe, care nu prezintă vreo diferență în această privință.
Sub acest aspect sunt întemeiate criticile apelantului, nefăcându-se dovada că acesta ocupă vreo suprafață de teren din terenul reclamantului, sarcina probei revenind acestuia din urmă, potrivit art.1169 Cod civil.
Apărările intimatului-reclamant în sensul că imposibilitatea identificării vechilor semne de hotar se datorează pârâtului-apelant, nu pot fi primite atâta timp cât contractul de vânzare-cumpărare, ce constituie actul de proprietate al apelantului, a avut la bază documentația cadastrală întocmită cu ocazia partajării, de reclamant și C, pentru întreaga parcelă 8. Pentru acest motiv, în fața instanței de apel, s-a efectuat expertiza prin măsurătoare cu stația totală în sistem de proiecție locală, în acest mod fiind întocmită lucrarea cadastrală.
În privința capătului de cerere în grănițuire, s-a constatat că hotarul identificat de expert pe linia 101-104-107-120, corespunde hotarului stabilit prin documentația cadastrală anexată actului de partaj la care a fost parte reclamantul, prin raportare la singurul semn de hotar ce s-a păstrat, dat de punctul 118 din schița anexă la raportul de expertiză al exp..
Aceeași concluzie rezultă și din cuprinsul raportului expertului asistent care, suprapunând cele două schițe (cea întocmită de acesta cu cea din lucrarea cadastrală) nu a sesizat modificări ale poziției stâlpilor, unghiurilor și hotarului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul recurent, criticând-o pentru următoarele motive:
1. Atât în fața primei instanțe, cât și a instanței de apel, s-a administrat proba cu expertiză topografică, pentru a se verifica dacă pârâții ocupă vreo suprafață de teren proprietatea reclamantului recurent.
Expertul a concluzionat că, deși pârâtul deține o suprafață de teren cât are consemnat în actele de proprietate, întregul său teren este deplasat spre reclamant, ocupându-i o suprafață de 1347mp.
Și expertul numit în apel, a constatat aceeași stare de fapt, respectiv faptul că pârâtul intimat ocupă o parte din terenul reclamantului recurent, însă acesta a folosit un sistem mai performant de măsurare, concluzionându-se că suprafața măsurată este de 1123,16mp.
Instanța de apel a înlăturat nemotivat concluziile celor două rapoarte de expertiză, deși, dacă avea dubii, trebuia să mai dispună efectuarea unei noi expertize pentru lămurirea situației.
Prin urmare, soluția instanței de apel nu este susținută de argumentația din considerente, motivele de respingere pe fond a acțiunii fiind străine de natura pricinii.
La termenul din 01 2008, intimatul pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, precum și decizia recurată, prin raportare la motivele de recurs, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
1. Acțiunea reclamantului recurent a avut în fața primei instanțe două capete de cerere, respectiv un capăt de cerere în revendicare și unul în grănițuirea proprietăților lor.
În cauză, părțile au depus actele de proprietate și s-a ordonat efectuarea unei expertize topometrice, care a avut ca obiective identificarea proprietăților părților și constatarea faptului dacă vreunul dintre pârâți ocupă sau nu din terenul reclamantului recurent.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în fața primei instanțe a rezultat faptul că pârâtul, deși deține suprafața de teren înscrisă în acte, a deplasat întreaga sa proprietate pe terenul reclamantului, pe o lățime de 3,22m și o lungime de 418,30m, ocupând astfel o suprafață de 1348mp din terenul reclamantului.
2. Instanța de apel, pentru lămurirea pe deplin a situației de fapt, a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză, de data aceasta folosindu-se de un sistem mai performant de măsurare.
Din concluziile acestui nou raport de expertiză rezultă că pârâtul intimat ocupă din terenul reclamantului o suprafață de 1123,16mp.
3. Instanța de apel, analizând starea de fapt, a concluzionat că nu poate reține concluziile celor doi experți numiți în cauză, reținând însă concluziile expertului asistent, numit la cererea apelantului, motivația instanței de apel fiind contradictorie, lipsită de legătură cu probele existente la dosarul cauzei, de care nu a ținut seama și pe care le-a înlăturat în mod nejustificat, folosind și argumente care nu au legătură cu pricina, respectiv faptul că această situație este datorată modului în care s-a aplicat Lg. 18/1991, în zona respectivă, concluzionând că datorită modului defectuos de afectare a acestei legi, s-ar fi ajuns la situația dată.
Ceea ce interesa în soluționarea pricinii era faptul dacă vreunul dintre pârâții chemați în judecată de către reclamant, ocupa sau nu o parte din terenul reclamantului, ori, din ansamblul probelor administrate atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel, rezultă, fără nici un dubiu, că pârâtul intimat ocupă suprafața de 1123,16mp din terenul reclamantului, neavând importanță faptul că acesta nu deține mai mult decât are înscris în acte, el trebuind să-și rezolve problema privind posesia terenului pe care îl deține în acte.
Prin urmare, Curtea constată că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii judecate, astfel că, în baza art. 312 alin.1, 2 și 3 rap. la art. 304, pct. 7 Cod pr. civ. va admite recursul, va modifica decizia civilă nr. 87 din 22.02. 2008, Tribunalului Dolj.
În consecință, va admite apelul formulat de către pârâtul apelant și va schimba în parte sentința pronunțată de prima instanță, în sensul că va admite doar în parte acțiunea formulată de reclamantul, urmând ca pârâtul să fie obligat să-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 1123,16mp, situată în extravilanul Mun. C, T 75, P 8, teren cuprins în nr. 550-48050/1993 și conform actului de partaj voluntar, autentificat sub nr. 2964/11.11.2000, de BNP.
În același timp, pârâtul urmează a fi obligat să-și retragă gardul despărțitor pe amplasamentul stabilit prin raportul de expertiză întocmit de sing., aflat la filele 45-50, în dosarul de fond.
Având în vedere că, din probele administrate, a rezultat că pârâtul nu ocupă nicio suprafață din terenul reclamantului, Curtea urmează să respingă acțiunea față de acesta.
În baza art. 274 Cod pr. civ. pârâtul intimat va fi obligat la 1769,30 lei cheltuieli de judecată, către reclamant, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu expert, în toate cele trei faze de judecată, prima instanță, apel și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 87 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și împotriva sentinței civile nr.1516 din 12 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- (număr în format vechi 4074/2005), în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Modifică decizia civilă nr. 87 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Admite apelul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.1516 din 12 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1516 din 12 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul.
Obligă pe pârâtul să-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1123,16mp, teren arabil situat în intravilanul Mun. C, T 75, P 8, cuprins în nr. 550-48050/1993 și conform actului de partaj voluntar, autentificat sub nr. 2964/11.11.2000, de BNP și să-și retragă gardul despărțitor pe amplasamentul stabilit prin raportul de expertiză întocmit de sing., aflat la filele 45-50, în dosarul de apel.
Respinge acțiunea față de pârâtul.
Obligă pe pârâtul intimat la 1769,30 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
- - - - - -
Grefier,
-
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./10.09.2008
Președinte:Marian BudăJudecători:Marian Budă, Costel Drăguț, Ionela Vîlculescu
