Obligație de a face. Decizia 672/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 672/
Ședința publică de la 29 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 145/A/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât, asistat de avocat și avocat,cu delegație pentru intimatul-reclamant,lipsă fiind acesta.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul se legitimează cu seria nr. - eliberată de Poliția B la data de 26.04.2004.
Avocat arată că a solicitat printr-o adresă, de la Primăria B, să i se comunice dacă intimatul figurează cu un garaj și i s-a comunicat că aceste relații nu pot fi comunicate decât oficial, motiv pentru care solicită a fi cerute aceste relații oficial, respectiv să se comunice instanței dacă intimatul are autorizație de construcție sau contract de închiriere pentru garaj. Depune la dosar copia adresei către primărie, răspunsul acesteia și certificatul de atestare fiscală nr. -.
Avocat arată că se opune a fi solicitate relațiile, pe care nu le consideră utile, atâta vreme cât la dosarul de fond s-a depus o sentință civilă prin care intimatul a dobândit proprietatea garajului. Inițial nu a existat autorizație, a construit garajul și are documentație cadastrală.
Avocat arată că este adevărat că a fost depusă acea sentință civilă însă ea are doar rol declarativ.
Av. se opune a fi solicitate relațiile față de faptul că de circa 3 ani garajul nu poate fi folosit de intimat, deși este proprietar și nu se urmărește decât tergiversarea cauzei.
La solicitarea instanței recurentul arată că nu a avut autorizație și nici nu are. Garajul a fost construit în 1989 și el doar l-a închiriat. Depune la dosar un memoriu,comunicarea încheierii 1545 de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară,încheierea, extras de carte funciară, încheierea nr. 17324 dată de Judecătoria Bacău și o schiță efectuată în dosarul nr. 17882/1998 al Judecătoriei Bacău, toate în copie xerox.
Față de precizările recurentului av. arată că nu-și explică susținerea recurentului în sensul că garajul este închiriat dacă acesta are și documentație cadastrală.
Av. arată că recurentul nu are cunoștință de cine a construit garajul, el doar l-a închiriat.
Av. arată că intimatul are o sentință civilă din care rezultă că a construit garajul, fiind împiedicat să-l folosească de către recurent care, așa cum rezultă din adresa primăriei, nu figurează cu teren în fața garajului.
Recurentul arată că există o îndreptare de eroare materială și figurează cu teren și în fata garajului.
Avocat arată că recurentul nu deține decât 12 sub garaj și nu are teren în fața garajului.
Av. arată că i s-a intabulat recurentului dreptul de proprietate asupra terenului avându-se în vedere că a uzucapat.
La cererea instanței recurentul precizează că garajul este închiriat și copia încheierii depusă azi, prin care s-a întabulat dreptul de proprietate asupra garajului, este falsă. Arată că plătește chirie la stat dar nu are contract de închiriere.
Av. arată că la fila 91 dosar fond este o adresă de la primărie din care rezultă că recurentul nu are contract de închiriere.
Av. depune la dosar o adresă cu nr. 3457/7 oct. 1987 care are valoare de contract de închiriere.
Curtea, față de înscrisurile depuse la dosar apreciază că nu se impune efectuarea adresei către primărie și respinge cererea. Nefiind alte cereri de formulat și /sau excepții de invocat, consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurent, a solicitat admiterea recursului pentru motivele invocate în cererea scrisă, pe care le susține oral. Arată că instanța de apel a considerat că acțiunea se referă la ocrotirea unui drept de folosință și nu a unui drept de proprietate. S-a reținut că intimatul este împiedicat în folosirea garajului de faptul că recurentul își parchează mașina în față. Consideră că există contradicții între considerentele hotărârii de apel și dispozitivul acesteia. Instanța de apel a admis apelul, a admis acțiunea însă a menținut celelalte dispoziții.
Au fost solicitate probe printre care și o expertiză, care inițial a fost admisă și ulterior s-a renunțat la ea, o cercetare locală. Conform documentației recurentul mai are 18 pe care i-ar putea folosi. Consideră că adeverința depusă azi la dosar echivalează cu un contract de închiriere între recurent și un reprezentant al autorității de la acea vreme, contractul derulându-se ulterior în continuare. Invocă și un motiv de recurs de ordine publică deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cererea reconvențională. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimat, arată că, prin sintagma "menține celelalte dispoziții" instanța de apel a avut în vedere că instanța de fond s-a pronunțat și cu privire la cererea reconvențională. Arată că intimatul, deși este proprietar, nu poate folosi garajul deoarece recurentul, care are și el un garaj, înțelege să-și parcheze mașina în fața garajului intimatului.
Întrebat fiind recurentul recunoaște că-și parchează mașina în fața garajului său.
Av. mai arată că spațiul despre care recurentul susține că ar trebui să-l folosească intimatul aparține unei alte familii. de beton este simplă alee între blocuri iar recurentul nu are drept de proprietate asupra sa. Față de întregul ansamblu probator administrat în cauză, solicită respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6481/19 octombrie 2007 Judecătoriei Bacău, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul, ca nefondată.
S-a respins cererea reconvențională ca nefondată, pârâtul fiind obligat să plătească reclamantului 200 lei, onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că:
Prin cererea înregistrată sub nr- (nr. vechi 13513/2006) reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să respecte dreptul de folosință asupra căii de acces spre garajul proprietate personală situat în B,-.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 2000 edificat în vecinătatea locuinței sale un garaj, respectiv în-, B, conform sentinței civile nr. 4800/20.06.2000 a Judecătoriei Bacău. În partea de nord a acestui garaj deține în baza sentinței civile nr. 5126/2000 a Judecătoriei Bacău terenul aferent balconului și spațiului în suprafață de 18,5 mp. Accesul la garaj este în partea de nord-vest pe calea de acces a blocului nr. 46 din str. 9 -. În partea de vest a garajului reclamantului este situat garajul pârâtului, iar de aproximativ un an de zile, cu rea-credință, pârâtul îi blochează zilnic accesul la garajul proprietatea reclamantului, parcându-și mașina în fața garajului său, parțial pe calea de acces și parțial pe terenul spațiu proprietatea sa. Astfel, din cauza pârâtului, nu mai are posibilitatea utilizării garajului, pe care l-a construit tocmai pentru a parca mașina. A mai arătat că a încercat de mai multe ori să discute cu pârâtul pentru a ajunge la o înțelegere amiabilă, dar acesta a refuzat orice colaborare, spunându-i să iasă cu mașina prin spațiul, proprietatea altei persoane - spațiu delimitat în fișa corpului de proprietate "spațiu lot 4". Dar reclamantul nu-și poate permite să treacă cu mașina pe spațiul proprietatea altei persoane, astfel încât a ajuns în situația de a lăsa mașina în stradă. Pentru aceste motive, reclamantul a solicitat să oblige pârâtul să-i respecte pașnica folosință a căii de acces în sensul de a nu-și mai parca mașina pe calea de acces și pe terenul său pentru a utiliza și el garajul în scopul pe care l-a construit.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională și întâmpinare.
Prin cererea reconvențională a solicitat a se dispune ca reclamantul să respecte dreptul de folosință asupra căii de acces spre garajul dumnealui dat prin sentința civilă nr. 5126/30.06.2000 și să nu mai parcheze autoturismul în fața garajului pârâtului, precum și în spatele autoturismului acestuia, blocându-i ieșirea spre oraș.
În motivarea cererii reconvenționale a arătat că în anul 1975 cumpărat de la numiții împreună cu ceilalți vecini printre care și reclamantul, suprafața de 492 mp situat în B,-. Prin sentința civilă nr. 5126/30.06.2000 a Judecătoriei Bacăus -a dispus ieșirea din indiviziune a coproprietarilor terenului de mai sus, pârâtului fiindu-i atribuit în lotul său o suprafață de 8 mp. iar reclamantului o suprafață de 17,5 mp, suprafețe pe care se află cele două garaje ale părților. Reclamantului i-a mai fost atribuită și o suprafață de 18,5 mp. ocupată de balcon și de un spațiu pentru a avea acces la garaj. Astfel, deși reclamantului i-a fost dat acces la garaj prin spațiul de aproximativ un an de zile, cu rea credință, reclamantul îi blochează zilnic accesul de la garajul său, parcându-și mașina în spatele mașinii pârâtului și nedându-i posibilitatea de a-și folosi autoturismul când are trebuință. Pentru aceste motive a solicitat ca instanța să-l oblige pe reclamant să-și folosească spațiul de acces spre garaj conform sentinței civile nr. 5126/2000și să nu-și mai parcheze mașina în fața garajului său, precum și în spatele autoturismului său.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece calea de acces pe care i-o solicită reclamantul nu-i aparține. A mai arătat că nu a folosit niciodată spațiul atribuit reclamantului conform sentinței civile 5126/2000 și nu i-a îngrădit în nici un mod accesul la garajul dumnealui. A solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Reclamantul este proprietarul unei suprafețe de 17,5 mp teren situat în B,-, teren pe care și-a edificat o construcție-garaj conform sentinței civile nr. 4800/20.06.2000 a Judecătoriei Bacău. Lângă reclamant, pârâtul și-a edificat tot o construcție-garaj, pe o suprafață de teren (8 mp) al cărei proprietar este în baza sentinței civile nr. 5126/2000 a Judecătoriei Bacău.
Cele două garaje ale părților se află în imediata vecinătate a blocului în care locuiesc părțile, nici unul dintre garaje nu a avut autorizație de construcție eliberată în acest scop, accesul la acestea nu se face pe un drum public, ci prin pietonală de acces în blocul de locuințe, iar niciuna dintre părți nu are vreun drept de folosință constituit asupra terenului din fața garajelor și în continuare, până la drumul public, cu excepția reclamantului care este proprietarul unei părți din acest teren, respectiv suprafețe de spațiu identificat prin poligonul 4-5-6-7 la fila 16 dosar.
Reclamantul a susținut că prin parcarea autoturismului pârâtului în fața garajului acestuia din urmă (C 1 fl. 39)este împiedicat accesul autoturismului reclamantului în garajul acestuia. Analizând documentele cadastrale de la dosar, se poate observa cu ușurință că într-adevăr prin staționarea în fața garajului pârâtului a unui autoturism de clasă medie,cu dimensiuni de aproximativ L= 4 x l=1,6 m, datorită arhitecturii zonei (fl. 39), este stânjenit accesul unui autoturism de aceeași clasă la garajul reclamantului. Chiar dacă autoturismul ar staționa la limita spațiului proprietatea reclamantului, tot ar fi stânjenit accesul datorită poziționării garajelor foarte aproape de colțul blocului de locuințe, respectiv de balconul reclamantului. Accesul s-ar putea face în aceste condiții, doar dacă s-ar trece și prin spațiul - lot. 4 (fl. 16) dar care nu este proprietatea reclamantului. De aceea susținerea pârâtului că prin sentința civilă nr. 5126/2000 i-a fost acordat reclamantului și accesului spre garaj, dar acesta nu-l respectă, nu este pertinentă în cauză, terenul acordat nefiind suficient. Aceste aspecte au fost constatate de și instanță nemijlocit cu ocazia cercetării la fața locului. De aceea instanța a apreciat că proba cu expertiză tehnică topo nu este utilă în cauză față de probele administrate, netrebuind să fii expert, ci cel puțin șofer, ca să-ți dai seama că nu poți efectua o manevră de garare în garajul reclamantului în condițiile arătate mai sus. Așa cum s-a arătat mai sus, niciuna din părți nu este titulara vreunui drept de folosință asupra terenului din fața garajelor și în continuare până la stradă. Totodată, nici toleranța proprietarului acestui teren nu conferă vreun drept celor care se folosesc de acest imobil. De aceea, în lipsa dreptului și în lipsa vreunui interes ocrotit de lege, nici reclamantul, dar nici pârâtul nu pot solicita în justiție apărarea unui drept de folosință în legătură cu acest teren pe care nu-l au. Deși reclamantul a susținut că îi este îngrădit dreptul de folosință asupra garajului și, implicit dreptul de proprietate, susținerea este nefondată, deoarece acesta are folosința (uzul) acestuia, dar pentru alte destinații decât cea de garaj, iar acest fapt se datorează și reclamantului care a ridicat garajul într-un loc nu tocmai potrivit, respectiv foarte aproape de bloc, având balconul în fața acestuia și nefiind suficient de diligent să solicite a i se atribui o suprafață mai mare în lot ca acces pentru garaj și nu doar acel de spațiu care este insuficient.
În cauză pârâtul nu a făcut dovada că ar fi închiriat terenul de la Primărie și nici că reclamantul ar parca în fața garajului sau în spatele autoturismului său.
Față de cele arătate mai sus, având în vedere și dispozițiile art. 109 Cod procedură civilă, instanța urmează a respins atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională, ca nefondate.
Împotriva sentinței s-a formulat apel, admis prin decizia 145/A/21 aprilie 2008. S-a schimbat în parte, sentința civilă în sensul că a fost admisă acțiunea.
A fost obligat pârâtul să respecte dreptul de folosință asupra căii de acces spre garajul proprietatea personală a reclamantului.
A fost obligat pârâtul la 409,3 lei cheltuieli de judecată, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că:
Apelantul nu și-a motivat în drept calea de atac formulată.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Apelul a fost admis pentru considerentele expuse in decizie, respectiv:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul solicitând obligarea acestuia la respectarea dreptului de folosință asupra căii de acces spre garajul proprietate personală situat în B,-.
Din analiza materialului probatoriu administrat la fond (înscrisuri, depozițiile martorilor) instanța reține că reclamantul este, conform sentinței civile 4800/2000 a Judecătoriei Bacău proprietarul unui garaj situat în B, str.9 -,.46, imobil înregistrat la CF sub nr.7323.
Prin sentința civilă 5126/2000, rămasă definitivă prin respingerea apelului, s-a dispus ieșirea din indiviziune a suprafeței de 492 mp situați în B,- și s-a atribuit reclamantului lotul nr.5 în suprafață de 46 mp:17,5 mp ocupată de garaj, și 18,5 mp ocupată de balcon și spațiu, astfel cum a fost identificată în schița anexă la raportul de expertiză, varianta a doua. Suprafața atribuită a fost înscrisă în CF sub nr.7335.
Conform raportului de expertiză menționat, diferența de teren între suprafața reală (împrejmuită) și cea din acte rămâne în folosința comună: 14,55 mp în lungul gardului bisericii, trotuarul din jurul blocului, terenul de sub balcoane.
Deși drumul de acces la garajul reclamantul este o calea de acces aflată în folosința comună, pârâtul cu rea-credință împiedică exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate a reclamantului asupra acestui imobil, în latura vizând folosința, prin parcarea propriei mașini în fața garajului reclamantului, deși garajul pârâtului se află amplasat lângă cel al vecinului său.
Motivarea instanței de fond cu privire la lipsa oricărui drept de folosință exclusivă asupra terenului de acces în favoarea reclamantului este eronată, întrucât prin acțiunea introductivă s-a solicitat instanței ocrotirea dreptului de folosință asupra garajului proprietate personală a reclamantului, și nu ocrotirea unui drept de folosință asupra terenului care asigură accesul la acesta, deși suprafața de teren de acces se află în folosința comună a proprietarilor.
Cererea reconvențională a primit o corectă soluționare din partea instanței de fond, pârâtul făcând dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Împotriva sentinței a formulat recurs intimatul - pârât.
Argumenteleinvocate în recurs sunt următoarele:
- Tribunalul a susținut în mod eronat că recurentul parchează autoturismul în fața garajului său, deși în acțiunea introductivă reclamantul a arătat că pârâtul blochează accesul în garajul proprietatea reclamantului prin parcarea de către pârât a mașinii în fața garajului pârâtului. Astfel, motivele pe care se întemeiază instanța de apel sunt contradictorii.
- Situația în care se află reclamantul reprezintă un risc pe care și l-a asumat.
- Instanța de apel nu a analizat actele de proprietate și documentele existente în acest dosar care demonstrează că intimatului i s-au acordat 18,5 mp pentru a avea acces la garaj, independent de calea de acces folosită de recurent pentru garajul său. Recurentul nu a folosit niciodată spațiul atribuit intimatului și nu i-a îngrădit în nici un mod accesul la garajul său.
- Obligarea de respectare a dreptului de folosință asupra căii de acces, spre garajul intimatului, reprezintă o îngrădire a dreptului de proprietate al recurentului, deoarece el ar trebui să nu deschidă garajul și să nu scoată mașina din garaj decât când ar avea permisiunea proprietarului garajului vecin.
Verificând decizia atacată, așa cum prevede art.304 Cod procedură civilă, instanța constată că hotărârea Tribunalului Bacău este legală.
1. Instanța s-a pronunțat în limitele cu care a fost învestită, precizând (sub aspectul reconvenționalei) că "menține celelalte dispoziții" (de remarcat că doar reclamantul a formulat apel).
2. Tribunalul a reținut corect, in mod legal, că dreptul reclamantului la folosința garajului său, ca atribut al dreptului de proprietate, este împiedicat a fi exercitat de către pârât.
Drepturile trebuie să fi exercitate cu bună-credință, reaua-credință neputând rămâne nesancționată într-un stat de drept.
Curtea nu poate să nu remarce că recurentul a avut o atitudine oscilantă de-a lungul procesului arătând, ba că este proprietarul garajului pe care îl deține, ba că este doar chiriaș. (filele 17,20 dosar recurs, respectiv cele declarate în fața instanței de recurs că garajul este închiriat, iar copia încheierii prin care s-a intabulat dreptul de proprietate este un fals).
Totodată recurentul dorește să dea situației o altă dimensiune, respectiv să inducă ideea că "o staționare" de câteva zeci de secunde (timp necesar garării unei mașini și respectiv închiderii porților garajului) echivalează cu "o parcare" de zile sau ore întregi, timp în care vecinul său nu poate să-și exercite dreptul de folosință (ca atribut al dreptului de proprietate) asupra garajului. (art.480 Cod civil).
Folosirea aleii betonate, nu pentru scopul său (cale de acces) ci ca loc de parcare, reprezintă un abuz de drept.
Din documentația cadastrală (fila 17 dosar Judecătoria Bacău ) rezultă că, independent de existența balconului, accesul la garajul reclamantului nu ar putea fi pe altă parte, de vreme ce lotul 4 (atribuit pârâtului conform sentinței 5126/2000)depășește, către nord, suprafața balconului.
Față de aceste considerente, apreciind recursul ca fiind nefondat îl va respinge, recurentul urmând să suporte cheltuielile avansate de partea adversă (onorariu avocat) conform art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 145/A/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatului 400 lei cheltuieli de judecată ( onorariu avocat ) în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 29.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.apel /
Red.dec.rec.-24 oct.2008
Tehnored -27 oct.2008
2 ex.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
