Obligație de a face. Decizia 714/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 714
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 13 din data de 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 5578 din data de 14 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât G, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat și intimatul pârât G asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței întâmpinarea formulată de intimatul pârât G, după care;
Instanța, constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru recurentul reclamant a susținut oral motivele scrise întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul pârât G, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
a data de 30.05.2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului să-și ridice de pe terenul proprietatea reclamantului situat în intravilanul comunei, județul D, un schelet metalic și un gard de plasă, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei/zi întârziere, iar în subsidiar a solicitat autorizarea reclamantului să ridice aceste bunuri pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a susținut că este proprietarul unei suprafețe de 7000 mp. teren intravilan situat în comuna, conform actului de adjudecare din 12.05.2005, iar cu ocazia efectuării lucrării cadastrale a constatat că pe terenul proprietatea sa se află un schelet metalic și un gard de plasă metalică care împrejmuiește o suprafață de 300 mp din cei 7000 mp proprietatea sa.
A menționat că a încercat să rezolve în mod amiabil cu pârâtul această problemă, însă fără rezultat, ba mai mult acesta l-a acționat în judecată pentru constatarea nulității absolute parțiale a titlului său de proprietate, respectiv procesul-verbal de licitație precum și actului de adjudecare, cerere care i-a fost respinsă.
La termenul din 17.09.2007 pârâtul Gad epus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivată de faptul că nu este proprietarul scheletului metalic, iar în ceea ce privește gardul din plasă de sârmă, acesta delimitează proprietatea pârâtului și nu se află pe proprietatea reclamantului.
Prin încheierea de ședință din data de 29.10.2007 instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
La termenul din 11.02.2008 reclamantul și-a completat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtului de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 300 mp.din cei 7000 mp. teren intravilan, situați în comuna, jud.
Prin sentința civilă nr.5578 din 14.04.2008, pronunțată de Judecătoria Craiovaa fost respinsă acțiunea completată formulată de reclamantul și obligat acesta către pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut că în baza actului de adjudecare din 21.06.2005 pârâtul este proprietar atât al terenului cât și al scheletului metalic amplasat pe acesta, astfel că are interes în cauză.
Prima instanță a reținut că atât reclamantul cât și pârâtul au cumpărat terenuri de la același lichidator judiciar, și anume reclamantul, conform actului de adjudecare din 12.05.2005, suprafața de 7000 mp. teren intravilan cu vecinătățile:N și S-Drum comunitar și județean 552, E și V-teren Primăria de, iar pârâtul G, conform actului de adjudecare din 21.06.2005, suprafața de 300. teren intravilan pe care se află un șopron cu suport metalic, cu vecinătățile: N-Primăria pe o d-12. S și E- teren din cadrul Secției, în colțul de nord-vest; V- bâlciului pe o latură de 25.
Raportul de expertiză efectuat de expert a arătat faptul că suprafața de 300 mp. deținută de pârât nu face parte din suprafața de 7000 mp. deținută de reclamant, iar terenul proprietatea reclamantului are în realitate o suprafață mai mare de 7000 mp.,așa cum s-a evidențiat în anexa 1 și 2 raportului de expertiză.
În cauză s- constatat că reclamantul nu este titularul dreptului de proprietate asupra terenului revendicat în suprafață de 300 mp, acesta fiind proprietatea pârâtului și nu face parte din suprafața de 7000 mp al cărei proprietar este reclamantul, care în conformitate cu disp. art.480 civil nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului pretins.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din 15.01.2009 instanța a calificat drept apel calea de atac declarată în cauză, având în vedere capătul de cerere privind obligația de a face.
În motivare, apelantul a susținut că prima instanță și-a întemeiat soluția doar pe concluziile raportului de expertiză, probă ce nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În acest sens, a precizat că raportul de expertiză cuprinde mențiuni contradictorii, concluzionându-se că suprafața de 300. deținută de pârât nu face parte din suprafața de teren a reclamantului de 7000. iar în schița anexă la raportul de expertiză, expertul include terenul de 300. în terenul de 7000. că în concluziile raportului, expertul a declinat competența de soluționare instanței, fără a menționa o concluzie cu privire la obiectivele fixate de instanță.
Apelantul a aratat că a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, dar pe care instanța în mod neîntemeiat le-a respins.
S-a susținut că prima instanță nu a analizat celelalte probe administrate în cauză, respectiv actele cadastrale, conform cărora terenul reclamantului nu se învecinează pe nici o latură cu cel al pârâtului, sentința comercială 3592/COM/2006 a Tribunalului Dolj, prin care s-a respins acțiunea în anularea titlului de proprietate al reclamantului, răspunsul la interogatoriu al pârâtului, prin care acesta a recunoscut că a îngrădit o suprafață de teren din cei 7000. înscrisul ce emană de la lichidator, în care s-a făcut mențiunea că din cei 7000. cumpărați de reclamant o suprafață de 300. aparține pârâtului.
Apelantul a susținut că a făcut dovada că cele două terenuri se suprapun, astfel că prima instanță trebuia să procedeze la compararea actelor de proprietate ale părților, un capăt de cerere având ca obiect revendicarea.
S-a precizat că titlul său este preferabil celui al pârâtului, respectiv actul de adjudecare din 12.05.2005, autentificat sub nr.150/S/2000, din data de 19.10.2005 de către Tribunalul Teleorman, înscris în cartea funciară sub nr. Nedefinitiv 144, față de titlul pârâtului, act de adjudecare neautentificat și neîntabulat în cartea funciară.
Apelantul a susținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra celorlalte capete de cerere, respectiv obligarea pârâtului să își ridice de pe terenul reclamantului un schelet metalic și un gard de plasă, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, iar în subsidiar, să îl autorizeze să ridice aceste bunuri.
Prin dec. civ. nr. 0013/2009 a Tribunalului Doljs -a respins ca nefondat acest apel reținându-se că pârâtul deține un titlu legal pe terenul revendicat, iar titlul său este preferabil titlului reclamantului, așa încât acesta nu poate pretinde un drept valabil asupra terenului revendicat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând casarea lor ca nelegale și netemeinice cu admiterea pe fond a acțiunii de revendicare. Recurentul a susținut că este proprietarul suprafeței revendicate, că titlul pârâtului nu are nici o valoare și că dreptul său rezultă din actul de cumpărare legal încheiat, astfel că pârâtul ar3e obligație să-i eli9bereze și să-i predea terenul cumpărat.
Recursul este nefondat.
Instanțele au făcut o corectă și legală apreciere a probatoriului din dosar, dând relevanță în acest mod titlului de proprietate deținut de pârât pe terenul din litigiu.
Pârâtul a cumpărat la data de 15.03.2001 o suprafață de teren de 300 mp pe care a și achitat-o la acea dată. Ca urmare, începând cu data de 15.03.2001 pârâtul este proprietarul terenului de 300 mp, iar dreptul său devine opozabil vânzătorului care i-a înstrăinat terenul.
Ulterior, vânzătorul a vândut reclamantului o suprafață de 7000 mp printr-un act de adjudecare din data de 12.05.2005.
Este evident că nici vânzătorul nu mai putea să vândă și nici reclamantul nu mai putea să cumpere terenul de 300 mp, care fusese deja înstrăinat pârâtului în urmă cu 4 ani.
Pârâtul era deja proprietarul terenului, iar acest teren nu mai putea constitui obiectul unei noi vânzări făcute de același proprietar.
De altfel, ulterior proprietarul vânzător a recunoscut eroarea specificând că cel 300 mp nu putea fi incluși în cei 7000 mp vânduți reclamantului.
Ca urmare nici măcar nu se pune problema unei comparări a celor două titluri, fiind evident că așa zisul titlu al reclamantului conține din eroare includerea celor 300 mp pentru care pârâtul avea un titlu legal și consolidat în timp.
Reclamantul nu poate decât să-și lămurească problema întinderii suprafeței achiziționate cu vânzătorul, dar în nici un caz nu poate pretinde un titlu opozabil pârâtului și nici nu poate revendica de la acesta terenul de 300 mp pentru care pârâtul este deja proprietar în baza unui titlu legal, iar acest titlu este nu numai legal dar și opozabil terților, dat fiind că vânzarea cumpărarea s-a făcut în urma unui act de adjudecare bazat pe o executare silită.
În această situație instanțele au dispus în mod corect respingerea acțiunii reclamantului.
Recursul său este astfel nefondat, Curtea urmând a dispune respingerea lui conform celor arătate cu obligarea recurentei să plătească către intimat conform art. 274 cod pr.civ. cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 13 din data de 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 5578 din data de 14 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât
OGObligă recurentul să plătească intimatului pârât G 800 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2 ex/3.06.2009
Tehn. Red.
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
