Pretentii civile. Speta. Decizia 884/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 884
Ședința publică de la 26 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 3: Camelia Drăghin
Grefier - -
**********************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA, împotriva sentinței civile nr.552 C din 05.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este la primul termen de judecată, este declarat în termen, conform ștampilei de la fila 15 dosar, este motivat și legal scutit de plata taxelor de timbru, și față de împrejurarea că recurenta, prin motivele de recurs aflate la filele 3-9 dosar, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilănr.552 din 5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamantei Federația Feroviară și obligată pârâta Compania Națională de Ferate " CFR" SA B să plătească salariaților săi, membri ai sindicatului reclamant, ajutorul material aferent Zilei, pentru anii 2006, 2007, 2008, reprezentând un salariu de bază pentru fiecare an, la nivelul clasei unu de salarizare, actualizat cu rata inflației la data plății efective.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 1 și art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicată, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, iar executarea lui este obligatorie pentru părți.
În art. 64 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005 - 2006 și în art. 65 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007 - 2008 se prevede că, în afara ajutoarelor la care salariații din Compania Națională de Ferate CFR SA B au dreptul potrivit legii, aceștia au dreptul la plata unui ajutor material în cuantum de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C și de "Ziua ".
Având în vedere caracterul obligatoriu al contractului de muncă, aceste dispoziții trebuiau executate de pârâtă cu bună credință.
Prin OUG nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico - financiare și alte dispoziții cu caracter financiar reclamanta a devenit agent economic monitorizat, iar în art. 3 din HG nr. 50/2006 se prevede că bonusurile prevăzute în contractul colectiv de muncă reprezentând prima de vacanță, cea acordată cu ocazia sărbătorilor de Paști, cu ocazia zilei festive etc. se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul anului, să reprezinte, pe primele 3 trimestre ale anului 2006 cel mult 65%, și cel mult 35% în trimestrul IV din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobat.
Însă aceste prevederi legale reprezintă, de fapt, o eșalonare a plății bonusurilor negociate prin contractul colectiv de muncă, astfel s-a reținut că aceste prevederi legale nu pot constitui o constrângere pentru pârâtă, în privința achitării drepturilor bănești pe care de bună voie s-a obligat să le acorde salariaților săi. Totodată, s-a reținut că pentru anii 2007 și 2008 nu există nici o prevedere legală în sensul celor stabilite prin HG nr. 50/2006 pentru anul 2006.
De asemenea, tribunalul a apreciat că pârâta nu a făcut dovada celor susținute în întâmpinare, în sensul că ar fi achitat integral bonusurile pentru anii 2006 și 2007 și parțial pentru anul 2008.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs, prin care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- încălcarea dispozițiilor referitoare la competența teritorială de soluționare a cauzei.
Sub acest aspect, recurenta a precizat că reclamanta Federația Feroviară are sediul în B, astfel încât, conform dispozițiilor art.284 alin.2 Codul muncii, competența teritorială de soluționare a litigiului aparținea Tribunalului București.
Pe fondul litigiului, recurenta a susținut că obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată sunt diferite, ca circumstanțe economico-financiare, Compania Națională de Ferate " " SA fiind agent economic monitorizat în sensul dispozițiilor OUG 79/2001, iar fondul de salarii a fost stabilit prin HG 142/2005 și HG 50/2006.
De asemenea, recurenta a invocat imposibilitatea executării obligației asumată de angajator și prevederile, în acest sens, ale art. 1156 alin. ultim Cod civil.
Totodată, în raport de art.5 Cod civil, recurenta a susținut că obligația angajatorului de a achita drepturile bănești pretinse de reclamantă era condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind astfel limitat.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
În ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, dispozițiile art. 284 alin.2 Codul muncii stabilesc o competență teritorială absolută în materia conflictelor de muncă, învestind cu soluționarea acestor cauze instanța competentă în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
În speța de față, acțiunea a fost formulată de Federația Feroviară cu sediul în B, însă în numele și pentru salariații membri ai acestui sindicat, menționați în lista aflată la fila 6 în dosarul primei instanțe, toți cu domiciliul în județul
Dispozițiile art.284 alin.2 Codul muncii, prin competența teritorială absolută stabilită, reprezintă o reglementare legală derogatorie de la norma de drept comun prevăzută de art.5 Cod procedură civilă și reprezintă o facilitate acordată reclamantului din litigiile de dreptul muncii, astfel încât, deși în cauza de față acțiunea a fost pornită de federația sindicală organizată la nivel național, membrii pentru care a fost formulată cererea de chemare în judecată domiciliază în județul N, ceea ce atrage competența teritorială a Tribunalului Neamț.
Pe fondul litigiului, se reține că susținerile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate. Drepturile bănești solicitate de către intimata-reclamantă sunt obligații pe care pârâta și le-a asumat prin contractul colectiv de muncă încheiat pentru perioada 2006-2008.
Executarea clauzelor contractuale este obligatorie pentru părțile contractante, conform prevederilor art.30 din Legea 130/1996, astfel încât nu pot fi reținute ca întemeiate susținerile recurentei, referitoare la monitorizarea sa conform OUG 79/2001. neîndeplinirea acestor obligații nu poate fi justificată prin stabilirea ulterioară a fondului de salarii prin HG 142/2005 și HG 50/2006, prin contractul colectiv de muncă, nefiind stabilite aceste dispoziții de plată sub condiție.
În consecință, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA, împotriva sentinței civile nr.552 C din 05.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-contestatoare FEDERAȚIA FEROVIARĂ, a nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.08.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red./
Red.
Tehn.4 ex. 14.09.09
Com. la părți la15.09.09
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin
