Obligație de a face. Decizia 962/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 962/2009

Ședința publică de la 08 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa președinte

- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Cismaru

- - JUDECĂTOR 3: Victor

- grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A, având ca obiect obligația de a face, împotriva sentinței civile nr.680/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurentul pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A și avocat - pentru intimații reclamanți, lipsă fiind aceștia și intimatul pârât GRUP ȘCOLAR FORESTIER

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentului pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A depune la dosar delegație și practică judiciară - sentința civilă nr.599/2009 pronunțată de Tribunalul Alba. Mandatarul intimaților reclamanți depune la dosar împuternicire avocațială, întâmpinare și decizia nr.983/30 iunie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2,3 și 5 din nr.OG15/2008 privind creșterile salariale.

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.

Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului ca fondat și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților pentru motivele formulate în scris. Învederează instanței că decizia depusă de mandatarul intimaților reclamanți nu se referă la speța de față. Fără cheltuieli de judecată.

Mandatarul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele arătate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanța depusă la dosar.

Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra cauzei de față;

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Alba, reclamanții, R, și G au chemat în judecată pârâții GRUP ȘCOLAR FORESTIER C și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să acorde tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 al.1 și 2 din legea nr.128/1997 modificată, către reclamanți; de asemenea, să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale pe ultimii trei ani - anterior introducerii acțiunii, sume ce se cer a fi actualizate.

În motivare s-a arătat că sunt sau au fost cadre didactice la GRUP ȘCOLAR FORESTIER Deși conform art.50 al.1 și 2 din legea nr.128/1997 reclamanții erau îndreptățiți să primească tranșe de vechime la salarizare precum și tranșe suplimentare de vechime conform unei vechimi în muncă de 30, 35 și peste 40 ani, salariile acestora au fost diminuate cu respectivele tranșe de vechime.

În drept s-au invocat prevederile art.281 codul muncii.

În întâmpinarea depusă, pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI Aai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa pe care instanța a rezolvat-o înainte de concluziile pe fond, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii reclamanților, întrucât solicitarea lor este neîntemeiată.

Astfel, textul de lege invocat de reclamanți a fost respectat de pârât în sensul că acea creștere de 1/25 s-a aplicat la tranșa anterioară de vechime, prevedere legală respectată încă din anul 1997.

În drept s-au invocat prevederile art.115, 242 cod. pr.civ. OG nr.15/2008 și legea nr.128/1997.

De asemenea, pârâtul GRUPUL ȘCOLAR FORESTIER a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii reclamanților.

Prin sentința civilă nr.680/2009 Tribunalul Albaa admis acțiunea formulată de reclamanți, pârâții fiind obligați să acorde și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime în muncă începând cu data de 16.03.2006, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație și către reclamantul suma de 1190 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut în ceea ce privește excepția invocată de A că este nefondată cu motivarea că Inspectoratul Școlar A se află în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, coordonează activitatea tuturor unităților de învățământ, îndrumă activitatea directorilor acestor unități și stabilește numărul de norme și posturi vacante în învățământul preuniversitar.

Pe fond, instanța a reținut următoarele:

Reclamanții au calitatea de personal didactic în învățământul preuniversitar, iar din adeverințele depuse la dosar, rezultă că toți îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute de art. 50 din Legea nr. 128/1997, adică au vechime de 30, 35 și 40 de ani în învățământ.

În conformitate cu prevederile art. 50 din Legea nr. 128/1997 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la 40 de ani de activitate în învățământ.

Aliniatul 2 al aceluiași text de lege individualizează aceste tranșe și arată că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime (30, 35 și peste 40) se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul corespunzător tranșei anterioare de vechime.

Potrivit dispozițiilor art. 48 alin.1 din Legea nr. 128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, numite în cuprinsul legii.

Din reglementarea acestor norme legale, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, tribunalul a reținut că elementele sistemului de salarizare proprii personalului didactic sunt reprezentate pe de o parte de salariul de bază care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte de sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.

Din actele dosarului, tribunalul a constatat că reclamanților nu le-a fost acordat acest spor salarial, nedepunându-se nici o dovadă în acest sens.

Pârâții în cauză urmează a răspunde față de reclamanți, în calitatea lor de partener contractual în contractul de muncă al acestora, potrivit dispozițiilor art. 58 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură - învățământ ca angajator care stabilește în concret drepturile salariale cuvenite fiecărui cadru didactic și întocmește statele de plată.

Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective, instanța a constatat că ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real, suferit de cadrele didactice ca urmare a neacordării unor drepturi bănești de natură salarială.

Repararea prejudiciului se face în condițiile răspunderii civile contractuale.

Beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit de cadrele didactice este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate și data plății efective, pe cale de consecință, măsura reparatorie adecvată fiind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume, la data plății efective.

Având în vedere și evoluția economică-socială actuală, cât și soluțiile doctrinare și jurisprudențiale în materie, tribunalul a apreciat că în materia dreptului muncii daunele pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor bănești se pot concretiza nu numai în dobânda legală, ci și în actualizarea cu indicele de inflație, de la data când fiecare sumă ar fi devenit scadentă, la data plății efective, principiul primordial ce se cere a fi respectat fiind repararea în totalitate a prejudiciului suferit.

Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termenul prevăzut de lege, recurs pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanți împotriva acestei instituții.

În expunerea de motive arată că aliniatul 2 al art. 50 din Legea nr. 128/1997 nu poate fi interpretat separat de textul aliniatului 1 al aceluiași articol. Creșterea de 1/25 a coeficientului de ierarhizare prevăzut la tranșa 30,35, 40 de ani este făcută față de coeficientul de ierarhizare a tranșei anterioare de 25-30 ani vechime, prevedere care a fost respectată încă din anul 1997.

Reclamanții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.

CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, constată următoarele:

Recursul este nefondat.

Principala apărare formulată de către recurent este aceea că tranșa suplimentară solicitată de către reclamanți este prevăzută de lege și deci le-a fost acordată încă de la momentul apariției textului de lege pe care aceștia își fundamentează acțiunea, raportat la prevederile art. 5 alin. 2 din OG nr. 15/2008.

Potrivit art. 1169 cod civil "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", dispoziție care în materia litigiilor de muncă are o caracteristică specială și anume art. 287 codul muncii prevede expres că "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".

Instanța de fond a reținut corect că pârâtul recurent nu au făcut dovada că a acordat reclamanților, conform prevederilor art. 50 din Legea nr. 128/1997, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime - 30, 35 și peste 40 ani, o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul corespunzător tranșei anterioare de vechime.

Având în vedere că însuși recurentul nu contestă dreptul reclamanților la beneficiul acestei tranșe de vechime, însă la dosar nu există nici o dovadă a acordării efective a acestui drept salarial, instanța constată că instanța fondului în mod temeinic a apreciat acțiunea ca fiind fondată și a admis-o în consecință.

Față de cele ce preced, sentința fiind la adăpost de criticile aduse, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față în conformitate cu prevederile art. 312 din Codul d e procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului A împotriva sentinței civile nr.680/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 8.10.2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

concediu medical

Semnează,Grefier șef

-

Red. NV.

Tehnored SM.

2ex/4.11.2009.

Jud.fpn:,

Președinte:Nicoleta Vesa
Judecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Cismaru, Victor

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 962/2009. Curtea de Apel Alba Iulia