Obligație de a face. Decizia 703/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 703
Ședința publică de la 10 2008
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 240 din 7 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimatul intervenient, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamanta -, personal și intimatul intervenient, reprezentat de avocat, lipsind intimații pârâți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenta reclamanta - a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei civile atacate, iar pe fond admiterea acțiunii promovată în cauză; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul intervenient, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 3 oct. 2006 reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați să-și ridice gardul din beton amplasat pe str. - -, pe proprietatea sa, pe o lungime de aproximativ 30. precum și gardul ce delimitează proprietatea spre str. - -, construit din metal, aflat de asemenea pe terenul proprietatea reclamantei, sau să o autorizeze pe aceasta să ridice aceste garduri pe cheltuiala pârâților.
A mai solicitat ca pârâții să o lase să edifice pe cheltuiala sa, gardul despărțitor dintre proprietăți, iar în cazul în care refuză, să fie obligați la plata sumei de 100 lei/zi până la edificarea efectivă a gardului, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că pe terenul sus-menționat dobândit prin contract de vânzare cumpărare, a început construcția unei case, ocazie cu care a constatat că pârâții și-au amplasat pe terenul său 2 garduri cu intenția de a- ocupa o parte din teren: un gard confecționat din ciment a fost amplasat în partea din față a proprietății pe str. -. - pe o lungime de aproximativ 30. iar cel de-al doilea, confecționat din metal (tablă), în partea din spate la str. - -.
A susținut că pârâții refuză să-și ridice cele două garduri și nu îi permit să demoleze gardul ce desparte proprietățile pentru a edifica un gard nou pe cheltuiala sa.
Acesta a fost introdus în cauză la solicitarea reclamantei, în calitate de intervenient.
Judecătoria Calafat prin sentința civilă nr. 265 din 2.03.2007, admis acțiunea formulată de reclamanta - împotriva pârâților și și intervenientului.
Au fost obligați pârâții să ridice pe cheltuiala lor, un gard de scândură în lungime de 48,81 și un gard de metal pe țevi de metal, cu bordură de ciment, în lungime de 48,81. situate pe terenul reclamantei.
S-a dispus obligarea intervenientului de a ridica, pe cheltuiala sa, un gard de beton (plăci pe bordură de ciment ) în lungime de 48,87 situat pe str. -.-, un gard de sârmă pe șpalieri ciment și bordură de ciment pe lungime de 31,10 situat spre str. - - și bordura de ciment înaltă de 0,35 cu șpalieri de ciment în lungime de 47,69, situate pe terenul proprietatea reclamantei.
Au fost obligați pârâții și intervenientul să permită reclamantei să edifice pe cheltuiala sa, gardul despărțitor dintre proprietari, iar în caz de refuz, să fie obligați la plata sumei de 100 lei/zi până la edificarea gardului despărțitor.
Pârâții și intervenientul au fost obligați la câte 139 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriului administrat că pârâții și intervenientul au edificat pe terenul proprietatea reclamantei mai multe garduri și, deși au fost notificați, aceștia au refuzat să le ridice, fiind îndeplinite condițiile art. 489, 494, 590, 595 și următoarele cod civil.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții, și intervenientul.
Cererea de apel a fost semnată doar de apelantul.
Ceilalți apelanți, deși citați cu mențiunea de a semna cererea de apel, nu au îndeplinit această cerință, condiții în care sunt incidente prevederile art.287 alin.1 pct.5 și alin.2, coroborat cu art.133 alin.1 pr.civ.
In apelul său, apelantul a susținut că reclamanta - nu are calitate procesuală activă, nefiind titularul dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, iar pârâții nu au calitate procesuală pasivă deoarece suprafața de 1000 mp le aparține, fiind proprietatea lor exclusivă, pe care în anii 1983 - 1984 au edificat o casă și dependințe.
A arătat că instanța de fond nu a ținut cont de titlul lor de proprietate pentru suprafața de 1000 mp, iar împrejmuirea a fost edificată de intervenientul cu acordul proprietarului inițial -.
Prin decizia nr.414 din 11 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a constatat nulă cererea de apel privind pe apelanții și.
S-a admis apelul formulat de apelantul împotriva sentinței civile nr. 265 din 2 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-, în contradictoriu cu -.
S-a desființat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că motivarea sentinței este contradictorie, fiind aplicate norme de drept unor împrejurări de fapt care implică incidența altor dispoziții legale.
Fără delimitarea proprietăților și stabilirea posesiei părților asupra terenului, ceea ce se poate determina pe calea acțiunii în revendicare și respectiv în grănițuire, nu se putea dispune cu privire la ridicarea gardului și edificarea altuia pe hotarul despărțitor, atâta timp cât nu s-a stabilit în concret linia de hotar.
Dispozițiile art.489 și 494 cod civil sunt inaplicabile în speță, iar prevederile art.590 și 595 Cod civil nu prezintă relevanță în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de măsurile dispuse.
Cât privește obligația impusă pârâților și intervenientului, sub sancțiunea daunelor cominatorii, prima instanță nu a motivat soluția în fapt și în drept.
Pârâții și intervenientul au declarat recurs pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7,8,9 și 10 Cod pr.civilă, susținând că tribunalul în mod tendențios a constatat nulă cererea de apel privind pe pârâții și și nu a exercitat controlul judiciar conform obligațiilor rezultate din art.129 Cod pr.civilă, în baza cărora judecătorul are îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.
La 7.11.2007 intimata reclamantă a depus întâmpinare, arătând că sancțiunea nulității cererii de apel s-a aplicat legal cu privire la pârâții și, care nu au semnat cererea de apel.
Referitor la fondul cauzei, reclamanta a susținut că este necesară lămurirea aspectelor reținute prin decizia tribunalului, că nepronunțarea asupra nulității contractului de vânzare cumpărare nu poate fi invocată de pârâți, în lipsa unei cereri reconvenționale cu acest obiect, iar probele administrate dovedesc faptul că terenurile părților nu se suprapun.
Prin decizia civilă nr.86 din 31.01.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, a fost admis recursul declarat de pârâți, casată decizia civilă și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Prin sentința civilă nr.240 din 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-, s-au admis apelurile declarate de pârâții, și de intervenientul împotriva sentinței civile nr. 265 din 02 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -.
S-a schimbă în tot sentința civilă, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamantă.
S-a reținut că acțiunea reclamantei a fost pornită ca o obligație de a face, ridicarea gardului. Or, in principiu, obligația de a face este consecința unui raport juridic, un act sau fapt juridic. O astfel de cerere nu poate fi făcuta separat si nici reclamanta nu invoca un temei juridic distinct, dimpotrivă, așa cum rezulta din starea de fapt, ea ar putea fi consecința juridica unei acțiuni in grănițuire. In cauza, insa, o cererea in grănițuire simpla sau asociata cu revendicare nu s-a formulat, iar ridicarea unei gard fără a se stabili si hotarul dintre proprietăți nu are nici o justificare nici teoretica, dar nici practica, deoarece nu se poate lăsa o gospodărie fără împrejmuire. Nu s-a invocat si nici nu se poate retine din probe edificarea gardului cu rea credința, abuziv, cu vătămarea drepturilor reclamantei, pentru a se justifica o obligație de face, de repunere a parților in situația anterioară, prin ridicarea gardului, ci dimpotrivă, s-a urmărit împrejmuirea gospodăriei personale, activitate care are la baza exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate.
Aceste aspecte nu pot fi complinite direct in calea de atac, chiar daca apelul este devolutiv, deoarece s-ar incalca disp art 294.civ.
Cod PenalIn ceea ce privește apelul formulat de către, acesta nu a fost motivat si in condițiile art. 292 alin.2 civ Cod Penal, instanța l-a verificat prin prisma susținerilor si apărărilor sale de la fond, conform interogatoriului de la fila 23, coroborât cu declarațiile martorilor. A rezultat astfel că nu pârâții au edificat gardul in litigiu, însa nu rezultă că această edificare are caracter abuziv pentru ca să justifice obligația de a face, adică de ridicare a gardului.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta -, solicitând în conformitate cu art.304 pct.7,8,9 Cod pr.civilă admiterea recursului, modificarea hotărârii și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
A menționat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre, în totală contradicție cu probele administrate, pe care le-a ignorat de altfel și anume: actele de proprietate, cadastrul, expertiza tehnică efectuată și depozițiile martorilor.
A arătat totodată că pe latura de vest se învecinează numai cu pârâții și și a solicitat doar să fie autorizată ca pe cheltuiala sa să edifice pe același amplasament un gard, neintenționând să lase fără împrejmuire proprietatea pârâților. De asemenea nu este oportună o acțiune în revendicare, atâta vreme cât, nu a cerut mutarea gardului pe alt amplasament.
Intervenientul nu este proprietarul vreunei suprafețe de teren care să se învecineze cu cea a reclamantei, astfel încât, gardul de pe latura de sud a fost edificat cu rea credință de către acesta.
În prezent reclamanta a menționat, că a continuat împrejmuirea proprietății sale incluzând în gardul său și gardul edificat de către intervenientul . Prin urmare a solicitat ca instanța să-l oblige pe intervenient să-și ridice gardul sau să fie autorizată să-l demoleze pe cheltuiala acestuia.
S-au depus la dosar: taxa timbru, timbru judiciar.
Recursul este nefondat.
Raportat la obiectul acțiunii, obligație de a face, și scopul imediat urmărit de către reclamantă - se reține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Prioritar, este ca prin acțiunea pe care o promovează reclamanta - să tindă la stabilirea în mod cât mai exact și real a situației de fapt, în vederea rezolvării în mod cât mai eficient a conflictului social dintre părți.
Astfel, instanța trebuie să fie investită, față de elementele concrete ale speței, legate de proprietate, de împrejmuire, ridicare gard - cu o acțiune în revendicare și grănițuire urmând ca în subsidiar, ca o consecință să se formuleze și capătul de cerere în obligație de a face. Reclamanta nu a investit însă instanța cu o asemenea acțiune având obiectul arătat.
Așadar, un asemenea capăt de cerere în obligația de a face nu poate fi formulat separat, și invocat ca temei juridic distinct.
Este esențial a se stabili cu exactitate hotarul dintre proprietăți, pentru a putea fi pusă ulterior în discuție eventualitate ridicării unui gard.
Oricum, reclamanta nu a reușit să facă dovada susținerilor sale potrivit art.1169 Cod civil, în ceea ce privește existența relei credințe a pârâtului, referitor la edificarea gardului.
Celelalte aspecte referitoare la probe, sunt motive de netemeinicie ce nu pot forma obiectul examinării în calea extraordinară a recursului.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 240 din 7 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimatul intervenient.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
Șt.
16.09.2008
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
