Obligație de a face. Decizia 701/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 701
Ședința publică din 2 aprilie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Vasilica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.754/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta REȘIȚA, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal au fost lipsă recurentul reclamant și intimata pârâtă Reșița.
Procedura de citare îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr.3131/115/01.10.2007, reclamantul a chemat în judecată pârâta Reșița, solicitând obligarea acesteia la aprobarea demisei sale.
Prin sentința civilă nr.754 din 12 decembrie 2007, acțiunea reclamantului a fost respinsă, instanța de fond reținând că:
Reclamantul deținea în cadrul societății pârâte funcția de.
Prin cererea nr.129/28.08.2007, reclamantul solicită încetarea relațiilor de serviciu și desfacerea contractului de muncă din motive personale. Instanța constată că pe această cerere se află viza conducerii societății de respingere a cererii și de atenționare a reclamantului asupra necesității respectării unui preaviz de 14 zile lucrătoare. Ulterior reclamantul a formulat cererea nr.136/25.09.2007, prin care solicită răspuns la cererea anterioară.
La fila 18 dosar instanța constată depus răspunsul pârâtei adresat reclamantului cu nr.140/01.10.2007, prin care i se comunică acestuia faptul că cererea sa de desfacere a contractului de muncă nu este admisibilă și că trebuie să-și predea inventarul pe care îl avea în magazia societății și să-și achite și alte datorii fiind necesare la nota de lichidare.
Potrivit dispozițiilor art.79,al.1 din Codul muncii, prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
La alineatul 4 și 5 al aceluiași articol din același act normativ se prevede că:Termenul de preaviz este cel convenit de părți în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile și nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariații cu funcții de execuție, respectiv de 30 de zile calendaristice pentru salariații care ocupă funcții de conducere. Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să își producă toate efectele.
În speță, reclamantul nu a respectat dispozițiile art.79,al.1 din Codul muncii.
În același context, văzând foile colective de prezență, adică pontajele întocmite de pârâtă pe perioada lunilor iulie, august și septembrie 2007 și ținând seama de cele expuse verbal de către reclamant la ultimul termen de judecată, instanța reține că acesta după introducerea cererii nr.129/28.08.2007 prin care a solicitat încetarea relațiilor de serviciu și desfacerea contractului de muncă din motive personale, a lipsit nemotivat de la serviciu încălcând dispozițiile art. 79 al. 4 din Codul muncii, respectiv nu a respectat în caz de demisie termenul de preaviz de 14 zile convenit de părți în contractul individual de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.79, al.7 din Codul muncii, ontractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv, ori în cauza dedusă judecății nu s-a făcut dovada expirării termenului de preaviz sau mai mult a renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv.
S-a reținut că salariatul reclamant nu a făcut dovada că poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă așa cum prevede disp.art.79, al.8 din Codul muncii.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea ei în sensul de ase dispune obligarea pârâtei la eliberarea cărții de muncă.
În motivarea recursului s-a invocat că s-a dat o apreciere greșită a probelor administrate, respectiv a notei de constate a prejudiciului de 17.997 lei, că nu a semnat contractul de muncă cu pârâta, că a fost calificat greșit obiectul cererii întrucât a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea cărții de muncă și nu a solicitat să se dispună încetarea contractului de muncă.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Examinând cauza sub toate aspectele conform dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că nu există nici un motiv pentru casarea ori modificarea sentinței.
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat " chemarea în judecată pârâtei, deoarece refuză să îi aprobe demisia " și nu a făcut nici o precizare sau modificare a cererii inițiale.
Prin urmare fără temei susține că instanța a calificat greșit obiectul cererii și de fapt prin motivele de recurs reclamantul își modifică obiectul acțiunii, ceea ce este interzis în calea de atac de dispozițiile art.294 Cod procedură civilă raportat la art.316 Cod procedură civilă.
Instanța a constatat că la dosar se află adresa nr.140/1.10.2007 emisă de angajator, dar în considerentele sentinței nu face nici o apreciere cu privire la acest înscris, iar criticile formulate exced obiectului cauzei.
Sentința urmează a fi menținută pentru următoarele considerente:
Demisia este actul unilateral de voință al salariatului și nu necesită aprobarea angajatorului, iar potrivit art.79 alin.7 Codul muncii, contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz.
Față de dispozițiile art.79 Codul muncii acțiunea reclamantului prin care solicită obligarea angajatorului să-i aprobe demisia este lipsită de interes și trebuia respinsă pentru acest moment.
Pentru aceste considerente va fi menținută sentința, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.754/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta REȘIȚA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./23.05.2008
Thred./24.05.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib. C-
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Ana Biberea, Vasilica
