Obligație de a face. Decizia 721/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 721
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții - și împotriva deciziei civile nr. 111 din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, și chemații în garanție, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant -, asistat de avocat, același avocat reprezentând și recurenta reclamantă, și intimatul pârât, asistat de avocat, același avocat reprezentând și intimata pârâtă, lipsind intimații chemați în garanție,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 480. civ. reținând că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul revendicat.
A arătat că autorul deținea 1500. teren, din care a înstrăinat 800. iar restul de 700. au făcut obiectul certificatului de moștenitor. În realitate, autorul deținea 1726. rezultați din măsurătorile cadastrale. Moștenitorii acestuia au înstrăinat cei 700. rezultați din acte, respectiv 1000. din măsurători, fără însă a face o dovadă pentru diferență. Prin contractul de întreținere, autorul a înstrăinat cei 800. dar în realitate din măsurători au rezultat 726. A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței civile, fără cheltuieli de judecată.
Avocat E, pentru intimații pârâți, a arătat că la baza contractelor de înstrăinare se află dreptul de proprietate al autorului, ce a înstrăinat cei 800. fără a face dovada acestui drept. Astfel, când s-a vândut întreaga proprietate, s-au efectuat două documentații cadastrale, stabilindu-se și linia de hotar. În anul 2004, când pârâții au cumpărat terenul în suprafață de 1000. a fost încheiat un antecontract și ulterior contract de vânzare-cumpărare semnat de toți moștenitorii. Totodată, prin raportul de expertiză efectuat la instanța de fond s-a concluzionat că linia cadastrală este conformă actelor cadastrale. A mai susținut că instanța de apel nu a încălcat prevederile art. 480. civ. A solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, a arătat că documentația cadastrală nu poate face dovada dreptului de proprietate, întabularea făcându-se pentru pârâți pe suprafața de 700. iar pentru recurenți pe terenul de 800.
Avocat E, pentru intimații pârâți, a arătat de asemenea că nu se poate reține faptul că documentația cadastrală ar face dovada dreptului de proprietate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13.12.2005 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de teren de 100 mp pe care aceștia o ocupă și de asemenea, să-și retragă gardul despărțitor pe aliniamentul real ce desparte proprietățile părților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unei suprafețe de 800 mp, situată în intravilanul comunei, conform contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, încheiat între vânzătorii întreținători și și reclamanți.
Au mai arătat că această suprafață a făcut parte dintr-o suprafață totală de 1500 mp, proprietatea lui prin titlu de proprietate din 1993, iar după decesul acestuia, moștenitorii săi, și, au înstrăinat suprafața de teren de 700 mp. rămasă din cei 1500 mp către pârâții și, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1546/08.06.2004.
Pârâții și au formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că situația relatată prin acțiune nu corespunde realității întrucât prin contractul de vânzare cumpărare au cumpărat 1000 mp curți-construcții.
Au precizat că, deși vânzătorii dețineau acte din care reieșea suprafața de 700 mp, situat în tarlaua 117, în urma măsurătorilor efectuate cu ocazia realizării documentației topografice pentru întabularea în cartea funciară au rezultat 1000 mp iar voința vânzătorilor a fost aceea de a vinde toți cei 1000 mp, astfel cum rezultă din chitanța încheiată anterior contractului de vânzare cumpărare încheiată cu.
Au mai precizat că voința vânzătorilor în ambele contracte de vânzare cumpărare, a fost aceea de a vinde suprafața găsită în urma măsurătorilor și nu cea din actele mai vechi.
Pârâții și au formulat cerere de chemare în garanție a numiților, și, pentru ca, în cazul în care se admite cererea reclamanților, aceștia să fie obligați, prin aceeași hotărâre la restituirea valorii terenului la prețul de circulație din momentul pronunțării.
În motivarea cererii pârâții au arătat că au cumpărat de la chemații în garanție terenul în suprafață de 700 mp din acte și 1000 mp din măsurători conform voinței acestora, așa cum rezultă din chitanța încheiată anterior contractului de vânzare cumpărare, cu - reprezentantul vânzătorilor.
La termenul din 01.02.2006 părțile au învederat instanței că a decedat, fiind citat în cauză moștenitorul acestuia.
La termenul din 14.02.2007 reclamanții au învederat că a decedat, fiind citați în cauză moștenitorii acesteia, și.
Prin sentința civilă nr. 4755 din 04.04.2007 Judecătoriei Craiova s-a admis în parte acțiunea, s-a respins cererea de chemare în garanție a numiților, pârâții au fost obligați să lase reclamanților în deplină proprietate si liniștită posesie terenul în suprafață de 74. situat în satul, tarlaua 117 si să ridice gardul edificat pe terenul reclamanților în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, iar în caz contrar au fost autorizați reclamanții să-l ridice pe cheltuiala pârâților.
Au fost obligați pârâții către reclamanți la plata sumei de 435 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a avut în vedere faptul că suprafețele de teren ce au făcut obiectul vânzării nu au fost delimitate ci, ulterior, în anul 2005 pârâtul a delimitat suprafața de 1000. rezultată din măsurători la încheierea contractului de vânzare cumpărare, prin edificarea unui gard, ocupând astfel terenul în suprafață de 74. înscris în actul de proprietate al reclamanților, după cum reiese din raportul de expertiză întocmit de expert.
Susținerea pârâților că vânzătorii-chemați în garanție au înțeles să le vândă suprafața de 1000. nu a fost reținută deoarece prin contractul de vânzare cumpărare încheiat între aceștia, vânzătorii au înțeles să vândă pârâților numai 700. ce era înscrisă în actul de proprietate al autorului lor, restul suprafeței de teren rezultată din măsurători fiind dobândită pe riscul lor.
A apreciat ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în garanție deoarece pârâtul cumpărător a avut cunoștință despre cauza de evicțiune la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, respectiv că vânzătorii au în proprietate numai 700. teren, pentru diferența de 300. contractul are caracter aleatoriu, pârâții acceptând riscul de a fi evinși.
In termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și, iar prin decizia civilă nr. 111 din 6 martie 2008 Tribunalului Doljs -a admis apelul, s-a schimbat sentința în sensul că s-a respins acțiunea.
Tribunalul a reținut că terenul în suprafață de 800. înstrăinat către și nu a fost delimitat de restul proprietății autorului, părțile contractante acceptând să rămână în indiviziune, în condițiile în care întreținătorii locuiau în aceeași curte, într-o casă separată.
Interesul pentru delimitarea suprafețelor a apărut la decesul autorului, când s-a pus problema înstrăinării celor două proprietăți.
Cu acea ocazie, s-a efectuat o documentație topo cadastrală în care s-a menționat că terenul moștenit este despărțit de proprietatea lui și de o limită convențională, proprietatea numiților și -având o suprafață reală de 726. iar terenul succesoral o suprafață de 1000. S-au avut în vedere răspunsurile la interogatoriu date de chemații în garanție și pentru a se reține convenția părților privind delimitarea terenurilor.
Vânzarea terenului către apelanții pârâți a fost precedată de încheierea unui antecontract de vânzare cumpărare, de către în calitate de promitent vânzător, prin care s-a convenit ca suprafața înstrăinată să aibă 1000. iar gardul ce desparte cele două proprietăți a fost edificat pe linia de hotar stabilită convențional.
Tribunalul a ajuns astfel la concluzia că intenția reală a părților a fost să dobândească suprafața de teren rezultată din măsurători, conform configurației topo actuale, ceea ce a presupus respingerea acțiunii în revendicare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, susținând că tribunalul a făcut o greșită aplicare a prev. art. 480 civ.
Recurenții au arătat că au dovedit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren revendicată și care face parte din cel cumpărat în anul 2005. În motivarea recursului s-a făcut o descriere a situației de fapt rezultată din contractele de vânzare cumpărare ale părților și s-a arătat că pârâții au cerut expertului cadastral să întocmească documentația și pentru suprafața proprietatea lui și. Recurenții au arătat că limita celor două proprietăți nu a fost stabilită cu acordul lor, că autorul a avut în realitate 1726. teren iar pârâții ocupă în fapt 226. în plus față de suprafața de 700. cât este trecută în contractul lor și cu care s-au înscris în cartea funciară.
S-a făcut referire la suprafețele de teren intabulate de fiecare parte, recurenții arătând că sunt proprietarii unei parcele de 800.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
acțiunea în revendicare, reclamanții aveau obligația impusă de art. 1169 civ. de a dovedi existența dreptului lor de proprietate asupra imobilului revendicat și ocupațiunea abuzivă exercitată de pârâți. Potrivit art. 480 civ. dreptul de proprietate dă posibilitatea titularului său de a se bucura de cele trei atribute specifice acestui drept și anume posesia, folosința și dispoziția iar dovada dobândirii acestui drept poate fi făcută cu acte translative de proprietate sau cu acte sau fapte juridice care denotă un mod originar de dobândire a proprietății.
În speță, ambele părți au cumpărat două parcele de teren alăturate, prin contracte autentice de vânzare cumpărare, terenurile provenind la origine de la același autor. Reclamanții au dovedit dreptul lor de proprietate asupra ternului în suprafață de 800. dobândit prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 2118/2005, iar acțiunea în revendicare putea fi paralizată de pârâți doar dacă dovedeau, la rândul lor, că au asupra aceluiași teren un drept dobândit prin contract sau, eventual, prin uzucapiune.
Pârâții sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului învecinat, în suprafață de 700. iar ambele părți au înscris în evidențele funciare suprafețele de teren rezultate din contract.
Tribunalul a făcut o greșită aplicare a prev. art. 480 civ. considerând că o eventuală înțelegere între părți, exprimată la data când s-a efectuat expertiza topografică pentru înscrierea imobilelor în cartea funciară, ar putea fi de natură a crea pentru pârâți un drept de proprietate.
O astfel de apreciere este contrară sistemului probator în materia proprietății și duce la concluzia că dreptul de proprietate se poate dobândi și în alte moduri decât prin lege, hotărâre judecătorească, tradițiune, ocupațiune, accesiune, uzucapiune, contract, succesiune legală, legat, ceea ce este inadmisibil.
Înțelegerea părților, despre care face vorbire tribunalul, dar care a fost contestată de recurenți, nu poate fi asimilată contractului, ca mod de dobândire a proprietății, pentru că potrivit legii 247/2005 numai convențiile încheiate în formă autentică duc la transmiterea proprietății.
Instanța apreciază că este întemeiată critica vizând lipsa unui acord al reclamanților la delimitarea în maniera actuală terenurilor, deoarece tribunalul a avut în vedere răspunsurile la interogatoriu ale chemaților în garanție fără a aprecia asupra subiectivismului acestora, care, sunt părți în cauză și interesați să susțină apărarea pârâților pentru a nu da naștere unui proces împotriva lor.
Este însă lipsită de relevanță juridică o astfel de înțelegere, așa încât chiar dacă ea ar fi existat nu putea naște în patrimoniul pârâților un drept de proprietate.
Tribunalul a reținut greșit că înscrisul sub semnătură privată încheiat de și pentru suprafața de 1000. ar avea o valoare probatorie ce poate fi opusă reclamanților, pentru că, pe de o parte, părțile contractante nu puteau vinde suprafața de teren ce constituia dreptul altor persoane, iar, pe de altă parte, antecontractul fiind perfectat ulterior pentru o suprafață de teren mai mică, nu mai produce efecte în forma sa inițială decât dacă ar fi existat convenția expresă a părților.
Tribunalul a făcut o greșită interpretare și a dispoz. art. 977 și urm. civ. privind interpretarea contractelor, prin aceea că a dat prevalență unui așa zis acord de voință al părților față de clauzele contractului, clauze ce au fost exprimate cu claritate.
Principiul voinței interne a părților se aplică atunci când clauzele contractuale sunt neclare, imprecise, când este necesară de o interpretare pentru a se stabili efectele contractului, însă în speță reclamanții au cumpărat suprafața de 800. asupra căreia vânzătorii au justificat un titlu de proprietate iar între părțile acestui contract nu au existat niciodată neînțelegeri privind suprafața de teren înstrăinată sau alte clauze. Pârâții, care sunt terți față de contract nu pot invoca aplicarea în favoarea lor a dispoz. art. 977 civ. în aceste condiții.
Ceea ce are relevanță în speță este faptul că în materia proprietății pârâții nu pot invoca dobândirea unui drept în forma reținută de tribunal, paralizând acțiunea în revendicare proprietarului care exhibă un titlu juridic opozabil terților prin înscrierea în cartea funciară și încheierea în forma autentică.
Prima instanță a reținut corect că reclamanții au dovedit că sunt proprietarii unei suprafețe de 800. iar din probele administrate a rezultat că pârâții au ocupat din această suprafață o porțiune de 74. teren.
În atare situație, constatând că a fost făcută o greșită aplicare a prev. art. 480, este întemeiat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 În temeiul art. 312 c se va admite recursul reclamanților, se va modifica decizia atacată în sensul că se va respinge apelul și s e va menține sentința primei instanțe. Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 111 din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul - în contradictoriu cu intimații pârâți și și intimații chemați în garanție, toți trei cu domiciliul în com, sat, jud D, cu domiciliul în com,-, jud D și, cu domiciliul în C,- ). jud
Modifică decizia civilă nr. 111 din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul - în sensul că respinge apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 4755 din 4 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 345/215/200 și menține dispozițiile sentinței.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. jud. -
2ex/23.09.2008
Jud apel -,
Jud. fond.
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Paula Păun, Gabriela Ionescu
