Obligație de a face. Decizia 938/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.938
Ședința publică din 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - - - împotriva deciziei civile nr.180/A din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 octombrie 2008 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 15 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Prin registratura instanței, la data de 15 octombrie 2008, reclamanta recurentă Institutul de Tad epus concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr.6849/26 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 7766/2006 a fost respinsă cererea de obligație de a face formulată de reclamanta - - - în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului
Hotărârea primei instanțe a fost menținută de Tribunalul Timiș care, prin decizia civilă nr. 180/A/11 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- a respins apelul declarat de reclamantă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivare a invocat, în esență, greșita interpretare a dispozițiilor legale referitoare la obligația pârâților de a înstrăina terenul ce face obiect al litigiului.
Pe cale de întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea recursului.
La termenul din 9 octombrie 2008 în ședință publică, recurenta a invocat în condițiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă, nelegala soluționare a litigiului în primă instanță de judecătorie, având în vedere că obiectul cererii este evaluabil în bani, iar valoarea acestuia depășește cuantumul de 500.000 lei, aceste susțineri putând fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.1, 3, 5 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma criticilor invocate, având în vedere și dispozițiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Pe calea cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat ca pârâții să fie obligați să-i vândă terenul înscris în CF - T la o valoare stabilită printr-un raport de expertiză.
În drept a invocat dispozițiile art.1073 și următoarele Cod civil, art.492 Cod civil, Legea nr. 15/1990, art.321din Legea nr. 99/1999 și art.135 din nr.HG577/2002.
În cauză a fost efectuată o expertiză topografică, valoarea metrului pătrat de teren fiind stabilită la 61,2 euro (fila 48 dosar fond). Ca urmare a contestării de către pârâți a prețului stabilit (acesta fiind apreciat derizoriu în raport cu valoarea terenului) expertul a mai stabilit diferite valori (952,27 euro/ - fila 69 dosar, 205 euro/ - fila 70 dosar, între 300-500 euro/ - fila 79 dosar).
Valoarea cea mai mică nu a fost însușită nici chiar de către reclamanta care, cu ocazia dezbaterilor pe fond, a solicitat ca terenul să îi fie înstrăinat luându-se în calcul suma de 208,3 euro/ (fila 88 dosar).
În consecință, având în vedere că prețul de 61,2 euro/ nu a fost însușit nici chiar de reclamantă, valoarea terenului ce face obiect al cauzei era la data sesizării primei instanțe superior sumei de 500.000 lei.
Cum procesul are un obiect evaluabil în bani iar valoarea acestuia depășește cuantumul sus-menționat, competența materială de soluționare în primă instanță a prezentului litigiu revenea în primă instanță tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.1 lit.b Cod procedură civilă și nu judecătoriei.
Pentru aceste considerente care fac inutilă cercetarea celorlalte susțineri ale recurentei, în baza dispozițiilor art.312 alin.1, 2, 3, 6 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.1, 3, 5 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de reclamanta - - - împotriva deciziei civile nr.180/A din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, va casa decizia recurată și sentința civilă nr.6849/26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara și va trimite cauza spre soluționare în primă instanță la Tribunalul Timiș.
Cu ocazia soluționării cererii reclamantei, instanța va avea în vedere faptul că, având obiect evaluabil în bani, aceasta este supusă timbrajului în condițiile art.2 din Legea nr. 146/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - - - împotriva deciziei civile nr.180/A din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și sentința civilă nr.6849/26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara și trimite cauza spre soluționare în primă instanță la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red./20.10.2008
Tehnored. /2 ex./31.10.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
