Uzucapiune. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 87/
Ședința publică din 23 februarie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți, și, toți cu domiciliul în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 439, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 23 septembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, județul C și intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL C, ambii cu sediul în C,-, județul C, având ca obiectuzucapiune.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenții reclamanți și, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 60209 din 19.02.2009, pe care o depune la dosar, iar pentru intimații pârâți, răspunde avocat, în substituire pentru avocat, care depune la dosar delegația de substituire fără număr din 23 februarie 2009 și împuternicirea avocațială seria - nr. 40231 din 10 februarie 2009 (și, în anexă, chitanța seria - nr. 1003 din 05 februarie 2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 357 lei), lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și nu a fost timbrat.
Apărătorul recurenților reclamanți și depune la dosar chitanța seria - nr. - din 19 februarie 2009, emisă de Trezoreria Municipiului C, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2.998 lei și 5 lei timbre judiciare mobile.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurenților reclamanți și solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat și motivat. Solicită cheltuieli de judecată.
Arată că, prin cererea adresată Judecătoriei Constanța reclamanții au solicitat instanței să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune prin joncțiunea posesiilor asupra imobilului situat în C,-.
Face un scurt istoric al speței.
În apel, apelanții pârâți au invocat excepția lipsei de interes a reclamanților, în considerarea aspectului că ar exista un titlu de proprietate asupra imobilului.
Arată că nu se poate vorbi despre lipsa de interes a reclamanților, motiv pentru care a și solicitat respingerea excepției.
Consideră că soluția instanței de apel este nelegală având în vedere că instanța nu s-a pronunțat în limitele sesizării, în sensul că nu s-a pronunțat asupra excepției invocate, soluționând direct fondul, iar pe de altă parte că nu a avut în vedere chiar susținerile apelanților pârâți care au recunoscut implicit uzucapiunea pentru suprafața de 156,63
Pe fondul cauzei, instanța de apel a apreciat în mod eronat probele administrate în cauză, nereținând că în speță imobilul ce face obiectul uzucapiunii se regăsește în patrimoniul privat al intimatelor, neexistând titlu de proprietate pentru acest teren.
Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor prin accesiunea imobiliară artificială, despre care nu a făcut nici o referire, capăt de cerere pentru care s-a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară artificială.
Arată că, prin ansamblul material probator administrat în cauză, s-a dovedit că reclamanții îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru a uzucapa, existența vreunui titlu de proprietate asupra imobilului în litigiu nefiind dovedită, iar posesia acestora utilă este aptă să conducă la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în patrimoniul lor.
Invocă dispozițiile art. 1890 Cod civil, care sunt aplicabile în cauză.
Totodată, fiind îndeplinite și condițiile dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară artificială asupra construcțiilor edificate, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, cu consecința menținerii sentinței civile a Judecătoriei Constanța, ca fiind legală și temeinică.
În subsidiar, în situația în care instanța va aprecia că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii pentru întreaga suprafață de teren solicitată, se solicită reținerea în cauză a faptului că sunt îndeplinite condițiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune cel puțin asupra suprafeței de 156,63, suprafață pentru care intimatele pârâte au recunoscut implicit îndeplinirea condițiilor privind prescripția achizitivă, precum și dobândirea în patrimoniu a dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate, prin accesiune imobiliară artificială, cu modificarea în parte a deciziei recurate.
Apărătorul intimaților pârâți Municipiul C prin Primar și Consiliul Local, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Consideră că instanța nu era ținută să soluționeze cu prioritate excepția, deoarece aceasta nu era dirimantă.
A fost admis apelul, a fost respinsă acțiunea, iar capetele de cerere menționate nu trebuiau detaliate.
Face trimitere la fila 130 dosar fond - privind adeverința de la Arhivele de Stat Naționale; arată că se dă prevalență reconstituirii dreptului de proprietate.
Este de părere că instanța de apel a dat prioritate principiului "legea specială se aplică cu prioritate".
În replică, apărătorul recurenților reclamanți și, arată că nu s-a făcut dovada existenței unui act de proprietate. Mai arată că, "nicăieri nu se ține seama dreptului de proprietate prin reconstituire." Invocă art. 1890 Cod civil.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată instanței de fond la 27.11.2006, reclamanții, și și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul C prin Primar și Consiliul Local al Municipiului C să se constate că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C,-, compus din suprafață totală de 150 mp și construcție amplasată pe acesta, ca efect al uzucapiunii prin joncțiunea posesiilor.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul a fost stăpânit în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar de către autorii reclamanților, iar după decesul părinților lor și reclamanții, în calitate de descendenți, au continuat să stăpânească imobilul situat la adresa mai sus menționată, fiind întrunite condițiile dobândirii dreptului de proprietate ca efect al prescripției achizitive, prin joncțiunea posesiilor.
Prin sentința civilă nr. 4398 din 11.03.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar civil nr- a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanți constatându-se că aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.498, 89 mp situat în loc. C,- ca efect al uzucapiunii de lungă durată, fără joncțiunea posesiilor.
Totodată, s-a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate prin accesiune imobiliară artificială.
În considerentele hotărârii mai sus-menționate s-a reținut că simplul fapt al împlinirii termenului de 30 de ani conduce la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului, prin uzucapiune, adică starea de fapt se transformă într-o stare de drept și se consolidează în drept de proprietate, condiție îndeplinită de către reclamanții din prezenta cauză.
Împotriva sentinței civile mai sus-menționate au formulat recurs pârâții Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C, invocând excepția lipsei de interes în formularea cererii de chemare în judecată, excepție motivată de împrejurarea că autorii reclamanților sunt proprietarii imobilului în urma procedurilor de colonizare.
Tribunalul a calificat apel calea de atac formulată, în ședința publică din 23 septembrie 2008.
Prin decizia civilă nr. 439 din 23 septembrie 2008 Tribunalul Constanțaa admis apelul declarat de pârâții Municipiul C și Consiliul Local C, a schimbat în tot sentința civilă apelată în sensul că a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, potrivit adeverinței nr. 1074 din 20.09.1984 emisă de direcția Generală a Arhivelor Statului, autorul reclamanților a avut calitatea de colonizat, situație în care succesorii săi pot beneficia de dispozițiile legii speciale de reparație a fondului funciar.
Prin urmare, fiind vorba despre un teren al cărui regim juridic este reglementat de o normă specială, autorul reclamanților fiind deja proprietar asupra bunului anterior preluării lui în proprietatea statului, s-a reținut că nu sunt întrunite în cauză condițiile uzucapiunii prevăzute de dispozițiile art. 1890 cod civil coroborat cu art. 1847 Cod civil.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, și, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 6,7,8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții au susținut că instanța a apreciat greșit că imobilul nu se regăsește în patrimoniul pârâților intimați, ci în patrimoniul reclamanților și că, din acest motiv, recurenții nu au avut calitatea de posesori ai bunului.
Susțin că, și în situația în care imobilul s-ar fi aflat în patrimoniul autorului lor, ca posesori și succesori în drepturi ai acestuia reclamanții aveau dreptul să invoce uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, reclamanții exercitând o posesie utilă și licită, publică și sub nume de proprietar.
Mai arată recurenții că instanța de apel nu s-a pronunțat nici asupra cererii care viza dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor prin accesiune imobiliară artificială, deși s-a făcut dovada dobândirii acestui drept.
Examinând legalitatea deciziei recurate Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Uzucapiunea sau prescripția achizitivă este nașterea dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra unui bun imobil prin posedarea lui de către o persoană în condițiile și termenele prevăzute de lege.
Fiind un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, care face mai lesne dovada dreptului de proprietate, uzucapiunea înlătură dificultatea și inconvenientele probei dreptului de proprietate, clarificând în același timp unele situații juridice îndelungate deoarece, având ca efect nașterea dreptului de proprietate al posesorului unui imobil, transformă o aparență îndelungată într-un raport juridic de proprietate cert și indiscutabil.
Având în vedere aceste funcții atribuite prescripției achizitive, de consolidare a unei situații de fapt îndelungate și de sancționare a pasivității neglijente a fostului proprietar, cererea reclamanților de a se constata că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului din C,- nu este lipsită de interes, cum a reținut greșit tribunalul.
În speță, demersul reclamanților de a se constata intervenită uzucapiunea a fost justificat nu numai de lipsa unui înscris, în sensul de instrumentum, doveditor al dreptului de proprietate, dar și de negarea de către autorități a dreptului autorului reclamanților asupra imobilului în litigiu.
Se reține astfel că, atât în certificatul de moștenitor eliberat la 12 ianuarie 1989 după dezbaterea succesiunii defunctului, în adresa nr. 4803 din 30.01.2007 eliberată de Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului C, dar și în fișa bunului imobil întocmită de autoritatea locală în noiembrie 1995 este menționat că nu au fost prezentate acte de proprietate pentru imobilul din-.
Tribunalul a reținut însă că, prin adeverința nr. 1074 din 20 septembrie 1994, s-a dovedit că autorul reclamanților, figurează în evidențele Direcției Generale a Arhivelor Statului ca și colonizat, având suprafața de 7,50 ha teren arabil și o casă de locuit cu teren în suprafață de 2180 mp. Calitatea de colonizat a autorului reclamanților a conferit acestuia, în opinia tribunalului, dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu, anterior preluării în proprietatea statului, situație în care reclamanții, ca succesori ai autorului lor, au posibilitatea de a beneficia de dispozițiile legii speciale de reparație a fondului funciar.
Interpretarea dată de către instanța de apel conținutului înscrisului eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului este greșită, la fel cum greșită este și îndrumarea reclamanților de a se adresa într-o procedură specială a fondului funciar.
Astfel, adresa nr. 1074/1994 emisă de Direcția Generală a Arhivelor Statului atestă cu certitudine faptul că autorul reclamanților, dl., figurează în registrul cu colonizați în localitatea M, în anul 1947, fără să se facă însă nici o mențiune cu privire la contractul de vânzare cumpărare pe care colonistul l-a încheiat cu Statul pentru terenul atribuit prin colonizare. Potrivit art. 8 din Legea nr. 826/1936 privitoare la regimul colonizării, "trecerea lotului în proprietatea colonistului se va face printr-un act de vânzare-cumpărare încheiat între colonist deoparte și Stat, reprezentat prin Administrația Comercială a colonizărilor, de altă parte", ceea ce înseamnă că pentru dobândirea calității de proprietar nu era suficientă înscrierea persoanei care îndeplinea condițiile prevăzute de art. 1și 2 din lege în tabel, fiecare colonizat fiind obligat să încheie un contract de vânzare cumpărare și să plătească prețul terenului atribuit, fie în întregime fie în 18 rate semestriale succesive (art. 18 și 21 din lege).
În lipsa mențiunilor privind contractul de vânzare cumpărare pe care colonistul l-a încheiat cu Statul Român pentru terenul atribuit ca loc de casă nu se poate reține că acesta a dobândit un drept de proprietate asupra acestui teren.
În plus, Curtea reține și afirmația reclamanților că autorul lor a avut posesia asupra acestui teren, pe care nu a pierdut-o niciodată prin preluare de către autoritățile vremii și pe care reclamanții au continuat- De altfel, pe această posesie își întemeiază cererea de uzucapiune. Menținerea posesiei bunului încă de la colonizare nu permite reclamanților inițierea procedurilor prevăzute de legile speciale de reparație, atât legea fondului funciar (Legea nr. 18/1991) cât și legea imobilelor preluate abuziv de stat (Legea nr. 10/2001) reglementând alte situații decât aceea în care se află reclamanții, posesori neproprietari ai imobilului situat în intravilanul localității
Prin urmare, constatând că în mod nelegal a statuat tribunalul că autorul reclamanților a avut un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, care a fost preluat de stat, pe care reclamanții îl pot redobândi într-o procedură specială, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite recursul. Având în vedere, în același timp, că tribunalul, considerând că reclamanții își pot valorifica pretențiile într-o altă procedură, nu a analizat pe fond litigiul, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenții reclamanți, și, toți cu domiciliul în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 439, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 23 septembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, județul C și intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL C, ambii cu sediul în C,-, județul C, având ca obiectuzucapiune.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, - - | Pentru judecător pensionată din 06.04.2009, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, JUDECĂTOR, - - |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec./tehnored.jud.recurs /21.05.2009
Gref.AB/2 ex./22.05.2009
Dosar nr-
Data _____________ 2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm alăturat, dosarul nr- - recurs civil formulat de recurenții reclamanți, și, toți cu domiciliul în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 439, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 23 septembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, județul C și intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL C, ambii cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect uzucapiune, întrucât Curtea, prin decizia civilă nr. 87/C, pronunțată la data de 23 februarie 2009, în dosarul nr-, a decis:
"Admite recursul.Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța. Irevocabilă."
Dosarul conține un număr de ___ file și are atașate următoarele dosare: nr- al Tribunalului Constanța (38 file) și nr- (nr. în format vechi: 14484/2006) al Judecătoriei Constanța (151 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET, Grefier,
Judecător - - - -
- 2 ex. -
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Eleonora Spiridon, Daniela Petrovici
