Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 105/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 105
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTORI: Elena Costea, Constanța Pană Adriana Maria C -
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cererii de suspendare a executării deciziei civile nr. 426/2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița formulată de pârâta, și recursurilor declarate de pârâta domiciliată în Târgoviște, str. - -,.23,.B,.6,.27, județul D, și de reclamantul - cu domiciliul ales la.av. cu sediul în Târgoviște,- și în comuna G,-, județul D, împotriva deciziei civile nr. 426 din 4 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă - personal, intimatul reclamant prin procurator -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Recurenta pârâtă - depune la dosar taxa judiciară de timbru în ceea ce privește recursul, în cuantum de 10 lei conform chitanței nr. -/2007, timbru judiciar de 1 leu, arată că cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 426/2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa rămas ca fără obiect având în vedere procesul verbal nr. 564/25 ianuarie 2008 întocmit de executorul judecătoresc. Alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Procurator - pentru recurentul reclamant arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația părților, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta pârâtă - având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat conform motivelor invocate și a notelor scrise la dosar, arătând în esență că la achiziționarea apartamentului în litigiu a participat cu J din suma acestuia. Solicită respingerea recursului ca nefondat formulat de recurentul reclamant. Cu cheltuieli de judecată.
Procurator - având cuvântul pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului, pe fond menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond. Solicită respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă ca nefondat. Depune concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Târgoviște la data de 16.06.2005 sub nr. 3683/2005, reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâta, să dispună partajarea în cote de 10% pentru pârâta și de 90% pentru acesta a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că a vândut în timpul căsătoriei un apartament proprietate exclusivă, a realizat un venit mediu anual de peste 12.000, în timp ce veniturile pârâtei au fost de circa 1000 pe an, cheltuielile personale ale pârâtei depășeau cu mult veniturile realizate, apreciind contribuția acesteia în gospodărie la 350 lei lunar, astfel că se impune partajarea bunurilor comune în cote diferențiate.
În temeiul art. 115-119 Cod pr. civ. pârâta a formulat întâmpinare - cerere reconvențională, pretinzând împărțirea bunurilor în cote egale, atribuirea apartamentului și a autoturismului, motivând că reclamantul a înstrăinat imobilul bun propriu la câteva luni după achiziționarea apartamentului - bun comun, prețul vânzării s-a depus în contul deschis pe numele tatălui reclamantului și nu a fost folosit la dobândirea bunurilor comune, reclamantul aflându-se în Islanda la data vânzării acestui apartament, ea a fost singura care s-a ocupat de treburile gospodărești și de creșterea copilului cât timp pârâtul a fost în străinătate și au fost arătate o serie de împrejurări privitoare la bunurile a căror partajare se solicită.
Ulterior reclamantul a cerut prin cerere completatoare întregirea masei bunurilor cu acelea recunoscute de reclamantă la interogatoriu.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatorii și probe testimoniale.
Judecătoria Târgoviște, prin Încheierea din 26 mai 2006, admis în parte și în principiu cererea principală și cererea reconvențională, a constatat că părțile au realizat în procent de 70% reclamantul și 30% pârâta un apartament, un garaj, un autoturism Daewoo, înmatriculat sub nr. -, precum și o serie de bunuri mobile și de uz casnic și a dispus numirea experților constructor, auto și merceolog pentru identificarea, evaluarea și lotizarea bunurilor.
Pentru dispune astfel, instanța de fond a reținut componența bunurilor comune în baza înscrisurilor, depozițiilor martorilor și recunoașterii la interogatoriu, argumentând că reclamantul a lucrat în Islanda, în calitate de inginer în perioada 1999-2003, câștigul său lunar a fost de circa 1500 dolari incluzând și veniturile din afara orelor de lucru, că veniturile pârâtei erau mult mai mici, aceasta s-a ocupat de treburile gospodărești și de creșterea copilului în perioada în care reclamantul a fost în străinătate.
A mai reținut instanța de fond că mama pârâtei a vândut o casă situată în Târgoviște dând acesteia o parte din prețul obținut, utilizat la dobândirea apartamentului bun comun.
Totodată reține judecătoria că se impunea stabilirea unei contribuții diferențiate la dobândirea comunității de bunuri fiind argumentată cu înscrisurile privitoare la veniturile obținute din muncă și relatările martorilor.
În cauză au fost efectuate expertizele dispuse prin încheierea de partaj, rapoartele de expertiză fiind depuse la dosar.
La data de 13.02.2007 Judecătoria Târgoviștea pronunțat sentința civilă nr.643 prin care admis acțiunea și cererea reconvențională, dispus partajarea bunurilor comune dobândite de foștii soți în timpul căsătoriei conform Încheierii din 26 mai 2006 și expertizei întocmită de expert, în varianta V, fiind atribuite părților bunuri în natură, cu compensarea valorică a loturilor prin plata de sulte și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că respectiva variantă este cea în care apartamentul a revenit reclamantului, ce a dovedit contribuție sporită la realizarea patrimoniului comun, apreciindu-se că în acest mod reclamantul are și posibilitatea plății sultei, pârâta neavând o asemenea posibilitate, aspect evidențiat și de expertul merceolog căruia pârâta i-a învederat acest aspect.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că prima instanță a stabilit procentul de partajarea a bunurilor comune în cotă de 70% pentru reclamant și 30% pentru acesta fără suport legal, bazându-se doar pe declarațiile martorilor și încălcând astfel dispozițiile art. 30 din Codul Familiei.
Pe de altă parte, s-a omis contribuția proprie a apelantei la achiziționarea apartamentului, constând în suma de bani primită de la mama sa, dovedită cu martori, faptul că ea a fost cea care a procurat bunurile mobile în apartament, în absența intimatului, că nu s-a ținut seama de cheltuielile personale ale acestuia în străinătate, într-o țară cu nivel de trai ridicat, cu costuri mari, că declarațiile martorilor intimatului referitoare la trimiterea sumelor de bani în tară sunt neverosimile în contextul în care intimatul reclamant a recunoscut că nu a folosit alte metode de a trimite bani.
Totodată, sub pretextul aplicării art. 741 cod civil instanța a atribuit bunul reclamantului fără a ține cont că prin hotărârea de divorț minora a fost încredințată mamei.
Astfel se impune admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii, reținerea contribuției egale a părților la dobândirea bunurilor și omologarea expertizei în varianta a doua în care imobilul să i se atribuie ei, întrucât i s-a încredințat spre creștere și educare minora rezultată din căsătorie.
Apelanta a depus la dosar acte.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 426 din 4 octombrie 2007, constatat că apelanta este decăzută din dreptul de a formula critici împotriva încheierii de partaj interlocutorii și a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a dispus partajarea bunurilor comune conform încheierii din 26.05.2006 și a raportului de expertiză întocmit de expert în varianta a IV-
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că potrivit prevederilor art.287 alin.2 coroborate cu art.6738Cod procedură civilă, încheierea de partaj poate fi atacată cu apel odată cu fondul, iar în speță, pârâta a declarat în termenul legal calea de atac numai împotriva sentinței și, după expirarea termenului de apel - 10.04.2007 -, a depus motivele care privesc și încheierea interlocutorie, deși nu mai era în termenul procedural al declarării căii de atac - 24.05.2007.
Totodată, reține tribunalul că la împărțirea bunurilor, trebuia să se țină seama printre altele și de modul de exercitare a posesiei precum și de posibilitățile concrete pe care le au părțile pentru achiziționarea altei locuințe, criterii care îndreptățeau pe apelantă la atribuirea apartamentului și fiind firească și acordarea bunurilor mobile acelei părți căreia i se cuvine locuința, împrejurare subliniată și de intimat cu ocazia dezbaterilor fondului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta.
În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat că decizia instanței de apel în ceea ce privește decăderea sa din dreptul de a formula critici împotriva încheierii de partaj este nelegală, întrucât după expirarea termenului de apel a depus motivele care vizau și această încheiere.
Ori, de vreme ce în cererea sa de apel a arătat că a atacat sentința civilă nr. 643/2007, iar încheierea de partaj face parte integrantă a acesteia și este supusă reglementărilor art. 282 al. 2 Cod pr. civ. motivele de apel au fost depuse la instanță în termen procedural și au avut în vedere și cotele procentuale.
Legiuitorul nu a făcut nici o distincție între încheierile premergătoare propriu-zise și cele interlocutorii și a înțeles să dea drept de apel în privința ambelor concomitent cu fondul.
A mai precizat recurenta că din probele administrate a rezultat că a avut o contribuție proprie la procurarea apartamentului supus partajului, iar atât înainte, cât și după desfacerea căsătoriei a achiziționat singură bunurile, cu sprijin financiar minim din partea intimatului.
Recurenta a solicitat ca în situația în care se va trece peste contribuție să se omologheze varianta a II a din raportul de expertiză.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și reclamantul.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că instanța a încălcat dispozițiile art. 6739și art. 67310al. 4 Cod pr. civ.
Astfel instanța a atribuit imobilul apartament pârâtei fără să țină seama că acesta este în imposibilitate de a achita sulta și fără a se prevedea termenul de plată, încălcându-i-se dreptul de a fi despăgubit întru-un termen rezonabil.
Pe de altă parte instanța nu a ținut seama că reclamantul a deținut anterior căsătoriei un apartament cu 4 camere proprietate personală, înstrăinat în timpul căsniciei.
Singura motivare a deciziei este legată de încredințarea minorei care însă nu locuiește în apartamentul respectiv.
Recurenta pârâtă și recurentul reclamant prin procurator au depus la dosar acte.
Recurentul reclamant a formulat și depus la dosar note scrise.
La data de 23.11.2007 recurenta pârâta a formulat o cerere de suspendare a executării deciziei tribunalului motivat de faptul că bunul imobil a fost supus procedurii executării silite.
Această cerere de suspendare a executării a rămas fără obiect urmare a terminării procedurii de executare silită și a împrejurării că la termenul de soluționare Curtea s-a pronunțat prin decizie asupra chiar căilor de atac promovate.
Curtea, analizând cererile de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Sub aspectul recursului declarat de recurenta pârâtă Curtea constată că inițial reclamantul, recurent intimat în prezenta cauză a investit Judecătoria Târgoviște cu o cerere având ca obiect partaj bunuri comune, solicitând reținerea în favoarea sa a unei cote de 90% la dobândirea acestora, iar pentru fosta soție a unei contribuții de 10% la achiziționarea respectivei mase.
Pe cale de întâmpinare cerere reconvențională la instanța de fond pârâta, de asemenea recurentă în litigiu de față a solicitat partajarea bunurilor comune în proporție de 50 % pentru fiecare parte.
După administrarea probatoriilor Judecătoria Târgoviștea pronunțat Încheierea din data de 26.05.2006 prin care a stabilit masa bunurilor comune, precum și faptul că la dobândirea acestora reclamantul a avut o contribuție de 70%, iar pârâta de 30%.
În urma efectuării expertizelor de specialitate ordonate de instanță prin Sentința civilă nr. 643/13.02.2007 instanța a dispus partajarea bunurilor potrivit încheierii și a raportului de expertiză., varianta
La data de 06.04.2007 pârâta a depus o declarație de apel împotriva sentinței.
Ulterior, la data de 24.05.2007, cu respectarea termenului prevăzut de art. 287 al. 2 teza II Cod pr. civ. apelanta a depus la dosar motivele de apel, formulând critici atât în ceea ce privește varianta de lotizare, dar și în ceea ce privește reținerea unei cote majorate în favoarea reclamantului, chestiune soluționată prin încheierea interlocutorie.
Cu ocazia soluționării apelului tribunalul nu a analizat criticile privind reținerea contribuției soților la dobândirea patrimoniului comun, constatând apelanta decăzută din dreptul de mai formula critici cu privire la încheierea de partaj.
După cum se știe, potrivit art. 282 al. 2 Cod pr. civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
În noțiunea încheierilor premergătoare se includ atât încheierile preparatorii, cât și cele interlocutorii din această din urmă categorie fiind și cea pronunțată în temeiul art. 6736Cod pr. civ.
Așadar, declarația de apel privind sentința se consideră a fi făcută și împotriva încheierii interlocutorii de vreme ce prin motivele de apel s-a criticat și această din urmă hotărâre.
Reglementarea art. 6738Cod pr. civ. potrivit cu care încheierile prevăzute de art. 6736al. 1 și art. 6737pot fi atacate cu apel sau după caz cu recurs odată cu fondul, fiind supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra fondului procesului nu poate conduce la o altă concluzie, scopul fiind acela al înlăturării posibilității atacării acestora separat, iar nu intenția legiuitorului de a crea o nouă categorie de încheieri, separat de cele premergătoare și cu un regim juridic distinct.
Așa fiind, atâta vreme cât apelanta, prin motivele de apel depuse așa cum s-a menționat mai sus în termen procedural a formulat critici și cu privire la încheierea interlocutorie, instanța era obligată să le analizeze, declarația de apel fiind considerată ca fiind făcută și în contra tuturor încheierilor pronunțate de prima instanță, deci și în ceea ce privește pe cea din data de 26.05.2006.
De altfel, deși în considerentele decizii instanța de apel face trimitere la aceste temeiuri de lege le aplică greșit constatând apelanta decăzută din dreptul de a mai formula critici cu privire la încheierea de partaj.
Într-o atare situație, criticile recurentei din cuprinsul cererii de recurs vizând aceste aspecte sunt fondate, impunându-se trimiterea cauzei la instanța de apel pentru a se pronunța și cu privire la acestea, sub acest aspect tribunalul soluționând cauza în temeiul unei sancțiuni procedurale civile și anume decăderea și fără a le analiza pe fond.
În ceea ce privește criticile recurentei pârâte privind varianta de lotizare, precum șirecursul recurentului reclamantcare vizează de asemenea varianta omologată de instanța de apel Curtea consideră că analiza acestora este strâns legată de modul de soluționarea a apelului privind contribuția soților la dobândirea bunurilor comune.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 3 teza II Cod pr. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. Curtea urmează să admită ambele recursuri.
Pe cale de consecință Curtea va casa decizia tribunalului și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița.
Cu ocazia rejudecării instanța de apel va soluționa pe fond apelul și în ceea ce privește contribuția soților la dobândirea bunurilor comune.
În raport de soluția pe care a o va da cu privire la acest aspect Tribunalul va dispune sau nu efectuarea în cauză a unei noi expertize de lotizare, cu respectarea criteriilor de atribuire și a dispozițiilor legale incidente, urmând a avea în vedere și susținerile părților din cele două cereri de recurs cu privire la omologare variantei de lotizare, mai puțin cea a reclamantului în sensul imposibilității pârâtei de a achita sulta, întrucât dovada plății a fost făcută în recurs.
Aceste din urmă aspecte, cu excepția celui învederat, cu privire la modul în care au fost atribuite bunurile în loturile părților urmează a fi analizate de instanța de trimitere și în situația în care va constata că în mod corect au fost reținute cotele la dobândirea patrimoniului comun prin Încheierea din data de 26.05.2006 a Judecătoriei Târgoviște.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâta domiciliată în Târgoviște, str. - -,.23,.B,.6,.27, județul D, și de reclamantul - cu domiciliul ales la.av. cu sediul în Târgoviște,- și în comuna G,-, județul D, împotriva deciziei civile nr. 426 din 4 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Casează Decizia civilă nr. 426/ 04.10.2007 a Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Elena Costea, Constanța Pană Adriana Maria
- - - - - -
GREFIER,
Red
2 ex/28.02.2008
nr. 3683/2005 Judecătoria Târgoviște
nr- Tribunalul Dâmbovița Secția civilă
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană Adriana Maria
