Obligație de a face. Decizia 97/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 97
Ședința publică de la 01 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Budă
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 300 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 2046 din 23 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant G, asistat de avocat, și intimatul pârât, asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus dovada achitării taxei de timbru.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a depus hotărâri judecătorești privind anularea procesului-verbal de contravenție și obligarea Primăriei C să emită autorizație de construcție. Au fost comunicate.
Avocat, pentru recurentul reclamant, nu a solicitat acordarea unui nou termen pentru observarea înscrisurilor depuse.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că nu s-a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale privind edificarea construcțiilor și demolarea acestora.
Astfel, pârâta a efectuat o construcție fără autorizație, fapt constatat și de către autoritatea locală în urma cercetării la fața locului.
Cum orice persoană ce a fost lezată de o construcție poate solicita demolarea acesteia, reclamantul este îndreptățit să solicite acest lucru.
Prin construcția edificată de pârâtă, reclamantul este lezat în dreptul său de a folosi camerele atribuite în urma partajului.
A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea hotărârilor și pe fond admiterea acțiunii în sensul de a se dispune demolarea construcțiilor, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a arătat că din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că dreptul de servitute al reclamantului nu a suferit nici un prejudiciu, acesta având cale de acces la camerele atribuite prin partaj.
A mai arătat că nu s-a putut obține autorizația de construire, deoarece era necesar exact acordul reclamantului.
Construcția realizată de pârâtă reprezintă doar o șarpantă menită să protejeze camerele deteriorate.
A solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârilor, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 14.11.2006 reclamantul chemat în judecată pe pârâta solicitat obligarea pârâtei de a demola o construcție executată fără autorizație și plata sumei de 1000 lei valoarea unei baterii solare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta construit fără autorizație un acoperiș cu căpriori din brad și tablă galvanizată, lipit de zidul camerelor proprietatea sa, fiind astfel în imposibilitate de mai avea acces la camerele situate la nivelul terasei, la bateria solară, scara podului celor două camere fiind imposibil de a mai deschide ferestrele și de a executa lucrări de renovări.
De asemenea, acoperișul, prin preluarea apei udă zidurile și ferestrelor la cele două camere.
Prin sentința civilă nr.2046/2007, Judecătoria Caracala respins acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâta a realizat o construcție pentru a împiedica deteriorarea plafonului și pereților de la camerele sale, fiind obligată prin procesul verbal de contravenție emis în baza Legii 50/1991 la desființarea construcțiilor executate fără autorizație.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, considerând-o ca netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond a dat o interpretare eronată probatorilor reținând că pârâta a edificat un acoperiș fără autorizație, iar apele din ploi se scurg tot pe placa de beton și cu toate acestea a respins acțiunea sa.
Prin decizia civilă nr.300 din 31 octombrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Olta respins ca nefundat apelul declarat de apelantul reclamant G; a obligat apelantul reclamant la plata către intimata pârâtă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Instanța de apel a reținut că prin sentința nr.2265/2004, Judecătoria Caracala instituit un drept de servitute de trecere în favoarea reclamantului, obligând pârâta să-i permită accesul la camerele atribuite în urma procesului de partaj, precum și la o baterie solară și la scara podului celor două camere.
Așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de judecătorul fondului cu ocazia efectuării cercetării locale, din depoziția martorei, dar și a rapoartelor de expertiză întocmite cu ocazia altor litigii dintre părți - nu rezultă faptul că reclamantul nu mai poate beneficia de servitutea de trecere creată în favoarea sa prin sentința nr.2265/2004, întrucât prin aceasta s-a acordat dreptul reclamantului de a avea acces la camerele ce au fost repartizate în urma procesului de partaj.
De asemenea, prin construirea șarpantei nu s-au creat prejudicii camerelor proprietatea sa, iar lipsa autorizației de construire a fost completată ulterior prin întocmirea dosarului în conformitate cu dispoz.Lg.50/1991, așa cum rezultă din certificatul de urbanism și din proiectul întocmit în vederea construirii șarpantei cu învelitoare din tablă la imobilul proprietatea pârâtei.
Împotriva acestei decizii declarat recurs reclamantul, motivând că întregul material probator demonstrează faptul că pârâta a executat o lucrare de construcție cu încălcarea dispozițiilor legale, ceea ce impune demolarea construcției.S-a susținut că prin executarea lucrării este lezat dreptul de servitute, astfel că recurentul nu poate folosi partea de imobil ce i s-a atribuit în urma procesului de partaj. Recursul a fost întemeiat în drept pe prevederile art 304 pct. 9 și 10
În apărarea sa pârâta intimată nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar sentința civilă 3209/27 sept. 2007 Judecătoriei Caracal prin care s-a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale pentru efectuarea lucrării de construcție fără autorizație, cu sancțiunea avertismentului. S-a depus, de asemenea, decizia -. dec. 2007 Tribunalului Olt prin care Primăria C fost obligată să elibereze pârâtei autorizație de construcție.
Recursul este fondat și urmează fi admis pentru următoarele considerente, cu mențiunea că instanța va avea în vedere numai motivele prevăzute de art 304 pct 9 c, întrucât la data promovării căii de atac dispozițiile art 304 pct 10 erau abrogate prin Legea 219/2005.
În motivarea deciziei sale, tribunalul a considerat că lucrările efectuate de pârâtă la imobil sunt în conformitate cu certificatul de urbanism ce a fost eliberat la data de 30 iunie 2006, ceea ce le conferă legitimitate.
O astfel de concluzie este greșită deoarece, potrivit art 3 din legea 50/1991, este necesară eliberarea unei autorizații de construcție pentru orice lucrări de construcție, reconstrucție sau reparație a imobilelor, inclusiv, deci, pentru adăugirile realizate de pârâtă.
Certificatul de urbanism este, așa cum prevede art 6 din același act normativ, doar actul de informare prin care autoritățile fac cunoscut celui ce solicită eliberarea unei autorizații de construcție care sunt elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și prin care se stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite. Ca urmare, certificatul de urbanism, fiind eliberat anterior autorizației de construcție și având doar rolul de informare arătat mai sus, nu dă dreptul solicitantului să efectueze lucrările de construcție, ceea ce se prevede expres în art 6 alin 5 din legea 50/1991.
Executarea lucrărilor la imobil fără existența autorizației de construcție constituie o abatere contravențională, ce a fost sancționată de autoritatea administrativă, și care are relevanță asupra drepturilor reclamantului dintr-o anumită perspectivă. Astfel, eliberarea unei autorizații de construcție se face după ce pentru lucrarea ce se solicită a fi aprobată s-a efectuat un proiect de specialitate, în care s-au prevăzut nu numai lucrările de ansamblu, ci și amplasamentul exact al acestora, materialele din care se execută și toate elementele tehnice, ținându-se seama de amplasarea construcției și de drepturile vecinilor sau, cum este cazul în speță, coproprietarilor terenului.
Existența unei autorizații și a unui proiect tehnic constituie o garanție a respectării dreptului de proprietate al reclamantului, atât asupra părții de imobil ce reprezintă dreptul său exclusiv, cât și asupra părții folosite în comun cu pârâta. Faptul că prin hotărâre judecătorească s-a înlocuit sancțiunea contravențională mai gravă aplicată de agentul constatator cu o sancțiune mai ușoară nu înseamnă că a fost anulat procesul verbal de contravenție sau că s-a constatat că fapta contravențională nu a fost comisă.
Pârâta avea obligația de a începe executarea lucrărilor doar după eliberarea autorizației, iar nerespectarea regimului executării construcției atrage obligația de demolare. Totuși, față de împrejurarea că prin hotărâre judecătorească s-a reținut culpa autorității publice locale în întârzierea eliberării autorizației, pârât nu poate fi obligată la demolare, înainte de se verifica dacă lucrarea executată corespunde proiectului tehnic întocmit în vederea eliberării autorizației.
Instanța de recurs constată că nu se poate stabili la acest moment soluția asupra fondului cauzei, situația de fapt nefiind lămurită de instanțele anterioare. Astfel, instanțele au administrat proba cu martori, din declarațiile cărora nu rezultă cu claritate modul în care a fost construită șarpanta sau întinderea acesteia, aspecte care nu se pot lămuri nici din procesul verbal încheiat la cercetarea locală. Instanțele au avut în vedere numai interesul pârâtei, acela de a împiedica infiltrarea apei în camerele proprietatea sa, fără a se preocupa să stabilească în ce fel au fost afectate interesele reclamantului.
Se impune astfel admiterea recursului, casarea deciziei în temeiul art 312 alin 5 și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la tribunal.
Instanța va pune în discuție suplimentarea probelor prin efectuarea unei expertize tehnice care să verifice modul în care lucrarea a fost executată, dacă lucrarea corespunde întocmai proiectului ce a fost întocmit și depus la autoritatea administrativă în vederea eliberării autorizației de construire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 300 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 2046 din 23 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta.
Casează decizia menționată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
08.02.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Marian BudăJudecători:Marian Budă, Gabriela Ionescu, Daniela Vijloi
