Obligație de a face. Decizia 797/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.797
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier - escu
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna,-, cod poștal -, județul P,împotriva deciziei civile nr.302 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna,-, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât reprezentat de avocat din cadrul Baroului P și intimatul reclamant, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recurentul a depus la dosar copia chitanței de plată a taxei de timbru nr.-, în cuantum de 13,50 lei, iar intimatul a depus la dosar întâmpinare.
Avocat, pentru recurentul pârât, depune la dosar originalul chitanței de plată a taxei judiciare de timbru, nr.-/16.09.2009 și timbrul judiciar în valoare de 0,50 lei, ce s-au anulat la dosar.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul pârât, susține oral motivele de recurs, arătând în esență că decizia atacată este nelegală, fiind afectată de nulitățile prevăzute de disp.art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă.
Astfel, arată că, recurentul pârât a solicitat suplimentarea probelor, deoarece concluziile raportului de expertiză constructor nu puteau fi luate în considerare decât după depunerea raportului de expertiză topo, dat fiind faptul că, față de obiectul litigiului, se impunea efectuată în primul rând expertiza topo care să stabilească linia de hotar și apoi expertiza constructor care să stabilească în ce mod construcția pârâtului afectează proprietatea reclamantului, cerere ce i-a fost respinsă de instanță, în mod nejustificat.
Mai mult, arată că recurentul pârât a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și refacerea probelor, dar instanța a respins această cerere cu motivarea că nu există vreo dispoziție legală care să prevadă ordinea efectuării expertizelor.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimatul reclamant, având personal cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei instanței de apel, ca legală și temeinică.
Arată că, la momentul când recurentul și-a ridicat locuința nu deținea nici autorizație de construcție și nici titlul de proprietate. Ulterior acesta și-a demolat în mai multe etape locuința și a reconstruit-o, de asemenea, fără respectarea dispozițiilor legale în materie, situație în care nu a mai respectat linia de hotar dintre proprietăți.
În acest sens, instanța de apel a stabilit în mod corect situația reală din teren și a stabilit, pe baza probelor administrate în cauză, că îi este afectată proprietatea.
Referitor la ordinea efectuării rapoartelor de expertiză, arată că nu există dispoziții legale concrete în sensul stabilirii ordinii efectuării acestora.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de circa 160 mp, precum și obligarea la modificarea acoperișului casei sale, astfel încât picătura streașinei să nu-i mai afecteze proprietatea sau să se dispună realizarea acestei modificări de reclamant pe cheltuiala pârâtului.
A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință pe ultimii 3 ani.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în urmă cu cca. 35 ani, pârâtul a edificat o casă pe terenul proprietatea sa - vecin cu proprietatea acestuia - fără a respecta legislația în vigoare, fără a beneficia de planul de situație, memoriul tehnic și autorizație de construcție.
Ulterior, acesta și-a demolat construcția și a edificat în mai multe etape o construcție mai mare, cu anexe gospodărești, ocupând abuziv, prin nerespectarea hotarului și a configurației construcției ce rezultă din planul de situație al locuinței, o suprafață de aprox. 160 mp.
Astfel, prin amplasarea nelegală a construcției, streașina casei sale ocupă de circa 20 lungime și 0,80. lățime din terenul reclamantului, situație în care toate apele pluviale se scurg pe proprietatea sa.
La termenul din 2.04.2007, pârâtul a depus la dosar întâmpinare - cerere reconvențională prin care a arătat că nu sunt reale susținerile reclamantului privind acapararea terenului proprietatea sa, menționând că a ridicat construcția respectând prevederile legale.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat grănițuirea proprietăților.
Prin sentința civilă nr.3889/21.04.2008, Judecătoria Ploieștia admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, a obligat pârâtul să retragă streașina pe toată lungimea casei sale -29 ml - până la zidul casei și să monteze un sort de tablă, astfel încât picătura streașinei să nu mai afecteze proprietatea reclamantului - conform variantei II-a din raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit de expert tehnic, ori, în caz de refuz, a abilitat reclamantul să efectueze lucrarea menționată pe cheltuiala pârâtului, respingând în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Prin aceeași sentință, s-a admis cererea reconvențională și s-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul D-C, conform planului de situație aferent raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert tehnic.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că, din raportul de expertiză topo ing. - concluzii, rezultă că zidul casei pârâtului este poziționat pe linia de hotar, astfel încât, streașina casei pârâtului afectează proprietatea reclamantului. Față de această situație, expertul propune două variante, una prin care pârâtul să-și îndepărteze streașina până la zid (la casa extindere), urmând să monteze un sort din tablă, iar la casa veche pe o lungime de 21. să-și modifice panta acoperișului în așa fel ca apa să se scurgă pe proprietatea sa (contravaloarea acestei lucrări este de 38.362 RON) și altă variantă prin care se propune ca streașina pe toată lungimea casei să fie retrasă până la zidul casei pârâtului cu montarea unui sorț din tablă (contravaloarea acestor lucrări este de 2050 RON).
S-a mai reținut că punctul de vedere al expertului consilier la acest raport de expertiză este că streașina locuinței pârâtului afectează proprietatea reclamantului în sensul că depășește linia de hotar marcată de zidul casei pârâtului cu 58 cm pe lungimea de 8,48, iar pe lungimea de 21 jgheaburile și burlanele sunt pe proprietatea reclamantului.
De asemenea, s-a reținut că expertul consilier a apreciat că este necesar ca pârâtul să-și retragă streașina de la extindere, pe lungimea de 8,48, până la nivelul zidului, iar pentru cealaltă porțiune de 21. este necesară schimbarea acoperișului în sensul ca scurgerea apelor pluviale să fie dirijată spre proprietatea pârâtului, așa cum s-a arătat în varianta I din expertiză.
Tribunalul a mai constatat că, din raportul de expertiză topo - expert, rezultă că nu există suprafață de teren acaparată, întrucât ambele proprietăți au suprafața mai mică decât cea din acte.
Totodată, s-a reținut că, din compararea planului de situație și a autorizației de construire ale reclamantului, pe de o parte, cu schița și autorizația de extindere din 1975 ale pârâtului, raportat și la constatările experților, rezultă că edificarea construcțiilor pârâtului s-a făcut cu nerespectarea autorizațiilor și actelor întocmite anterior, nerespectându-se distanța dintre cele două construcții - construcția pârâtului aflându-se pe hotarul dintre părți și afectând proprietatea reclamantului în modalitatea constatată de expertiza, varianta a II-a, mai eficientă și totodată, mai economică.
În ce privește celelalte două capete de cerere ale acțiunii, privind revendicarea și obligarea pârâtului la plata lipsei de folosință, instanța de fond le-a respins ca neîntemeiate, având în vedere că, din măsurătorile de pe teren rezultă că ambele părți dețin în fapt mai puțin teren decât în acte, astfel că, nu se poate reține vreo acaparare și, pe cale subsecventă, nici vreo lipsă de folosință datorată de pârât.
În ce privește cererea reconvențională, s-a reținut că este întemeiată și s-a dispus grănițuirea proprietăților părților, în raport de acte și de situația concretă din teren, pe aliniamentul D-C din planul de situație aferent raportului de expertiză topografie întocmit de expert tehnic.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelantul-reclamant a criticat sentința, arătând că instanța de fond a omologat o variantă a expertizei despre care se relevă că, deși există teoretic, nu reprezintă o rezolvare practică a problemei dedusă judecății.
Pe de altă parte, arată apelantul, criteriul economic invocat de instanță, apare ca un "bonus" acordat pârâtului, despre care instanța reține că este cel care prin modul de amplasare a construcției, a creat situația ce face obiectul dosarului.
Apelantul-pârât a criticat sentința arătând că expertiza topo s-a depus la 19.10.2007 și, cu toate că s-au efectuat obiecțiuni și cereri cu privire la refacerea raportului de expertiză constatator, cum era necesar, acestea nu au fost admise.
A apreciat apelantul-pârât că era normal ca după stabilirea liniei de hotar, să se efectueze o completare, dacă nu o refacere a expertizei constructor, pentru a se stabili situația necesității efectuării acelor modificări ale acoperișului.
Apelantul-reclamant a depus o dezvoltare a motivelor de apel arătând că, deși planul însoțește autorizația de extindere din anul 1975, intimatul-pârât nu a putut prezenta la dosarul cauzei autorizația de construire a casei propriu-zisă.
A arătat apelantul-reclamant că instanța de fond nu a ținut cont de punctul de vedere al expertului topo și nici de obiecțiunile formulate de acesta, nesocotind, totodată, că din planurile de situație rezultă că între construcția apelantului și linia de hotar cu intimatul trebuie să fie o distanță de 5. apoi între linia de hotar și zidul casei intimatului, trebuie să mai fie o distanță de 0,75 cm, deci, în total, între cele două case de locuit ale recurentului și ale pârâtului, trebuie să fie, potrivit disciplinei în construcții și actelor părților, o distanță de 5,75.
A mai susținut reclamantul că instanța de fond a apreciat că nu poate fi vorba despre o acaparare de teren, cu toate că, așa cum a demonstrat printr-o expertiză extrajudiciară, atâta timp cât suprafețele de teren ale părților provin de la un autor comun, există totuși o suprafață de 72 mp care reprezintă, conform unui calcul matematic, exact suprafața acaparată de intimatul pârât.
A menționat apelantul că ar fi posibilă o compensare a acestei suprafețe acaparate, într-un alt amplasament, așa cum s-a configurat pe schița expertizei.
O alta critică este că în mod greșit instanța de fond a soluționat capătul de cerere privind obligarea intimatului de a rezolva problema apelor pluviale; se susține că singura soluție practică este omologarea variantei I din raportul de expertiză ing., prin care se schimbă panta acoperișului, astfel încât apele meteorice să se scurgă pe proprietatea intimatului.
Referitor la cererea de completare a probatoriilor formulată de apelantul-pârât, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere că nu rezultă necesitatea
completării sau refacerii probatoriilor, astfel cum prevăd dispozițiile art.295 alin.2 cod pr.civ.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.302 din 21 aprilie 2009, a respins apelurile declarate de reclamantul și de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.3889/21.04.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondate, reținând următoarele considerente:
Cu privire la apelul declarat de apelantul reclamant, tribunalul a constatat că este neîntemeiată critica acestuia referitoare la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de punctul de vedere al expertului topo și de obiecțiunile pe care le-a formulat apelantul-reclamant la expertiza întocmită, având în vedere că ambele părți au o suprafață de teren mai mică decât cea din acte.
Susținerea că varianta a II-a din raportul de expertiză întocmit de expert ing. nu rezolvă problema și că varianta I ar fi trebuit să fie omologată, a fost apreciată ca nejustificată de tribunal, având în vedere că, în varianta I este necesară schimbarea pantei acoperișului la construcția veche și la cele executate în continuarea acestora, pe când în varianta a II-a nu este necesară schimbarea pantei acoperișului.
Pe de altă parte, s-a arătat că instanța de fond a obligat pârâtul să retragă streașina pe toată lungimea casei sale până la zidul casei, urmând să monteze un sort de tablă, astfel încât picătura streașinei să nu mai afecteze proprietatea reclamantului, iar în cazul în care nu-și va îndeplini această obligație, reclamantul să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtului.
De asemenea, tribunalul a reținut că sunt neîntemeiate criticile formulate de apelantul-pârât, întrucât obiecțiunile formulate la raportul de expertiză constructor corect au fost respinse de instanța de fond, expertul constructor având în vedere situația confirmată în expertiza topo în ce privește situarea casei pârâtului în raport de linia de hotar.
a fost apreciată și susținerea pârâtului-apelant în ce privește faptul că expertiza constructor a fost efectuată la 13.09.2007, dată la care nu se stabilise linia de hotar, iar expertiza topo s-a depus la 19.10.2007, având în vedere că nu există vreo dispoziție legală care să prevadă ordinea efectuării acestor expertize.
Susținerea apelantului în sensul că era normal ca după stabilirea liniei de hotar să se efectueze o completare sau o refacere a expertizei constructor, pentru a se aprecia situația necesității efectuării acelor modificări ale acoperișului, a fost considerată nejustificată, întrucât din raportul de expertiza constructor efectuat în cauză a reieșit în mod clar că, în ce privește construcția pârâtului, aceasta afectează proprietatea reclamantului, astfel că, este necesar să efectueze lucrări pentru ca picătura streașinei să nu mai afecteze proprietatea reclamantului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă.
În acest sens, arată că, din analiza deciziei pronunțate de Tribunalul Prahova, se poate constata că instanța de apel s-a aflat într-o eroare evidentă și nu a analizat corect cele invocate în apel. Astfel, se analizează pe larg modul în care a decurs judecarea cauzei, iar în final, într-o J de pagină, nemotivat și eronat, se respinge apelul depus de recurent.
Susține recurentul că, prin cererea de apel a solicitat o suplimentare a probelor, cu atât mai mult cu cât au apărut situații noi și acte noi, iar instanța a respins această cerere fără nicio motivare.
Apreciază recurentul că în motivare apar menționate anumite situații, fără a se explica în baza căror probe s-ar evidenția cele reținute, astfel că, motivarea și soluția pronunțată sunt total contradictorii.
De asemenea, arată că ultimele alineate ale paginii 4 din decizie, sunt în totală contradicție cu probele administrate în cauză și nu se poate concluziona dacă se referă la apelul pârâtului sau al reclamantului.
Legat de cererea de suplimentare a probelor, recurentul arată că în mod greșit a fost respinsă de instanța de apel, deși din dosarul de fond rezultă clar că expertiza constructor a fost depusă cu mult înaintea efectuării expertizei topometrice.
Recurentul consideră că, față de obiectul litigiului, trebuia efectuată în primul rând expertiza topometrică pentru a se stabili linia de hotar, iar apoi expertiza constructor, pentru a se stabili în ce mod construcția pârâtului afectează proprietatea reclamantului, însă, în cauză, s-a produs invers, astfel că, nu se poate considera că expertiza constructor are forță probantă.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La data de 21 octombrie 2009, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei instanței de apel, ca legală și temeinică, având în vedere că, din întreg probatoriul existent la dosarul cauzei, rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că recurentul pârât și-a edificat construcția, afectându-i proprietatea.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește greșita respingere a solicitării recurentului adresată instanței de apel, de suplimentare a probatoriului administrat de către prima instanță, Curtea de Apel constată că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 295 alin. 2 pr.civilă, având în vedere că, în speță, nu rezulta necesitatea administrării unor probe noi în completarea celor deja efectuate în fața primei instanțe.
Nu se poate constata nici incidența dispozițiilor art. 304 pct.7 pr.civilă, în sensul că motivarea instanței este în contradicție cu probele, este neclară și nu explică în baza căror probe s-au evidențiat cele reținute.
În acest sens, se observă că instanța de apel a motivat în mod corect mai întâi apelul reclamantului și începând cu alineatul 2 al paginii nr. 5 a hotărârii a motivat apelul pârâtului, astfel că, motivele respingerii celor două apeluri nu pot din confundate.
Nu se poate considera că motivarea este în contradicție cu probele administrate, câtă vreme, din rapoartele de expertiză întocmite în cauză, rezultă tocmai situația de fapt reținută de instanțele anterioare.
De asemenea, este nerelevantă ordinea efectuării expertizelor, aceasta neputând constitui un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, dintre cele strict și limitativ prevăzute de art. 304 pr.civilă.
Relevant este faptul că expertiza constructor, chiar dacă, așa cum susține recurentul, a fost depusă înaintea expertizei în specialitatea topografie, a reținut o linie de hotar corectă, ce coincide cu cea din expertiza efectuată în cauză de către expertul topograf.
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 pr.civilă, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă, va fi respins recursul declarat în cauză.
Făcând aplicarea art. 274 pr.civilă și a principiului disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil, se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, domiciliat în comuna,-, cod poștal -, județul P împotriva deciziei civile nr.302 pronunțată la 21 aprilie 2009 de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna,-, cod poștal -, județul
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publicăm astăzi, 28 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- - - - - -
Grefier,
escu
Red.
tehnored.PJ
4 ex/20.11.2009
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
