Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 870/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 870
Ședința publică de la 26 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 3: Camelia Drăghin
Grefier - -
***********************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamantul SINDICATUL, CM, AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N, împotriva sentinței civile nr.478 C din 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, în sensul că prin cererea de la fila 16 dosar, recurentul solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța constată că recursul este la primul termen de judecată, este declarat în termen,motivat și legal scutit de plata taxelor de timbru, și față de împrejurarea că recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 478 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL, CM, AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N, reținându-se în esență următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr- reclamantul Sindicatul " cel M" al angajaților din Administrația Publică Locală N în numele și pentru funcționarii publici precum și personalul contractual-membri de sindicat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Români a solicitat acordarea și plata următoarelor drepturi bănești, pentru perioadele arătate mai jos, actualizate în raport de rata inflației calculată de la data nașterii dreptului și până la data plății efective:
1.sporul de stabilitate și de fidelitate, în procent de 20% din salariul de bază brut al funcționarilor publici și personalului contractual, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
2. sporul de confidențialitate, în procent de 15% din salariul de bază brut al funcționarilor publici și personalului contractual, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
3. sporul de suprasolicitare neuropsihică și de stres, de 10% din salariul de bază brut al funcționarilor publici și personalului contractual, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective
4. sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, începând cu luna octombrie 2005 și a tichetelor cadou, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 193/2006, 26.05.2006, până la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective
5. indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Prin încheierea de ședință pronunțată de Secția Comercială și de contencios Administrativ a Tribunalului Neamț pe rolul căreia a fost înregistrată cauza s-a disjuns cererea pentru personalul contractual-membri de sindicat-, dispunându-se scoaterea de pe rol și trimiterea spre competentă soluționare Secției civile a Tribunalului Neamț.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției Civile a Tribunalului Neamț la data de 11.03.2009, sub nr-.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că au calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei și nu au beneficiat de drepturile solicitate prin acțiune, cu toate că acestea au fost solicitate instituției pârâte, prin cererea nr. 287/03.11.2008, Primăria răspunzând sub nr. 4028/11.11.2008 că drepturile solicitate nu pot fi acordate, deoarece în bugetul său nu au fost prevăzute fonduri bănești cu destinațiile respective.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 13 și 14 din nr.OG 10/2007, Legea nr. 544/2001, Ordinul MAI nr. 275/2002 și 496/2003, OUG nr. 1/2009m, OUG nr. 31/2009, art. 8 lit. B din HG nr. 281/1993, Legea nr. 193/2006, nr.HG 1193/2006 și Legea nr. 138/1999.
În dovedire depus în copie contractele de muncă nr.11/04.06.2004, nr. 26/29.01.2007 și nr. 35/17.04.2008, adresele menționate în petit și practică judiciară.
Pârâtul Primarul Comunei, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
Analizând actele și lucrările dosarului față de motivele invocate, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat plata sporului de fidelitate și de stabilitate, potrivit precizărilor făcute în ședința publică din data de 8 mai 2009, în baza art. 17 din OG nr. 10/2007, iar sporul de confidențialitate în baza art.13 din OG nr. 10/2007, a Legii nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public, Ordinele MAI nr. 275/2002 și 121/2007, OUG nr. 1/2007 și OUG nr. 31/2009.
Sistemul de salarizare, a personalului contractual din Primăriei nu prevede în favoarea acestora acordarea unui spor de fidelitate și de stabilitate și nici a celui de confidențialitate.
Aceste două sporuri nu se regăsesc în dispozițiile legale invocate, iar atâta timp cât în lege nu sunt reglementări privind solicitările formulate, nu se poate reține o obligație a instituției pârâtului, de acordare a acestor sporuri,
Sporul de dispozitiv a fost solicitat în temeiul dispozițiilor Ordinului MAI nr. 496/2003 și a Legii nr. 138/1999.
Reglementarea acestei indemnizații de dispozitiv s-a realizat prin dispozițiile art. 3 din Legea nr. 138/1999 ca o componentă a soldei lunare cuvenită cadrelor militare și militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, al Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/05.06.2002 care cuprinde dispoziții legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, având în vedere prevederile Legii nr. 138/1999, a fost completat de Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003. Astfel, după pct. 9.1 fost introdus pct. 9.2 care prevede dreptul la indemnizația de dispozitiv și în favoarea personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Prin personal civil în sensul prezentului Ordin înțelegându-se funcționari publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor (pct. 3.1). Prin urmare, limitele de aplicare a Ordinului 275/2002 cu modificările și completările aduse de Ordinul 496/2003 sunt circumscrise de categoriile de personal ce compuneau Ministerul Administrației și Internelor după reorganizarea reglementată de dispozițiile OUG nr. 63/2003, precum și cele avute în vedere de prevederile Legii nr.138/1999, ca beneficiare a indemnizației de dispozitiv.
Membrii de sindicat, în numele cărora a acționat reclamantul, fac parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că nu subzistă condițiile de egalitate salarială, iar statutul socio-profesional, cariera profesională, îndatoririle de serviciu și răspunderile fiind diferite.
Nu există nicio legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr. 215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
Reclamantul invocă că neacordarea tuturor sporurilor solicitate, inclusiv sporul de dispozitiv ar reprezenta o discriminare în raport cu ceilalți angajați, încălcându-se dispozițiile imperative ale art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 16 din Constituția României și a altor reglementări interne, care, toate statuează principiul egalității de șanse și tratament, între toți cetățenii.
Nefiind o situație de egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar și o instituție publică cu reglementări legale diferite instanța constată inexistența discriminării în prezenta cauză.
În ceea ce privește practica existentă la nivelul instanțelor judecătorești din țară, s-a constatat, pe de o parte, că în sistemul judiciar român, practica instanțelor nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, că prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului - Secția a II-a din 06.12.2007, în cauza BEIAN contra României, în ceea ce privește art. 14 din convenție, s-a reținut neîndeplinirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a rolului acesteia de regulator al divergențelor de jurisprudență, iar nu existența unor simple conflicte de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instanțe de fond.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă"Salariații din sectorul bugetar și din cadrul celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator."
În îndeplinirea acestor dispoziții, prin art. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 aprobate prin HG nr. 5/1999, s-a prevăzut că angajatorii, împreună cu organizațiile sindicale legal constituite, stabilesc prin contractele colective de muncă numărul salariaților care pot primi lunar tichete de masă, criteriile de selecție a acestora, valoarea nominală a tichetelor și numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie acestea.
Reiese că acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă nu constituie o obligație legală pentru angajator, ci este condiționată pe de o parte de posibilitățile sale financiare, iar pe de altă parte de disponibilitatea sa de a le acorda.
În concret, tichetele de masă se acordă dacă: a) persoana beneficiară este angajată cu contract individual de muncă; b) angajatorul are capacitatea financiară de a suporta contravaloarea tichetelor; c) prin contractul colectiv de muncă s-a convenit asupra acordării acestora.
Pentru ca persoanele în numele căruia s-a acționat în speța de față - ce fac parte din personalul contractual din administrația publică locală salarizat în baza Legii nr. 154/1998 - să fi beneficiat de tichete de masă, trebuia îndeplinită cerința din art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, ce condiționează acordarea lor de prevederea în bugetul local a sumei necesare pentru suportarea contravalorii acestora, care să permită, în urma negocierii cu sindicatul reprezentant, negocierea condițiilor concrete de acordare a tichetelor de masă.
Tot astfel, prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2006 și ale pct. 2.3 din Normele de aplicare a acestui act normativ aprobate prin HG nr. 1317/2006, permit instituțiilor din sectorul bugetar să acorde salariaților lor bilete de valoare sub forma tichetelor cadou, în limita sumei prevăzute în bugetul de venituri de cheltuieli aprobat potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli denumită"Tichete cadou"pentru cheltuieli sociale.
Nici aco rdarea tichetelor cadou nu constituie, așadar, o obligație legală pentru angajatori, ci este condiționată tot de posibilitățile lor financiare și de disponibilitatea lor de a le acorda.
Cum tatutul juridic al personalului contractual din autoritățile publice locale se circumscrie principiului prevederii în lege a drepturilor de natură salarială ce i se cuvine iar în bugetul comunei nu a fost prevăzut un capitol special de cheltuieli având ca destinație suportarea contravalorii tichetelor de masă și a tichetelor cadou, cererea reclamantului de acordare a acestor tichete pentru membrii săi de sindicat apare ca nefondată.
Având în vedere principiul enunțat mai sus nicisporul de suprasolicitare neuropsihică și de stresnu poate fi acordat persoanelor reprezentate de reclamant cu atât mai mult cu cât temeiul legal invocat - art. 8 lit. b din HG nr. 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare - prevede că de el poate beneficia personalul de specialitate din unele activități medicale, din unitățile sanitare cu specific deosebit, stabilite de Ministerul Sănătății, personalul medico - sanitar de intervenție din stațiile de salvare, precum și șoferii de pe autosalvări, cel care lucrează în compartimentele de pediatrie, obstetrică - ginecologie și în unități de asistență socială și de ocrotire, din instituțiile care se ocupă de îngrijirea și/sau educarea specială a copiilor, calificarea și ocrotirea invalizilor și deficienților și îngrijirea bătrânilor, personalul didactic care asigură predarea simultană la două - patru clase de elevi în învățământul primar, care îndrumă practica psihopedagogică și cel care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor, personalul navigant din Centrul de a Personalului din Civilă care execută misiuni de instruire în zbor, personalul de pe navele școală pe perioada cât se află în larg și personalul de pază din cadrul unităților bugetare cu obiective de patrimoniu.
În alin. 3 al art. 8 din HG nr. 281/1993 se prevede că e sporul de până la 15% din salariul de bază poate beneficia și personalul din cadrul Corpurilor gardienilor publici, precum și personalul de pază din unitățile teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Materiale, care își desfășoară activitatea în condiții specifice personalului militarizat.
De asemenea, alin. 3 al art. 8 din hotărâre prevede că" concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor", condiție ce nu este îndeplinită în cauză deoarece salariații reprezentați de reclamant nu se încadrează în categoriile de personal enumerate mai sus și de aceea nici nu a fost posibilă stabilirea în concret, printr-un act al consiliului local al unității administrativ - teritoriale pârâte avizat de minister, a cuantumului sporului și al condițiilor de acordare a sporului.
Împotriva sentinței civile nr. 476 din 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în termen legal a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru următoarele motive:
- sentința s-a dat cu aplicarea greșită a legii;
- în mod greșit s-a respins cererea de acordare a indemnizației de dispozitiv față de modificările aduse Ordinului nr. 275/2002 a Ministrului de Interne;
- pârâții dispun de resurse proprii de finanțare din care pot să asigure acordarea sporurilor salariale solicitate fără a fi necesară alocarea sumei de la bugetul de stat.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la dispozițiile legale aplicabile în speță, se reține că sistemul de salarizare al personalului contractual din primării nu prevede în favoarea acestuia acordarea unui spor de fidelitate și de stabilitate și nici a celui de confidențialitate, aspect reținut în mod corect de prima instanță.
Aceste două sporuri nu se regăsesc în dispozițiile legale invocate prin acțiunea introductivă, iar atât timp cât în lege nu sunt reglementări privind solicitările formulate, nu se poate reține o obligație a pârâtei-intimate de acordare a acestor sporuri.
Sporul de dispozitiv a fost solicitat în temeiul dispozițiilor Ordinului I, nr.496/2003 și a Legii nr.138/1999.
Prin personal civil în sensul Ordinului menționat se înțeleg funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor
Recurentul-reclamant face parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că nu subzistă condițiile de egalitate salarială, iar statutul socio-profesional cariera profesionalăîndatoririle de serviciu și răspunderile sunt diferite.
Nefiind o situație de egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar și o instituție publică cu reglementări legale diferite, în mod corect prima instanță a constatat inexistența discriminării în prezenta cauză.
Față de considerentele expuse, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de reclamantul SINDICATUL, CM, AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N, împotriva sentinței civile nr.478 C din 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primarul Comunei, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.08.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red./
Red.
Tehn. 4 ex.AA 08.09.09
Com. la părți la
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin
