Obligație de a face. Decizia 850/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 850
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul -, domiciliat în P,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 412 din 29 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul -, domiciliat în P,-, jud.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 34,50 lei potrivit chitanței nr. -/27.10.2009 și timbre judiciare de 0,30 lei, anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant - asistat de avocat din Baroul Prahova și intimatul-pârât - asistat de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimatul-pârât, invocă excepția nulității recursului, față de dispozițiile art.304 Cod pr.civilă, având în vedere că motivele invocate sunt de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii.
Avocat pentru recurentul-reclamant, solicită acordarea unui termen scurt pentru a putea răspunde excepției invocate.
Avocat pentru intimatul-pârât, nu se opune cererii de amânare formulată de apărătorul recurentului.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurentului și lasă cauza la următoarea strigare, pentru a-i da posibilitatea să răspundă excepției invocate de intimatul-pârât.
La apelul nominal făcut la a doua strigare, a răspuns recurentul-reclamant - asistat de avocat din Baroul Prahova, intimatul-pârât - asistat de avocat din același barou.
Curtea acordă cuvântul părților atât pe excepția nulității recursului, invocată de intimat prin apărător, cât și pe fond.
Avocat pentru intimatul-pârât, susține excepția de nulitate a recursului declarat de reclamant, arătând că recursul nu este motivat în drept.
-2-
Astfel, recursul nu este motivat în drept, chiar dacă s-ar considera că prin motivarea în fapt s-ar putea face încadrarea în art.304 pct.7 Cod pr.civilă. Din motivele invocate rezultă că sunt aduse doar critici de netemeinicie (cu privire la interpretarea probatoriilor).
Solicită admiterea excepției și constatarea nulității recursului.
Avocat pentru recurentul-reclamant solicită respingerea excepției nulității recursului, invocată de intimatul-pârât prin apărător, având în vedere că recursul este motivat în drept, incidente fiind nulitățile prevăzute de art.304 pct. 6, 7 și 9 Cod pr.civilă.
Cu privire la rt.304 pct.6 Cod pr.civilă -urmează a se avea în vedere cererea completatoare și răspunsul la interogatoriul luat pârâtului (aflat la filele 175-177 dosar fond) potrivit căruia acesta este de acord cu demolarea magaziei și intrarea în normalitate.
Cu privire la art.304 pct.7 Cod pr.civilă -din cuprinsul deciziei atacate, nu rezultă motivarea instanței cu privire la criticile formulate de reclamant în apel.
Și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, este aplicabil criticilor aduse deciziei atacate.
În concluzie, arată că recurentul este nemulțumit de modul în care s-a făcut grănițuirea proprietăților părților; de faptul că în mod nejustificat instanța l-a obligat la ridicarea gardului despărțitor; de împrejurarea că în mod greșit a fost obligat la desființarea scării de acces în locuința sa, pentru a nu fi îngrădit dreptul de proprietate al intimatului dar este nemulțumit și cu privire la desființarea magaziei proprietatea sa, aflată pe terenul intimatului, deoarece și intimatul are o magazie iar acestea două se sprijină una de cealaltă.
Solicită respingerea excepției nulității recursului, în principal admiterea recursului declarat de reclamant, casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare în vederea completării probelor cu o nouă expertiză topo.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii primului capăt de cerere formulat de reclamant și a respingerii cererii reconvenționale cu privire la demolarea scării de acces. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul-pârât, în principal solicită a constata nulitatea recursului.
În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat.
În cauză au fost administrate proba cu martori, acte și expertiză, rezultând că, în ceea ce privește cererea de desființare a construcțiilor existente, geamul este de aerisire și nu de vedere, că ul este necesar bunei funcționări instalației de gaze, că, fiind vorba de un imobil comun unde locuiesc patru familii, instalațiile de apă și canalizare trec pe peretele comun al proprietății părților.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la grănițuire și revendicare, s-a constatat că a avut loc o acaparare de teren prin construirea de către reclamant, a gardului, parțial pe terenul pârâtului.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea:
.//.
-3-
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr-, reclamantul - a chemat în judecată pârâtul -, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la desființarea construcțiilor existente (geam, aerisire baie, gaze din baie, instalații de apă și canalizare) amplasate pe zidul comun care delimitează proprietatea pârâtului de curtea reclamantului (zidul fiind și zid de sprijin pentru locuință), astfel încât să-și poată construi o scară de acces în locuința amplasată pe terenul reclamantului, folosind zidul casei ca fiind unul din cei 4 pereți ai scării, fără a-l afecta în vreun fel, fiind doar tencuit; solicitând totodată obligarea pârâtului la plata sumei de 136,87 lei reprezentând diferența dintre cota parte a cheltuielilor ocazionate de obținerea autorizației de construcție împrejmuire teren nr.1298/21.12.2006 solicitata de reclamant (579,94 lei) și suma pe care i-a achitat-o (443,07 lei), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deține împreună cu pârâtul un teren în suprafață de 60 mp. din 120 mp. iar în perioada 13.08.2003-28.04.2005, în urma a trei procese, s-a realizat ieșirea din indiviziune a terenurilor lor, atribuindu-i-se reclamantului un lot astfel încât să-și poată construi pe terenul său o scară de acces în locuință (apartament la mansardă), prevăzută cu lift pentru transportul greutăților și un beci amplasat sub această scară.
Precizează reclamantul că existența construcțiilor în discuție a fost invocată de pârât în toate cele trei procese, considerând că-i va fi îngrădită folosirea băii sale, care are posibilități de iluminare, aerisire și eliminarea gazelor arse prin modul de construcție al imobilului și nu prin spărturile executate în zidul locuinței; prin raportul de expertiză extra judiciară tehnică topografică arătându-se că zidul imobilului constituie una din cele patru laturi ale scării, cele trei instanțe atribuindu-i lotul nr.1, conform variantei a-II-
Reclamantul a mai arătat că deși s-a adresat pârâtului în scris cerându-i să elibereze zidul comun de construcțiile existente pe acesta, la ultima scrisoare pe care i-a trimis-o în data de 12.03.2007, nu a primit nici un răspuns iar în data de 07.11.2005 s-a adresat în scris pârâtului pentru obținerea unei autorizații de construire pentru împrejmuire teren, însă, deoarece nici de această dată nu a primit niciun răspuns, în luna ianuarie 2006 încheiat cu SC SRL P un contract de prestări servicii, iar în 19.01.2007 i-a fost înmânată de către aceasta autorizație de construire 1298/21.12.2006 pentru împrejmuirea terenului, în urma acestor demersuri întocmind un centralizator cu toate cheltuielile care au fost suportate numai de către reclamant și calculul sumelor datorate de fiecare proprietar, anexând copii xerox ale documentelor respective.
Documentele au fost transmise pârâtului la 27.01.2007, solicitându-i achitarea sumei de 579,94 lei, insa pârâtul la 31.01.2007 i-a oferit verbal suma de 250 lei cu care reclamantul nu a fost de acord, transmitandu-i răspunsul în data de 3.02.2007, iar în urma acestui răspuns la 9.02.2007 a primit de la pârât prin mandat poștal suma de 443,07 lei și o scrisoare prin care a motivat neplata integrală a sumei solicitate - deși reclamantul la rândul său a justificat cheltuielile pe care le-a făcut, cu documente legale.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
-4-
Pârâtul formulat întampinare, prin care a arătat, cu privire la primul capăt de cerere privind desființarea construcțiilor -respectiv geam arisire baie, evacuare gaze din baie, instalații de apă și canalizare -că acestea se afla pe zidul comun al imobilului, iar o eventuală desființare a acestora i-ar aduce grave prejudicii pârâtului, prin îngrădirea folosinței băii, precum și celorlalți locatari ai casei, pentru că respectivele construcții sunt comune tuturor- iar pe de altă parte, respectivele construcții există pe pozițiile actuale încă de la momentul construirii casei, aproximativ din anul 1932.
Pârâtul a mai arătat că geamul de la baie este de aerisire, nu de lumină, evacuarea gazelor se face conform normelor legale în vigoare, țeava de gaze și lumină se află pe peretele comun al casei, pe porțiunea de teren atribuită pârâtului, iar conducta de apă și cea de canalizare nu au suferit nici o modificare de la construirea casei, din 1932 - nici unul din elementele de construcție menționate neîmpiedicând construirea de către reclamant a unei scări de acces la mansarda unde locuiește.
Cu privire la al doilea capăt de cerere privind pretenții, pârâtul a arătat că nu este de acord cu plata diferenței de sumă pretinsă de reclamant, considerand că a achitat partea ce-i revenea din cheltuielile solicitate.
Totodată, pe cale de cerere reconvențională, pârâtul - a solicitat grănițuirea dintre proprietățile părtilor, să fie obligat reclamantul să-și ridice gardul pe care l-a edificat în scopul delimitării proprietății lui de proprietate reclamantului; să fie obligat reclamantul să desființeze scara de acces către locuința reclamantului (mansarda) aflată pe proprietatea reclamantului; să fie obligat reclamantul să-și edifice o scară de acces pe și către proprietatea lui, care să nu-i îngrădească paratului dreptul de proprietate asupra terenului și construcției, să fie obligat reclamantul să-și desființeze magazia proprietatea sa, ce se află parțial pe terenul proprietatea exclusivă a paratului.
Pârâtul a mai precizat ca prin sentința civilă 624/26.01.2004 a Judecătoriei Ploiești pronunțată în dosar 8875/2003 s- dispus ieșirea din indiviziune, cu privire la terenul din P,-, pe care parțile îl dețin în proprietate, iar ulterior reclamantul a început să construiască un gard ce delimitează proprietățile lor, însă acest lucru nu se poate face fără acordul pârâtului, ori existența unei hotărâri judecătorești de grănițuire, astfel încât solicită ca reclamantul să-și ridice acest gard, nefiind îndeplinită niciuna din condițiile care-i permiteau edificarea acestuia, iar porțiunea de gard care a fost edificată până în prezent de către reclamant, încalcă linia de hotar ce desparte proprietățile lor.
Pe de altă parte, în prezent accesul în locuința proprietatea reclamantului, respectiv la mansardă se face pe o scară care se află pe terenul propritatea exclusivă a pârâtului, această situație, îngrădindu- dreptul de proprietate asupra terenului și construcției, mai ales datorită faptului că, în locuința reclamantului vin foarte multe persoane (el fiind contabil autorizat), care tranzitează pe terenul propreitatea pârâtului, iar desființându-se scara care în acest moment se află așa cum s-a precizat pe terenul proprietatea pârâtului, reclamantul trebuia să fie obligat să-și construiască o scară de acces pe terenul său și care să-i permită să ajungă în locuința sa, care se află la mansardă.
Cu privire la magazia reclamantului, pârâtul precizează că aceasta se află pe terenul proprietatea sa, astfel cum a fost atribuit de instanță conform variantei a-II-a din raportul de expertiză ce a fost întocmit în dosarul ce a avut obiect ieșirea
-5-
din indiviziune, având perete comun cu magazia proprietatea pârâtului care se află pe terenul ce a fost atribuit reclamantului, astfel că nu se poate construi gardul ce delimitează cele două proprietăți, decât după desființarea acestei magazii.
În drept, cererea reconvențională s-a întemeiat pe disp. art. 115 și urm. pr civ. art. 119 și urm pr civ. art. 1073, 1077 cod civil.
La 10.12.2007, reclamantul a formulat o completare la actiune, prin care a solicitat si obligarea pârâtului la desființarea magaziei sale ce se află pe terenul proprietatea sa.
La acelasi termen, reclamantul a formulat "precizări la întâmpinare", respectiv un raspuns la întampinarea pârâtului, prin care a detaliat argumentarea cererilor formulate - precum și întampinare la cererea reconvenționlă, prin care a solicitat respingerea acesteia, arătând că granițuirea s-ar fi realizat prin hotărârile prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților; cu privire la cererea de demolare a construcției edificate, a arătat că pârâtul ignoră corespondența dintre părți, care atestă acordul său la respectiva construcție; fără demolarea magaziei pârâtului, reclamantul nu poate muta scara pe terenul sau, iar dărâmarea magaziei reclamantului este imposibilă, intrucât ar determina prabușirea magaziei pârâtului, al cărei acoperiș se sprijină pe structura metalică a magaziei reclamantului.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatorii, probe testimoniale cu martorii, audiat la solicitarea reclamantului și, la propunerea pârâtului și s-au efectuat expertize specialitatea construcții, de către expert tehnic și topografie, de către expert tehnic, cu participarea experților consilieri, și respectiv, -lucrari ce au fost precizate urmare a incuviințării obiecțiunilor formulate de părți.
Prin sentința civilă nr. 12687/22.12.2008, Judecătoria Ploieștia admis în parte acțiunea completată formulată de reclamantul - și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 136,87 lei reprezentând diferența cotă parte a cheltuielilor aferente obținerii autorizației de construire împrejmuire teren.
De asemenea. a fost respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată și s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, dispunându-se granițuirea proprietăților părților pe aliniamentul 6-5-4 conform schiței de plan aferente expertizei topografice întocmite de expert tehnic.
A fost obligat reclamantul-pârât să-și ridice gardul edificat în scopul delimitarii proprietății și să desființeze magazia proprietatea sa, aflată parțial pe terenul proprietatea pârâtului-reclamant, precum și scara de acces aflată pe proprietatea acestuia și să-și edifice o scara de acces care să nu îngrădească dreptul de proprietate al pârâtului-reclamant.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și obligat reclamantul-pârât să platească pârâtului-reclamant suma de 1100 lei cheltuieli de judecată rest după compensare, reprezentând onorariu experti topo și constructor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul - care a arătat în primul rând că sentința este nelegală cu privire la acțiunea principală, respingându-se greșit cererea de desființare a construcțiilor existente pe zidul comun și anume geam de aerisire baie, evacuare gaze arse din baie și instalație apă,
-6-
fără a fi luate în considerare probatoriile administrate, deși cererea a fost dovedită cu acte, interogatoriu, martori, expertiză.
S-a criticat și respingerea completării la acțiune prin care s-a solicitat demolarea magaziei construită parțial pe proprietatea reclamantului, deoarece a susținut apelantul că nimeni nu este obligat să tolereze o construcție pe terenul proprietatea lui.
Sentința a fost criticată și în ceea ce privește cererea reconvențională deoarece la grănițuirea proprietăților nu s-au avut în vedere de către expert fotografiile din care se observă exact greșeala expertului la măsurători.
Și cu privire la gardul despărțitor expertul a ajuns la concluzii greșite, fără a răspunde precis la obiecțiuni, deși s-a făcut dovada cu acte și fotografii că zidul este edificat corect exact pe linia de hotar.
Alte motive de apel se referă la obligarea sa de a desființa scara de acces spre locuința sa, cerere care este inadmisibilă deoarece acastă scară este singura cale de acces în locuința sa, precizând că este de acord cu edificarea unei scări de acces la locuința sa pe terenul proprietatea sa, dar că desființarea magaziei proprietatea sa aflată pe terenul intimatului, cu care a fost de acord, nu poate avea loc decât concomitent cu desființarea magaziei intimatului aflată pe terenul său întrucât se sprijină una de alta.
Ultimul motiv de apel se referă la cheltuielile de judecată, pentru că s-a realizat o compensare greșită în condițiile în care apelantul a efectuat 1400 lei cheltuieli de judecată, iar intimatul 1100 lei, solicitând apelantul o justă compensare a cheltuielilor de judecată.
În finalul cererii de apel s-a solicitat completarea probelor cu o altă expertiză topo care să efectueze măsurători corecte ce vor conduce la o soluționare justă a cauzei.
Analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate, față de actele dosarului și de normele legale incidente în cauză, văzând și cererea privind completarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 412 din 29.05.2009, a respins ca neîntemeiată cererea de completare probatoriilor, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant - împotriva sentinței civile nr. 12687/22.12.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul și l-a obligat pe apelantul-reclamant să plătească intimatului-pârât suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
La pronunțarea deciziei, instanța de apel a reținut în esență că nu se justifică o completare a probatoriilor întrucât la instanța de fond s-au administrat suficiente probe, s-au formulat și obiecțiuni la expertize, astfel încât instanța de control poate verifica legalitatea sentinței apelate în raport de probele existente.
Pe fond, tribunalul a reținut că sunt neîntemeiate critcile formulate de reclamant, soluția atacată bazându-se pe amplul material probator administrat respectiv acte și expertizele de specialitate, reținându-se în esență că toate elementele de construcție a căror demolare a fost solicitată de reclamant nu au fost modificate de către pârât, ele reprezentând soluția constructivă aleasă de arhitectul și constructorul imobilului în cauză la momentul edificării acestuia.
Cât privește obligarea reclamantului la desființarea magaziei proprietatea sa, ce se află situată parțial pe terenul proprietatea pârâtului precum și
-7-
scara de acces aflată pe proprietatea acestuia, instanța de apel, confirmând soluția fondului, a avut în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză de expert.
Cu privire la cheltuielile de judecată, s-a reținut de asemenea că în mod corect s-a procedat la compensarea acestora în condițiile în care acțiunea reclamantului a fost admisă parțial.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de apel își motivează soluția cu privire la prima critică vizând primul capăt de cerere al acțiunii, atâta vreme cât nu s-au analizat în mod corespunzător probatoriile cauzei, respective depozițiile martorilor audiați în cauză și concluziile expertului consilier.
A doua critică invocată privește faptul că instanța de apel nu a răspuns tuturor motivelor invocate și totodată nu au fost luate în considerare criticile din apel pe toate cele cinci capete ale cererii reconvenționale formulată de pârât.
Susține sub acest aspect recurentul, că nu s-au analizat înscrisurile depuse la dosar, planșele fotografice, omologându-se expertiza întocmită de, care, de rea-credință, nu a răspuns la obiecțiunile formulate de reclamant.
Instanțele greșesc și cu privire la obligarea reclamantului de a desființa scara de acces în locuința acestuia, soluție inadmisibilă atâta vreme cât admițându-se acest capăt de cerere, reclamantul va fi în imposibilitate să pătrundă în locuința sa.
Cât privește desființarea magaziei proprietatea reclamantului, aflată pe terenul pârâtului, se susține că reclamantul a fost de acord, însă acest lucru nu se poate face decât concomitent cu desființarea magaziei pârâtului aflată pe terenul reclamantului, dat fiind faptul că cele două magazii se sprijină una de alta.
Și, în fine, se critică decizia și sub aspectul cheltuielilor de judecată, apreciindu-se că în mod greșit s-a procedat la compensarea acestora, în condițiile în care s-a dovedit cuantumul cheltuielilor efectuate de reclamant, spre deosebire de pârât, care nu prezintă dovezi în acest sens.
În ședința publică din 6.11.2009, intimatul a invocat excepția de nulitate a recursului față de dispozițiile art. 304 Cod pr.civilă, susținând în esență că recursul nu este motivat în drept, iar din motivarea în fapt a acestuia rezultă că se invocă doar motive de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Curtea, având în vedere disp. art.137(1) Cod pr.civilă, se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii și va analiza excepția nulității recursului, invocată de intimat.
Potrivit disp. art.306(1) și (2) rap. la art.303(1) Cod pr.civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, nemotivarea acestuia atrăgând nulitatea recursului.
3 al art. 306 Cod pr.civilă stabilește că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 din același cod.
În speță, deși în cererea de recurs nu s-au indicat în mod expres motivele de casare sau modificare înscrise în art.304 Cod pr.civilă, în ședința publică din 6 noiembrie 2009 recurentul prin apărător invocat incidența cazurilor de casare și
-8-
modificare prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod pr.civilă, astfel încât excepția nulității recursului va fi respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei, solicitările recurentului sunt neîntemeiate.
În esență, prin recursul formulat se reiau criticile invocate și în fața instanței de apel.
Sub un prim aspect, recurentul susține că în mod greșit s-a rezolvat primul capăt de cerere vizând desființarea construcțiilor existente amplasate pe zidul comun care delimitează proprietățile părților, fără a se avea în vedere probele administrate în cauză, cu înscrisuri, martori, planșe fotografice și expertiza de specialitate.
În speță, în soluționarea acestui capăt de cerere instanța de fond, a cărei soluție este confirmată în apel,a reținut, față de amplul material probator al cauzei, că toate construcțiile a căror desființare s-a solicitat, se află pe zidul comun al imobilului în care locuiesc, în afară de părți, și alte două familii care ar fi prejudiciate de o eventuală desființare.
Nu se poate reține susținerea recurentului în sensul că instanța de apel nu ar fi răspuns tuturor criticilor invocate, atâta timp cât instanța nu este obligată să răspundă la fiecare dintre argumentele prezentate de parte ci este îndreptățită să le grupeze și să răspundă printr-un considerent comun.
Astfel, referitor la desființarea magaziei, instanțele au reținut că aceasta se află amplasată parțial pe terenul proprietatea pârâtului -situație confirmată de raportul de expertiză, astfel încât se impune desființarea acesteia.
Referitor la cererea reconvențională, instanțele s-au pronunțat având în vedere concluziile raportului de expertiză topografică întocmit de expert dar și înscrisurile, respectiv dispozitivul sentinței civile nr.624/2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune dintre reclamant și pârât cu privire la terenurile proprietatea lor, situate în P,-.
La trasarea liniei de hotar, instanțele au omologat lucrarea întocmită de același expert topometru care, aplicând în teren actele de proprietate ale părților, a constatat că gardul despărțitor edificat parțial de reclamant între cele două proprietăți nu respectă în mod corect linia de hotar.
Cât privește celelalte capete din cererea reconvențională, soluționarea acestora s-a făcut în raport cu probatoriul administrat, în principal dându-se eficiență concluziilor expertizelor de specialitate întocmite în cauză.
Și, în fine instanțele au făcut corect aplicarea disp. art.274-276 Cod pr.civilă referitoare la cheltuielile de judecată, procedând la compensarea în parte și obligând reclamantul-pârât la plata sumei cu acest titlu, rest după compensare.
Față de considerentele mai-sus arătate, Curtea reține că legalitatea deciziei atacate nu este afectată, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, luându-se act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul -.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul -, domiciliat în P,-, jud.P, împotriva deciziei
-9-
civile nr. 412 din 29 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul -, domiciliat în P,-, jud.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae
- - C - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red./tehnored.VM
4 ex./19.11.2009
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
,
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae
