Obligație de a face. Decizia 866/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 866
Ședința publică de la 26 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 3: Camelia Drăghin
Grefier - -
**********************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 410 din 15.04.2009, pronunță de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenta și consilier juridic pentru intimata Școala de Arte și Meserii.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, în sensul că la dosar au fost depuse concluzii scrise trimise prin fax de intimată.
Instanța la acest termen de judecată constată că în încheierea de ședință din 22 iulie 2009 s-a consemnat greșit punerea în discuție a competenței materiale de soluționare a recursului. Excepția pusă în discuție de instanță din oficiu este excepția privind competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță având în vedere obiectul acțiunii " completare/rectificare carte de muncă", excepție pe care o pune în discuția părților și asupra căreia acordă cuvântul.
Recurenta, având cuvântul arată că lasă soluționarea excepției la aprecierea instanței și depune concluzii scrise.
Consilier juridic precizează că își menține punctul de vedere precizat în concluziile scrise trimise prin fax, în sensul că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este judecătoria.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.410/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată excepția inadmisibilității, iar acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâtei Școala de Arte și Meserii a fost respinsă, ca nefondată, reținându-se următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să-i recunoască și să-i consemneze în carnetul de muncă întreaga vechime în muncă, conform adeverințeint.943/10.11.2004 a Școlii cu clasele I-IV.
În ce privește excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de pârâtă, prima instanță a reținut că aceasta este nefondată, întrucât reclamanta nu a solicitat o simplă rectificare a cărții de muncă, în baza art.8 alin.2 din Decretul 92/1976, astfel încât cererea formulată să fie în competența materială de soluționare a judecătoriei, ci s-a solicitat recunoașterea vechimii în muncă și pentru perioadele în care reclamanta a fost remunerată cu o taxă forfetară.
Referitor la fondul litigiului, prima instanță, având în vedere prevederile art.199 alin.2 din Legea 57/1974, abrogă explicit prin Legea nr.120/2000, a reținut că din cuprinsul adeverinței 943/10.11.2004 rezultă că în perioadele 1.09.1973 - 31.10.1990 și 1.09.1991 - 30.09.1999, volumul de activitate pentru îngrijitor la Școala cu clasele I-IV nu depășea normă, astfel încât reclamanta a fost retribuită cu o taxă forfetară.
În perioadele 1.11.1990 - 31.08.1991 și 1.09.1999 - 29.08.2002 acestui post i-a fost repartizată normă, astfel încât s-a putut încheia contract de muncă pentru reclamantă, iar ulterior aceasta a putut beneficia de șomaj până la data de 28.02.2003.
În consecință, având în vedere că sumele ce i-au fost achitate reclamantei cu titlu de taxă forfetară nu aveau caracter de retribuție, conform dispozițiilor art.199 alin.2 teza a II a din Legea 57/1974, prima instanță a reținut că nici perioadele în care reclamanta a fost retribuită în această modalitate nu pot constitui vechime în muncă.
Împotriva hotărârii tribunalului, reclamanta a declarat recurs, prin care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând faptul că a existat un acord de voință încheiat cu Primăria, consemnat printr-un proces-verbal ce constituie în fapt actul necesar obținerii vechimii în muncă pentru perioada lucrată.
Instanța de recurs, din oficiu, a pus în discuția părților excepția privind competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să-i consemneze în carnetul de muncă întreaga perioadă ce constituie vechime în muncă, conform mențiunilor cuprinse în adeverința nr.943/10.11.2004.
Având în vedere obiectul litigiului dedus judecății, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță revine judecătoriei d e la sediul pârâtei, potrivit dispozițiilor art.8 din Decretul nr.92/1976.
În consecință, în temeiul art.312 coroborat cu art.304 pct.3 Cod procedură civilă, recursul va fi admis și casată sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare, în primă instanță, la Judecătoria Bicaz.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 410 din 15.04.2009, pronunță de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala de Arte și Meserii.
Casează sentința civilă nr. 410/15.04.2009 a Tribunalului Neamț și trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, la Judecătoria Bicaz.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.08.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red./
Red.
Tehn.5 ex.AA.02.09.09
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin
