Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 950/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 950
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 2: Andra Corina Botez
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, domiciliați în sector 2, nr. 1, împotriva deciziei civile nr.251/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimații, domiciliată în com., sat., jud. D, toți domiciliați în com. sat, jud. D, prin procurator, ambii domiciliați în B, sector 1, str. -. -, nr. 7,.3-4.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, potrivit chitanței seria - nr. -/21.09.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți personal, și prin procurator, potrivit procurii speciale de reprezentare aflată la fila 7 dosar, lipsind intimații, și.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că intimatele și au semnat cererea prin care s-au depus la dosar note scrise.
Recurentul-contestator depune la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, declarând că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant, având personal cuvântul, pe linia motivelor de recurs dezvoltate în scris și depuse la dosar, critică decizia pronunțată de tribunal pentru nelegalitate, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost învestită instanța, învederând totodată că aceasta nu era competentă să o judece.
Arată că, deși a invocat încă din fața instanței de fond excepții de nulitate, ele nu au fost primite sau analizate. De asemenea, precizează că la dosar există procura specială de reprezentare pentru și, care nu a fost însă luată în considerare, el fiind împuternicit pentru moștenirea defunctului, considerându-se așadar greșit că aceștia nu au calitate procesuală.
Precizează că decizia nr. 840/2001 a fost pronunțată de tribunal cu viciu de consimțământ în ce o privește pe, care a fost semnată în fals de către
, neexistând o procură specială pentru întocmirea tranzacției care a stat la baza pronunțării hotărârii. În opinia sa, decizia nr. 840/2001 este nulă, pronunțată în lipsa consimțământului recurentei, fiind aplicabile și disp. art. 960 cod civil privitoare la dol.
Învederează totodată că a invocat nulitatea tranzacției încheiată în dosarul nr. 2597/1990 al Judecătoriei Găești, după cum a invocat și alte nulități de ordine publică, însă instanța de fond s-a pronunțat pe excepție, iar nu pe fond, fără a observa că are calitate procesuală în cauză.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și reținerea cauzei spre rejudecare pe fond, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea dosarului spre rejudecare Judecătoriei Găești, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanțșei ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei civile nr.840/2001 pronunțată de aceastră instanță în dosarul nr.438/2001.
În motivarea acțiunii reclamanții au învederat că pe rolul Judecătoriei Găeștia fost înregistrat dosarul nr.2597/1990 având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra defuncților și, dosarul fiind suspendat de mai multe ori pe considerentul că nu s-a depus de către reclamant actul de proprietate asupra terenului ce făcea obiectul partajului și nicio hotărâre care să țină loc de act de proprietate.
S-a menționat de către reclamanți că ulterior Tribunalul Dâmbovițaa luat act în această pricină de o tranzacție care reprezintă dispozitivul deciziei civile 840/2001, însă hotărârea în discuție nu este pronunțată pe baza unor acte de proprietate, este rezultatul dolului pârâtei în colaborare cu fiica sa și nepoata, în dauna intereselor lui și, totodată, nu cuprinde mențiunea că ar ține loc de act de proprietate, întrucât nu investise instanța în acest sens.
În continuare s-a învederat că tranzacția este lipsită de consimțământul celor care au fost prezenți în instanță cu ocazia definitivării înțelegerii, întrucât aceștia nu au împuternicit cu procură specială pe cineva pentru a semna în locul lor, iar semnat pentru, care locuiește în Statele Unite ale Americii, fără a avea o procură cu apostila ambasadei în acest sens.
În drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp.art. 108, 111 Cod pr.civilă, 948-968, 1704-1716, 1900 Cod civil și au depus la dosar o serie de înscrisuri, respectiv procura autentificată sub nr.658/23.04.1996 de BNP, procura autentificată sub nr. 1333/13.09.2004 de BNP, procura din 26.08.2004 semnată în fața notarului, adresa nr.373/21.10.2008 a Camerei Notarilor Publici, testament autentificat sub
nr.638/7.10.1970 de notariatul de Stat Local, declarația lui G autentificată sub nr.622/4.10.1972, testament autentificat sub nr.639/7.10.1970 de Notariatul de Stat Local și certificatele de moștenitor nr.500/22.03.1973 și 175/24.03.1984.
La data de 15.12.2008 reclamanții au depus o cerere prin care au învederat că solicită rectificarea încheierii de ședință din 24.11.2008 pronunțată de această instanță, întrucât s-ar fi reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă o contestație în anulare, situație care nu corespunde realității.
Au menționat reclamanții că obiectul acțiunii cu care ei au investit instanța îl constituie nulitatea deciziei nr.840/1001 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în vederea desființării tranzacției consfințite de aceasta pentru motivele care au fost invocate în cererea introductivă.
Ulterior, pentru termenul din 23 februarie 2009 reclamanții au depus încă o precizare în care au menționat că obiectul cererii lor îl reprezintă anularea tranzacției în litigiu, întrucât decizia prin care s-a luat act de conținutul acesteia este lovită de multiple nulități de ordine publică( fila 53 dosar fond).
La termenul din 15 iunie 2009 Tribunalul a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și, iar prin decizia civilă nr.251 din aceeași dată a admis această excepție, a constatat că și nu au calitatea de contestatori și a respins contestația în anulare formulată de aceștia.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în ceea ce privește excepția invocată, că ea este întemeiată, întrucât procurile depuse la dosar nu conferă dreptul contestatorului să îi reprezinte pe și, acesta fiind împuternicit dosar să vândă un teren de 2000 și, nicidecum, să reprezinte interesele celorlalte două părți în cauza de față.
Pe fond instanța a reținut că în condițiile în care contestația privește numai nemulțumirile lui referitoare la modalitatea de încheiere a tranzacției, în măsura în care s-a constatat că acesta nu are calitate procesuală activă, solicitarea lui nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât contestatorul nu justifică nici un interes și nu formulează nicio critică asupra modalității de încheiere a tranzacției.
Analizând conținutul dispozițiilor art.1712-1717 Cod civil tribunalul a conchis că legiuitorul nu pus la îndemâna părților posibilitatea anulării unei tranzacții pentru dol, iar în raport de prevederile art.1715 alin.2 Cod civil, pentru considerentele arătate trebuia promovat recurs împotriva deciziei care a consfințit învoiala părților.
În atare situație, în raport de prev.art.296 Cod pr.civilă, s-a respins contestația în anulare formulată.
Împotriva deciziei mai sus menționate au formulat recurs, și, în cuprinsul căruia au învederat că Tribunalul Dâmbovița în mod greșit respins acțiunea în ceea ce-i privește pe și, pe motiv că aceștia nu ar avea calitate procesuală activă, deși în procura specială aflată la pag.59-60 dosar se statua în mod categoric că este împuternicit pentru a soluționa pe cale judecătorească moștenirile
celorlalți doi, după, dar și după decesul părinților și.
Totodată, s-a menționat că susținerile lui au fost respinse ca neîntemeiate, motivat de împrejurarea că nu ar justifica un interes în cauză, situație
total eronată, deoarece el a "descris abilitatea folosită de de a jefui pe cumnata sa " sesizând nulitățile de ordine publică care afectau tranzacția consfințită în dosarul nr.438/2001.
Au învederat recurenții că în dosarul inițial nr. 438/2001 nu s-au depus actele de proprietate în baza cărora autorii moștenitorilor au stăpânit terenul supus partajării, situație care atrage nulitatea deciziei prin care s-a consfințit tranzacția, iar sancțiunea în nulitate pentru dol se aplică și contractului finalizat prin tranzacție, caz în care susținerile Tribunalului Dâmbovița, în sensul că legiuitorul nu a pus la îndemână părților posibilitatea anulării unei tranzacții pentru dol, sunt lipsit de temei legal.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii care a format obiectul dosarului nr.2597/1990 al Judecătoriei Găești și, pe cale de consecință, desființarea deciziei 840 /2001 pentru a da posibilitatea părților să obțină pe cale judecătorească o sentință care să țină loc de act de proprietate.
La termenul de judecată din 23 noiembrie 2009 a susținut motivele de recurs,învederând, totodată, că soluționarea pricinii s-a realizat de o instanță necompetentă.
Examinând decizia atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
Cu ocazia acordării cuvântului în fond, recurenții au invocat un motiv privind competența de soluționare a pricinii, situație în care, raportat la dispozițiile art. 137 Cod proc.civilă, instanța va proceda la analizarea cu prioritate a acestei excepții.
În virtutea rolului activ reglementat de art. 129 Cod civil, instanța are obligația să dea acțiunii calificarea juridică exactă, ținând cont de natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acesteia și în funcție de o atare calificare să verifice competența de soluționare a ei, condițiile de admisibilitate ale cererii, urmând să dispună în consecință.
În cauza dedusă judecății, reclamanții au solicitat instanței anularea deciziei civile nr. 840/2001 a Tribunalului Dâmbovița, expunând în motivarea cererii argumentele pentru care, în opinia lor, se justifică o atare soluție.
Ulterior, prin cererile formulate la 15.11.2008 (fila 48 dosar - al Tribunalului Dâmbovița ) și 23.02.2009 (fila 53 același dosar), reclamanții și-au precizat obiectul cererii de chemare în judecată, învederând că solicită anularea tranzacției care a fost consfințită prin decizia mai sus menționată, făcând trimitere în acest sens la prevederile art. 1704-1716 Cod civil, art. 948-968 Cod civil.
Astfel cum s-a statuat în literatura de specialitate, tranzacția judiciară reprezintă un contract făcut sub auspiciile justiției, prin care părțile, pe baza unor concesii reciproce, convin să pună capăt unui litigiu sau să preîntâmpine declanșarea unui proces civil.
Hotărârea prin care se consfințește o asemenea învoială a părților reprezintă de fapt o transpunere a convenției acestora, ceea ce nu echivalează cu o judecată întemeiată pe probe și finalizată pe convingerile instanței.
În atare situație, s-a concluzionat că această convenție este susceptibilă, ca orice contract, de a fi atacată pe calea acțiunii în anulare, pentru motivele prevăzute de lege.
În speță, este de observat că reclamanții tocmai cu o astfel de acțiune au învestit instanța, solicitând a se anula tranzacția consfințită prin decizia civilă nr. 840/2001 a Tribunalului Dâmbovița, prin care s-a partajat averea defuncților.
Sub aspectul competenței materiale de soluționare a pricinii, Curtea apreciază că, în condițiile în care se solicită anularea unei tranzacții, aceasta aparține instanței de drept comun, respectiv Judecătoriei Găești, în a cărei rază teritorială se află, potrivit art. 5 Cod proc.civilă, domiciliile pârâților.
În raport de considerentele expuse, Curtea reține că Tribunalul Dâmbovițaa încălcat dispozițiile legale de ordine publică, privind competența de soluționare a cauzei și a pronunțat o hotărâre casabilă, fiind incidente prevederile art. 304 pct.3 Cod proc.civilă.
Pe cale de consecință, instanța, în baza art.312 alin.6 Cod proc.civilă, va admite recursul, va casa decizia Tribunalului Dâmbovița și va trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Găești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, domiciliați în sector 2, nr. 1, împotriva deciziei civile nr.251/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimații, domiciliată în com., sat., jud. D, toți domiciliați în com. sat, jud. D, prin procurator, ambii domiciliați în B, sector 1, str. -. -, nr. 7,.3-4 și în consecință:
Casează decizia civilă nr. 251/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Găești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
--- - --- - - -
Grefier,
Red.VG
Tehnored.CC
12 ex/9.12.2009
nr.- Tribunal
,
perator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
