Obligație de a face. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI

ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 88/

Ședința publică din 23 februarie 2009

Completul de judecată constituit din:

PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă

JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon

JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici

Grefier - - -

Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în L-Gară,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 128/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL ORĂȘENESC L-G, cu sediul în-, județul C, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat de avocat G, în baza împuternicirii avocațiale nr. 57 din 24.11.2008, Baroul Tulcea, pe care o depune la dosar, iar pentru intimatul pârât, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 13/5.02.2009, depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:

Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar chitanța seria - nr. - din 09 ianuarie 2009, emisă de Trezoreria L Gară, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei, cât și 0,15 lei timbru judiciar. Depune, totodată la dosar, în copie, decizia civilă nr.180/A, pronunțată de Tribunalul Călărași la data de 26 iunie 2008, în dosarul nr- (nr. în format vechi 1452/C/2008) și, respectiv, sentința civilă nr. 183, pronunțată de Judecătoria L Gară la data de 27 februarie 2008, în dosarul nr-, reprezentând practică judiciară.

Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.

Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.

Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei atacate și, rejudecând cauza, să se dispună respingerea apelului ca fiind nefondat și trimiterea cauzei la Tribunalul tulcea pentru soluționarea pe fond a apelului.

Învederează că, așa cum rezultă din motivarea deciziei atacate, instanța de apel a pus în discuție, din oficiu, natura juridică a cauzei și, implicit, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță. S-a considerat că, în cauza de față, una dintre părți este o autoritate publică pentru care competența soluționării litigiului ar aparține instanței de contencios administrativ. S-a mai arătat, în același context al competenței materiale, că acest litigiu este legat de emiterea sau închierea unui act administrativ, iar litigiile care apar în legătură cu încheierea, modificarea, interpretarea sau executarea unui contract administrativ sunt de competența instanței de contencios administrativ.

Arată apărătorul recurentului reclamant, că, în opinia sa, raționamentul instanței nu este în conformitate cu dispozițiile legalet referitoare la competența materială.

În cauză este vorba despre un contract civil și nu administrativ. Atât contractul de închiriere, cât și contractul de vânzare-cumpărare sunt reglementate de Codul civil. Consideră că se află în fața unui raport juridic de drept civil și nu de drept administrativ. Pe de altă parte, nu ne-am afla în sfera interpretării sau executării unui contract administrativ; a investit instanța cu o acțiune civilă având ca obiect obligația de a face, obligație care, de asemenea, este reglementată de Codul civil. Prin urmare, raportul juridic dedus judecății este circumscris dispozițiilor legii civile.

Face referire și la practica judiciară în această materie.

Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată.

Consideră că hotărârea atacată este temeinică și legală, iar Tribunalul Tulcea, în mod corect a admis apelul declarat de apelantul Consiliul Local L-Gară, a anulat hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Tulcea - secția contencios administrativ pentru judecata în primă instanță.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei L-Gară sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Consiliul Local L Gară pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat să încheie contract de vânzare cumpărare pentru imobilul format din teren intravilan în suprafață de 377. și locuință aflată pe acesta, compusă din 2 camere în suprafață de 34.p, bucătărie, baie și dependințe în suprafață de 31. teren situat în orașul L - Gară,- între vecinii: N - Spitalul orașului L - Gară, E - Spitalul oraș L - Gară, S - str. -; V - parc și centrala termică.

În motivare, a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de închiriere pe o perioadă de 1 an, cu începere de la 1.07.2000 până la 1.07.2001 în care, la art. 4 se prevede că, dacă la expirarea perioadei niciuna din părți nu reziliază contractul, se prelungește automat valabilitatea cu încă un an.

Cum chiria a fost plătită în continuare, iar el a locuit în imobil cu acordul pârâtului, apreciază că a operat tacita relocațiune.

În anul 2002 solicitat pârâtului ca în temeiul Legii nr. 85/2002 să-i vândă imobilul care în opinia sa are caracterul unei locuințe de serviciu, dar pârâtul nu a dat curs cererii sale.

Prin încheierea din 7 iunie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis cererea pârâtului și s-a strămutat cauza spre competentă soluționare, Judecătoriei Babadag.

Prin sentința civilă nr. 761/27 decembrie 2007, Judecătoria Babadaga admis acțiunea și a obligat pârâtul să încheie cu reclamantul contractul de vânzare - cumpărare a imobilului situat în orașul L - Gară, format din teren intravilan în suprafață de 408,5. și locuință, conform expertizei.

Împotriva acestei soluții, în termen legal a declarat apel pârâtul Consiliul local L - Gară, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică prin aceea că în mod greșit a fost admisă acțiunea.

În motivare, a arătat că imobilul în litigiu are caracterul unei locuințe de protocol și nu se serviciu, cum greșit a reținut instanța, iar terenul în suprafață de 377. aparține domeniului public.

Instanța de control judiciar, funcție de obiectul litigiului a pus în discuția părților natura cauzei și implicit competența de soluționare a cauzei în primă instanță.

Apelanta, prin apărător, a arătat că este o cauză de contencios administrativ, iar competența în primă instanță revine tribunalului.

Apărătorul intimatului a arătat că natura cauzei estre una civilă, iar prima instanță a avut competența de aos oluționa.

Prin decizia civilă nr. 128 din 19 septembrie 2008 Tribunalul Tulceaa admis apelul declarat de pârâtul Consiliul Local L-Gară, a anulat hotărârea atacată, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului Tulcea - Secția contencios-administrativ pentru soluționare în primă instanță.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Tulceaa reținut, în esență, că acțiunea promovată de reclamant are caracterul unei obligații de a face, dar în legătură cu executarea unui contract de închiriere a unui imobil (locuință și teren aferent) în care o parte este autoritate publică (Primăria L Gară), iar terenul este bun public al localității. S-a mai reținut că prin intrarea în vigoare la data de 30 iunie 2006 a nr.OUG 34/2006 au fost abrogate actele normative care permiteau încheierea de contracte cu autorități publice, fiind date în competența instanței de contencios administrativ eventualele litigii.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs, care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă sub aspectul soluționării excepției de necompetență materială a Judecătoriei Babadag de a soluționa cauza în primă instanță.

Recurentul susține că instanța de apel a calificat greșit actul juridic dedus judecății, apreciind că ne aflăm în sfera interpretării sau executării unui contract administrativ.

Acțiunea dedusă judecății a avut ca obiect obligarea pârâtei de a încheia cu reclamantul un contract de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 85/1992, litigiu cu caracter civil, astfel cum a fost calificat și de alte instanțe din țară, conform jurisprudenței depusă la dosar.

Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport cu criticile recurentului reclamant, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei L-Gară reclamantul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâtul Consiliul Local Orășenesc să îi vândă, în temeiul art.7 din Legea nr. 85/1992 imobilul cu destinație de locuință, pe care îl deține în orașul L-Gară,-, în baza contractului de închiriere nr. 2843 din 15 iunie 2000.

Conform dispozițiilor art. 7 alin.(1) din Legea nr. 85/1992, locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractului de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi.

Art.7 alin.(2) și alin.(7) și (9) din aceeași lege reglementează și modalitatea de vânzare a locuințelor care înainte de 06 martie 1945 au aparținut societăților cu capital privat sau mixt, dar și excepțiile de la vânzare, prevăzând expres că nu se înstrăinează locuințele de intervenție și locuințele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialiști sau personalului Ministerului d e Interne.

Caracterul de normă de justiție socială dat de legiuitor Legii nr. 85/1992 este recunoscut și de Curtea Constituțională prin numeroase decizii date cu privire la constituționalitatea art.7 alin.(1) din acest act normativ (Decizia nr. 201 din 14 aprilie 2005 - Of. nr. 472 din 03 iunie 2005; Decizia nr. 378 din 07 iulie 2005, Of. 798 din 02 septembrie 2005), decizii în cuprinsul cărora a stabilit că obligația de vânzare către chiriași prevăzută de dispozițiile Legii nr. 85/1992 este o obligațiein rem(privește locuința construită din fondurile autorităților economice sau bugetare), iar nu o obligațiein personamcare ar fi avut în considerare unitatea care o deține la data vânzării.

Litigiul prin care se solicită obligarea proprietarului locuinței la înstrăinarea acesteia către chiriaș, în temeiul art.7 din Legea nr. 85/1992 este un litigiu de drept civil, de competență în primă instanță a judecătoriei, chiar și în ipoteza în care unitatea deținătoare - proprietara locuinței este unitatea administrativ teritorială - în speță localitatea L-Gară.

Revine astfel instanței de drept comun - Judecătoriei Babadag, obligația de a verifica dacă locuința se încadrează în categoria locuințelor ce fac obiectul Legii nr. 85/1992 și, respectiv, dacă aceasta este exceptată de la vânzare conform alin. (7) și (9) din această lege.

În mod greșit Tribunalul Tulceaa calificat prezentul litigiu ca fiind unul de contencios-administrativ.

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ asimilează, sub aspectul naturii juridice a litigiului, actelor administrative și anumite contracte administrative, expres nominalizate, fiind vorba de contracte încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziții publice.

În felul acesta s-a impus în legislația română instituția contractelor administrative, cu toate consecințele de ordin teoretic și practic. Este de necontestat atunci când ne referim la bunurile proprietate publică, de pildă, care trebuie consemnate și transmise generațiilor viitoare, ca punerea acestora în valoare să se facă prin contracte de concesiune, guvernate de regulile dreptului comercial, care au ca fundament ideea de profit.

Stabilind în mod expres contractele administrative încheiate de autoritățile locale, se reține că art. 2 alin.(11) lit."c" din Legea nr. 554/2004 este expresia voinței legiuitorului de a include un anume contract de punere în valoare a unui bun sau de punere în executare a unei lucrări de interes public, în sfera caracterelor administrative, ceea ce va atrage competența instanțelor de contencios.

În speță, însă, nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 lit."c" din legea nr. 554/2004, obligația de a face, respectiv obligația localității L-Gară de a înstrăina unui chiriaș locuința pe care o deține acesta, în temeiul Legii nr. 85/1992 neputând fi circumscrisă unui contract de punere în valoare a bunurilor proprietate publică și cu atât mai puțin unei operațiuni de achiziție publică, cum greșit a reținut Tribunalul Tulcea.

Conform dispozițiilor art.1 din nr.OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractului de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, această ordonanță reglementează procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică și a contractelor de concesiune de lucrări publice și de servicii, precum și modalitățile de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor emise în legătură cu aceste proceduri.

Se reține din dispozițiile art.1 din nr.OUG34/2006, cât și din explicitarea unor termeni precum "contract de achiziție publică", "contract de concesiune de lucrări", "contract de concesiune de servicii", "procedură de achiziție", astfel cum sunt expuse în art. 2 din actul normativ, că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în prezenta cauză, acțiunea dedusă judecății de către reclamant având un caracter civil, iar nu de contencios administrativ.

În această situație, se reține că în mod corect Judecătoria Babadaga soluționat această acțiune în primă instanță, apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 761 din 27 decembrie 2007 fiind de competența Tribunalului Tulcea - Secția civilă.

Constatându-se că instanța de apel a soluționat în mod greșit excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Babadag și nu a analizat fondul apelului, în baza art. 312 Cod procedură civilă se va casa hotărârea recurată, cauza fiind trimisă Tribunalului Tulcea, Secția Civilă pentru soluționare în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în L-Gară,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 128/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL ORĂȘENESC L-G, cu sediul în-, județul C, având ca obiect obligația de a face.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Tulcea în apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2009.

PREȘEDINTE,

- -

Pentru judecător pensionată din 06.04.2009, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță,

JUDECĂTOR,

- -

Grefier,

- -

Red.hot.jud.fond - -

Red.hot.jud.apel: (- )

Red.hot.jud.recurs: /10.03.2009

gref.AB/4 ex./07.04.2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI

ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

CĂTRE,

TRIBUNALUL TULCEA

Vă înaintăm, alăturat, dosarul cu numărul de mai sus - având ca obiect obligația de a face și părți: recurent reclamant, domiciliat în L-Gară,-, județul C, care a promovat recurs împotriva deciziei civile nr. 128/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL ORĂȘENESC L-G, cu sediul în-, județul C, întrucât Curtea, prin decizia civilă nr. 88/C din 23 februarie 2009, a decis:

"Admite recursul.Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Tulcea, în apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2009."

Dosarul conține un nr. de ___ și are atașate următoarele dosare: nr- al Tribunalului Tulcea (70 file); nr- al Judecătoriei Babadag (110 file) și, respectiv, nr. 1761/249/14.11.2006 al Judecătoriei L-Gară (112 file).

PREȘEDINTE DE COMPLET, Grefier,

Judecător - - - -

- 2 ex. -

Președinte:Mihaela Popoacă
Judecători:Mihaela Popoacă, Eleonora Spiridon, Daniela Petrovici

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Constanta