Obligație de a face. Decizia 971/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.971/2009-R
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții pârâți, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 533/A din data de 06.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a schimbat în totalitate sentința civilă nr. 2530 din data de 04.04.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr. 4829/2006, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenții pârâți și -ambii lipsă, reprezentantul lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din data de 26.11.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual și pentru intimații reprezentanți și -ambii lipsă, reprezentanta lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 16 din data de 18.02.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, instanța urmează a se pronunța în ședința publică de azi, asupra cererii de suspendare formulată de reprezentantul recurenților pârâți, după care:
Instanța comunică reprezentantului recurenților pârâți un exemplar din întâmpinarea formulată în cauză, respectiv fotografiile atașate.
Reprezentantul recurenților pârâți depune la dosar note scrise și arată că potrivit actelor depuse în dosarul nr- al Judecătoriei Oradea, situația cadastrală actuală a gardului și a unei porțiuni din terenul reclamanților se află scriptic pe cadastralul recurenților, astfel încât, în ipoteza soluționării favorabile a dosarului cu numărul mai sus indicat, existența acestui gard pe actualul amplasament nu se mai justifică, el trebuind să fie reconstituit iar pe de altă parte, apreciază că în actualele condiții, recursul nu poate fi soluționat, deoarece nici una dintre variantele propuse nu poate fi pusă în practică, întrucât partea recurentă este proprietară tabulară și asupra terenului unde se susține că există umiditatea, situație în care nu se mai poate vorbi de fond dominant și fond aservit, după cum reține instanța de apel, a cărei motivare nu mai subzistă față de cele reliefate mai sus. Față de această împrejurare și având în vedere că recurenții pârâți sunt proprietari tabulari a porțiunii unde trebuie realizate lucrări în varianta I din expertiză, ce a fost însușită de instanța de apel, se impune suspendarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a dosarului ce face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Oradea, pentru a se determina cine este proprietar asupra acelei suprafețe de teren.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea cererii de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- formulată de reprezentantul recurenților pârâți, deoarece dezlegarea prezentei pricini nu depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul cu nr.de mai sus, câtă vreme prin acțiunea reconvențională aceștia au solicitat să se dispună anularea unor numere cadastrale și să se dispună refacerea documentațiilor cadastrale, iar la punctele 3, 4 din cererea reconvențională au cerut să se constate existența faptică a unui drum de acces pe amplasamentul topografic al nr. top 6488/3 în CF nr.70010 O, nr.top.6486/8 în CF nr.70264 O, nr.top.6487/1 în CF nr.70264 O și nr.top.6486/3 în CF nr.70261 O și să se dispună atribuirea unui nr.cadastral distinct acestui drum, litigiu ce are ca scop rezolvarea situației drumului de pe strada -.-, care este amplasat în, pe deal, nu are cale de acces la terenul proprietatea lor, drumul nu figurează pe nici o schiță cadastrală, ori, prin prezentul litigiu se judecă scurgerea apei de la recurenți la intimați. Mai mult decât atât, solicită a se constata că, cererea reconvențională a fost formulată în 2009, câtă vreme dosarul este din 2005, singurul motiv plauzibil fiind de fapt tergiversarea cauzei, pentru a nu rămâne definitivă și irevocabilă hotărârea, situația faptică nu se schimbă cu nimic, iar lucrările de umplere au dus la o supraînălțare a terenului cu 80 cm, ce face ca apa să se scurgă pe terenul intimaților, motive pentru care consideră că nu se impune suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarului cu nr-, deoarece soluția din prezentul dosar nu depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul anterior menționat.
Reprezentantul recurenților pârâți învederează instanței că a formulat cererea reconvențională în 2009, deoarece expertiza a fost efectuată în 2008, iar apa care se scurge cade tot pe terenul recurenților.
Reprezentanta intimaților reclamanți menționează că expertiza nu le este opozabilă intimaților, se va reface oricum toată expertiza.
INSTANȚA, în urma deliberării, respinge cererea de suspendare formulată de către recurenții pârâți, apreciind că, judecata prezentei cauze nu depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul Judecătoriei Oradea cu nr- și nemaifiind alte excepții și cereri de invocat, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților pârâți susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în recurs la Tribunalul Bihor, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului formulat de intimații și pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată. În esență, sub aspectul cererii principale, menționează că, decizia este nelegală, deoarece fiind vorba de un litigiu de sub 100.000 lei, Tribunalul Bihor trebuia să soluționeze prezenta cauză în complet de recurs, astfel este incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.1 Cod procedură civilă, câtă vreme, reclamantul, la 30.10.2008, la întrebarea președintelui completului de judecată, cu privire la valoarea lucrărilor, acesta a arătat că este vorba de o sumă de peste 100.000 lei, în timp ce pârâții au precizat că nu poate fi vorba de o asemenea valoare, deoarece sunt lucrări de drenaj la un gard de câțiva metri, condiții în care, instanța de apel nu a făcut adresă la expert pentru a se vedea care este valoarea aproximativă a lucrărilor în cele 3 variante ale expertizei și mai mult, nici măcar nu s-a pronunțat asupra calificării căii de atac, invocă în acest sens decizia nr.32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, situație în care, fiind vorba de un litigiu de sub 100.000 lei, calea de atac împotriva sentinței instanței de fond este recursul și nu apelul, motiv pentru care, apreciază că, hotărârea atacată este nelegală, în condițiile art.304 pct.1 Cod procedură civilă. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la fondul cauzei, apreciază că hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, apelul fiind greșit admis, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică, bazată pe analizarea pertinentă a întregului material probator administrat în cauză, precum și pe susținerile părților. În esență apreciază că, soluția instanței de apel nu poate fi pusă în practică, ea se bazează pe afirmațiile din prima parte a expertizei, câtă vreme varianta cea mai puțin costisitoare și mai ușor de realizat este varianta a-II-a, care propune efectuarea unui drenaj la suprafață de către reclamanți, variantă ce este mult mai ușoară tehnic, întrucât terenul fiind terasat, recurenții ar trebui să sape mult mai adânc pentru a se face drenajul, după cum s-a arătat în varianta I, aspecte ce se regăsesc în răspunsul la obiectivele expertizei, din raportul de contraexpertiză, prin care se precizează că, indiferent dacă acest gard exista sau nu, apele s-ar fi scurs, pe terenul reclamanților. Mai mult decât atât, menționează că, există concordanță între raportul de contraexpertiză și raportul de expertiză extrajudiciară efectuat în cauză, iar de altfel, arată că, deși intimații reclamanți critică sentința sub aspectul că nu s-a luat în calcul primul raport de expertiză judiciară, aceștia omit să precizeze că acest raport nu este relevant, câtă vreme nu oferă nici o variantă de remediere a situației, pe stradă neexistând canalizare pluvială, iar apele captate prin drenaj ar urma să fie deversate direct în stradă.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată în recurs de 1000 RON. Referitor la cererea recurenților, de casare a hotărârii atacate, cu trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Bihor, apreciază că este neîntemeiată, deoarece prin coroborarea art.282 Cod procedură civilă,art.282/1 Cod procedură civilă și Decizia nr.32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la obiectul prezentei cauze, obligația de a face, corect Tribunalul Bihora judecat cauza în complet format din doi judecători, calea de atac împotriva sentinței, fiind apelul, iar nu recursul, așa cum susțin recurenții prin motivele de recurs. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, apreciază că în mod corect instanța de apel a reținut că, datorită amplasării proprietăților imobiliare ale părților, cea a recurenților în amonte și cea a intimaților reclamanți, în aval, apele provenite din precipitații sau din pânza freatică sau din ambele surse, curg în chip din amonte în aval, situație în care se află în prezența unei servituți de scurgere a apelor, găsindu-și aplicabilitatea prevederile art.578 Cod civil. Mai mult, prin expertiza întocmită în cauză de inginer, s-a concluzionat că execuția gardului de către pârâți și nivelarea parcelei acestora a făcut să fie înlocuită scurgerea celei mai mari cantități de apă de la suprafața terenului cu scurgerea apei pe teren, pe sub fundația gardului și că odată cu efectuarea gardului nu s-a efectuat și un canal de drenare a apei și nici nu s-a izolat hidrofug partea din gard din dreptul umpluturii făcute în parcela pârâților. Prin raportul de contraexpertiză s-au efectuat 3 variante prin care se poate evita infiltrarea și băltirea apei pe terenul intimaților, însă, nu corespunde realității faptul că varianta 2 ar fi cea recomandată de către experți și nici că aceasta ar fi considerată mai puțin costisitoare, după cum susțin recurenții, experții precizând că varianta 3 este cea mai puțin costisitoare și poate fi realizată pe oricare dintre proprietăți, însă nici una dintre părți nu a optat pentru această variantă și prin urmare, se impune alegerea uneia dintre primele două variante, așa cum a procedat în mod corect instanța de apel reținând varianta I din raportul de contraexpertiză, raportat la faptul că gardul a fost construit de pârâți, acestora le incumba obligația negativă prevăzută de art.578 alin.3 din Codul civil, respectiv de a nu face nici o lucrare prin care să se agraveze situația fondului inferior, obligație pe care și-au încălcată în mod culpabil și dacă recurenții ar fi efectuat gardul cu realizarea unui sistem de drenare, precum cel descris în varianta I, nu s-ar mai fi produs inconvenientele pe care intimații reclamanți sunt nevoiți să le suporte în fiecare an, și care face imposibilă utilizarea normală a proprietății lor, aceste costuri ar fi fost mult mai mici dacă se făceau odată cu operațiunea de orientizare a terenului recurenților și se datorează strict culpei acestora.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2530/04.04.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr- s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată și au fost obligați reclamanții la plata către pârâți a sumei de 2785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 1000 lei onorariu apărător ales și 1785 onorariu experți.
Pentru a pronunța această hotărâre primă instanță a reținut următoarele:
Reclamanții solicită obligarea pârâților la efectuarea lucrărilor necesare pentru a asigura evacuarea apei care se infiltrează în terenul lor conform variantei I din raportul de contraexpertiză.
În legătură cu acest aspect, s-a reținut că imobilele în legătură cu care s-a formulat această acțiune sunt situate în O,- și aparțin cel din aval familiei reclamanților iar cel din amonte familiei pârâților, imobile pe care fiecare din părți și-a construit câte o casă, fiind despărțite de un gard din beton cu panouri de sârmă, construit de pârâți.
Instanța reține, de asemenea, că terenurile pe care părțile și-au construit casele au o ă și că, odată cu execuția lucrărilor, ambele părți au realizat și unele lucrări de orizontalizare a terenurilor aferente caselor, ambele terenuri în prezent având o suprafață relativ orizontală, cu o diferență de nivel între cele două proprietăți, în zona gardului despărțitor.
Datorită elementelor e ale terenului aflat în fapt ce predispune la scurgeri de apă, datorită naturii argiloase a terenului reclamanților, datorită lucrărilor de orizontalizare și de sistematizare a terenului realizate de ambele părți, precum și datorită lipsei unui drenaj la baza gardului despărțitor, înclinația ăat erenului s-a schimbat pe ambele proprietăți, toate acestea determinând în mod o reducere a vitezei de scurgere a apelor în aval și infiltrarea și acumularea apei - provenită fie din precipitații, fie din pânza freatică, fie din ambele surse - pe terenul reclamanților, situat în aval față de cel al pârâților.
În acest context, prin raportare la cauzele care au determinat acumularea apei pe terenul reclamanților, expuse mai sus, instanța reține că pârâții nu au făcut nici o lucrare pentru agravarea situației fondului inferior, lucrările executate de ei fiind similare cu cele executate de reclamanți pe propriul teren, aproximativ concomitente, ambele necesare construirii caselor pe cele două proprietăți, ambele având caracter licit, iar construirea de către pârâți a gardului despărțitor și a panourilor solare nefiind cauze care să fi determinat acumularea apei pe terenul reclamanților.
Prin urmare, nu s-a putut reține vreo faptă ilicită și culpabilă a pârâților în ceea ce privește acumularea apei pe terenul reclamanților, culpă determinată de construirea gardului despărțitor și de dotarea imobilului său cu panouri solare, deoarece la situația actuală a contribuit în primul rând situația ăat ernului aflat în și în al doilea rând fiecare din părți, prin modul în care au realizat sistematizarea și orizontalizarea propriilor proprietăți. Pe de altă parte, construirea de către pârâți a gardului despărțitor nu a influențat cantitatea de apă infiltrată pe terenul reclamanților ci numai viteza de scurgere a apelor, neexistând nici o legătură de cauzalitate între existența panourilor solare pe proprietatea pârâților și acumularea apei pe terenul reclamanților, așa cum aceștia din urmă au susținut.
Toate aceste aspecte, analizarea situației celor două proprietăți, stabilirea cauzelor și posibilitățile de remediere au fost precizate detaliat de experți și trecute în raportul de contraexpertiză depus la dosarul cauzei.
Întrucât acest raport de contraexpertiză prezintă în mod complet și detaliat situația concretă a celor două terenuri, cauzele care au dus la situația acestora, precum și variantele propuse pentru remedierea acestei stări de fapt instanța și-a însușit în totalitate raportul contraexpertiză și nu a avut în vedere la darea soluției raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert ing și nici raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat de ing R, depus la dosarul cauzei de către reclamanți.
Cât privește posibilitatea de remediere a situației de fapt, potrivit raportului de contraexpertiză tehnică, acestea sunt trei: fie realizarea unui sistem de drenare de adâncime realizat pe proprietatea pârâtului, fie un sistem de drenare de suprafață realizat pe proprietatea reclamanților, fie un sistem de drenare cu un puț din tuburi de beton pe oricare dintre proprietăți.
Două dintre variantele propuse pot fi realizate chiar de către reclamanți, pe propriul lor teren, luând în considerare că ei sunt cei care invocă o serie de inconveniente generate de acumularea apei pe propriul lor teren și că acumularea apei nu a fost determinată de vreo faptă ilicită și culpabilă pârâților.
Cât timp terenurile pe care se situează proprietățile părților sunt într-o ă, cât timp în mod apele provenite fie din precipitații, fie din pânza freatică, fie din ambele surse curg în chip din amonte în aval, deci de pe terenul pârâților pe terenul reclamanților, cât timp ambele părți au realizat lucrări de orizontalizare a terenurilor, apare firesc ca inconvenientele generate de toate aceste cauze, neimputabile uneia sau alteia din părți, să fie remediate, în lipsa înțelegerii dintre părți și în lipsa unei fapte ilicite a pârâților, de cei care suportă aceste inconveniente, adică de către reclamanți.
În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâților la efectuarea lucrărilor necesare pentru a asigura evacuarea apei care se infiltrează în terenul lor conform variantei I din raportul de contraexpertiză.
Față de prev art 274 Cod procedură civilă. reținând culpa procesuală a reclamanților, s-a respins cererea acestora de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată și i-a obligat pe reclamanți la plata către pârâți a sumei de 2785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 1000 lei onorariu apărător ales (conform chitanței nr. -/14.06.2006 și împuternicirii avocațiale) și 1785 onorariu experți contraexpertiză (conform chitanțelor nr -/1/08.06.2007 și nr. -/1/18.03.2008).
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel reclamanții și care au solicitat instanței schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâților să efectueze lucrările evidențiate în raportul de contraexpertiză - varianta I pentru a asigura evacuarea apei ce se infiltrează pe terenul apelanților sub sancțiunea aplicării unor amenzi civile,cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.533/A din 6 noiembrie 2008, Tribunalul Bihora admis ca fondat apelul civil formulat de apelanții, și,. în O,-, cod poștal -, județul B, în contradictoriu cu intimații și,. în O,-, cod poștal -, județul B, împotriva sentinței civile nr.2530 din 4 apr.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în totalitate în sensul că:
A admis în parte cererea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și și în consecință:
A obligat pârâții să efectueze lucrările prevăzute în varianta I de contraexpertiză întocmită de ing., și, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A respins restul pretențiilor.
A obligat intimații să plătească recurenților suma de 2195 cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că dată fiind amplasarea ă a celor două imobile, în, cel din aval proprietatea reclamanților apelanți, iar cel din amonte proprietatea intimaților pârâți, apele provenite fie din precipitații, fie din pânza freatică, fie din ambele surse curg în chip din amonte în aval, deci de pe terenul pârâților pe cel al reclamanților, fiind astfel în prezența unei servituți e de scurgere a apelor, iar pârâților intimați în calitatea lor de proprietari ai fondului dominant le revine o obligație generală negativă, conform căreia nu vor putea face nici în fondul supus servituții, nici în fondul pentru care servitutea este înființată, vreo schimbare împovărătoare celui dintâi fond, astfel art.578 alin.3 Cod civil, prevede că proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea servituții fondului inferior,iar la alin.1 se arată că locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firește din locurile superioare, fără ca mâna omului să fi contribuit la aceasta.
Din raportul de contraexpertiză întocmit în cauză de către ing., și ,la data de 16 februarie 2008 tribunalul a reținut că, infiltrarea apei și acumularea acesteia pe terenul reclamanților apelanți este determinată atât de lipsa unui drenaj la baza gardului construit de către pârâți cât și de elementele e ale terenului, aceeași experți concluzionând că existența unui drenaj ar fi atenuat acumularea și mustirea de apă pe terenul reclamanților.
Instanța de apel a apreciat că, acest raport de expertiză nu contrazice opinia expertului ing. care în expertiza efectuată este de părere că odată cu construirea gardului s-a oprit scurgerea apelor la suprafața terenului, fiind oprite în dreptul gardului. Datorită umpluturii care este permeabilă, apele se infiltrează până în stratul argilos și trec pe sub fundația gardului în parcela reclamanților umezind terenul în apropierea acestuia.
Cum acel gard a fost construit de către pârâți, instanța de apel a reținut că aceștia aveau obligația legală în calitate de proprietari ai fondului dominant să îl realizeze în așa fel încât să nu agraveze situația fondului aservit, ceea ce presupunea realizarea unui sistem de drenare astfel cum este descris în varianta 1 raportului de contraexpertiză.
Celelalte variante propuse în contraexpertiză, nu au fost reținute de către instanța de apel, întrucât presupun realizarea de lucrări și pe proprietatea apelanților, a căror culpă nu poate fi reținută în edificarea necorespunzătoare a gardului, elementul determinant ce a dus la agravarea situației proprietății lor.
Referitor la panourile solare montate de către intimați pe terenul proprietatea lor, instanța de apel în acord cu opinia exprimată de către experți, a apreciat că acestea au un rol nesemnificativ în creșterea umidității terenului în cauză.
În ceea ce privește stipularea unor amenzi civile în sarcina pârâților intimați în caz de neefectuare a lucrărilor, tribunalul a reținut o astfel de cerere ca fiind prematură, ele putând fi aplicate doar în faza executării silite, în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către debitor în termenele acordate, potrivit art.580 ind.3 pr.civ.
Față de cele arătate,tribunalul a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanții, și, în contradictoriu cu intimații,. în O și, împotriva sentinței civile nr.2530 din 4 apr.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în totalitate în sensul că a admis în parte cererea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și și în consecință a obligat pârâții să efectueze lucrările prevăzute în varianta I de contraexpertiză întocmită de ing., și, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și a respins restul pretențiilor.
În baza art.274 Cod procedură civilă, a obligat intimații aflați în culpă procesuală să plătească apelanților suma de 2195 lei cheltuieli de judecată constând în 15 lei taxă timbru, 180 lei onorariu expert și 2000 lei onorariu avocat fond și apel.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții și, solicitând în temeiul art.304 pct.1 Cod procedură civilă casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în recurs Tribunalului Bihor, iar în subsidiar, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului.
În motivarea cererii de recurs, sunt formulate următoarele critici:
-fiind vorba de un litigiu de sub 100.000 lei, Tribunalul Bihor trebuia să soluționeze cauza în complet de recurs, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.1 Cod procedură civilă;
-în ședința din 3.10.2008, reclamantul a arătat că valoarea lucrărilor este de peste 100.000 lei, în timp ce recurenții au susținut că valoarea acestora este sub 100.000 lei, fiind vorba de lucrări de drenaj la un gard de câțiva metri;
-instanța nu a făcut adresă la expert pentru a vedea care este valoarea aproximativă a lucrărilor în cele 3 variante ale expertizei;
-calea de atac împotriva sentinței este recursul și nu apelul;
-pe fond, apelul a fost greșit admis, astfel i pe afirmațiile din prima parte a expertizei, neindicând decât jumătăți de concluzii ale expertului;
-experții arată că și reclamanții au făcut lucrări cu privire la teren, care contribuie la umiditate și că execuția gardului nu influențează cantitatea de apă care se scurge pe terenul reclamanților, ca atare nu rezultă în ce constă culpa recurenților;
-având în vedere că varianta 2 este cea recomandată de expert, soluția corectă este de respingere a acțiunii, urmând ca reclamanții să se conformeze, în măsura în care este necesar, recomandării expertului pentru a înlătura problema umidității;
-articolul 578 Cod civil, invocat ca temei de drept, se referă la situația servituții izvorului, or recurenții nu au stăvilit în nici un fel apele care curg pe terenul reclamanților;
-temeiul de drept al acțiunii nu poate fi altul decât art.998-999 Cod civil, nefiind însă întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
Intimații, au solicitat, prin întâmpinare, respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a deciziei recurate, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, astfel, referitor la cererea recurenților de casare a hotărârii cu trimiterea spre rejudecare la tribunal, intimații, arată că, raportat la obiectul cauzei-obligația de a face - în mod corect Tribunalul Bihora judecat cauza în complet de doi judecători, calea de atac fiind apelul, iar cât privește solicitarea pe fond, intimații arată că în cauză își găsesc aplicabilitate prev.art.578 din Codul civil, în mod corect Tribunalul Bihor reținând varianta I din raportul de expertiză, raportat la faptul că recurenților le incumba obligația negativă prevăzută de alineatul 3 din textul de lege menționat..
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Hotărârea primei instanțe este susceptibilă de apel în condițiile în care obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă obligația de a face, acțiune care nu se înscrise în categoria litigiilor enumerate în textul art.282/1 alin.1 din Codul d e procedură civilă, fiind vorba de un litigiu al cărui obiect nu este evaluabil în bani.
În atare situație, se constată neincidența motivului de casare reglementat de art.304 pct.1 din Codul d e procedură civilă, nesubzistând nici un temei pentru trimiterea cauzei spre rejudecare în recurs Tribunalului Bihor.
Cât privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, argumentele aduse în sprijinul acestuia sunt nefondate, având în vedere considerentele mai jos expuse.
În primul rând, este de subliniat că temeiul de drept reținut de instanța de apel și-a găsit o corectă aplicare în speță, astfel susținerile recurenților în sensul că textul art.578 din Codul civil nu ar fi aplicabil pentru că ei nu ar fi stăvilit în nici un fel apele care se scurg pe terenul reclamanților pe care aceștia din urmă sunt obligați a le primi, vor fi înlăturate de instanță pe considerentul că recurenții fac vorbire despre conținutul primelor două alineate ale textului mai sus invocat, or instanța de apel a făcut aplicarea alineatului 3 din articolul 578, care prevede că proprietarul fondului superior nu poate face nici o lucrare prin care s-ar agrava servitutea fondului inferior. În speță, pârâții, a căror proprietate se află pe parcela din amonte, au construit un gard din beton cu panouri din sârmă, căptușite cu panouri împletitură lemn.
. apei și acumularea acesteia pe terenul reclamanților, situat pe parcela din aval, este determinată - se arată în concluziile raportului de contraexpertiză - de lipsa unui drenaj la baza gardului construit de pârâți, precum și de elementele e ale terenului, experții precizând că, în orice caz, apa s-ar fi scurs dinspre amonte în aval, însă existența unui drenaj ar fi atenuat acumularea și mustirea de apă pe terenul reclamanților.
care constituie, în aprecierea experților, soluția pentru înlăturarea înfiltrării și acumulării apei pe terenul intimaților reclamanți, sunt realizabile în trei variante, din care varianta 1 agreată de instanța de apel, este cea care corespunde cerințelor dispozițiilor legale aplicabile în speță. Astfel, în condițiile în care prin edificarea gardului de către recurenții pârâți este agravată servitutea fondului inferior ce aparține intimaților reclamanți, a alege varianta a 2-a din expertiză - la care fac trimitere recurenții - ar însemna a-i împovăra cu încă o sarcină, cea a realizării unui sistem de drenare pe proprietatea acestora constând în realizarea unei rigole de suprafață, și aceasta în condițiile în care s-a stabilit pe deplin că situația actuală este determinată, pe lângă elementele e ala terenului, de lipsa unui drenaj la baza gardului construit de recurenții pârâți. O astfel de variantă ar fi fost oportună în ipoteza în care doar elementele e ale terenului ar fi constituit singura cauză a existenței infiltrațiilor și acumulării de apă pe terenul reclamanților, dar nicidecum în situația dată, când recurenții pârâți sunt cei care, prin edificarea gardului, în absența unor drenaje corespunzătoare, au agravat servitutea fondului inferior aparținând intimaților reclamanți, deși dispozițiile legale precitate interzic acest lucru, iar obligația înlăturării unei astfel de agravări, fără îndoială, că le incumbă recurenților și nicidecum proprietarilor fondului inferior.
Față de considerentele ce preced,instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, decizia recurată urmând a fi păstrată în totul.
Reținând culpa procesuală a recurenților și, în baza art.274 Cod procedură civilă îi va obliga să le plătească intimaților reclamanți și 1000 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 533/A din data de 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă și să plătească părții intimate și suma de 1000 RON cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:25.05.2009
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:28.05.2009
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
