Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 1166/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1166/2009-
Ședința publică din 25.06.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă (NĂSCUTĂ ) domiciliată în S M,-, județul S M și intimat intervenient domiciliat în comuna, sat, nr.170, județul S M, împotriva deciziei civile nr.317/Ap din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care a fost păstrată sentința civilă nr.926 din 14 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul pârât personal, reprezentanta acestuia, avocat, în baza delegației de substituire a avocatului nr.192 din 13.04.2009, eliberată de Baroul Satu Mare -Uniunea Națională a Barourilor din România, intimata reclamantă și intimatul intervenient personal, și reprezentanta acestora, avocat, în baza delegațiilor de substituire a avocatului, a contractului de asistență juridică nr.0217/2009, eliberate de Baroul Satu Mare -Cabinet Individual.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța seria - nr.- din 19.02.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentantele părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului pârât solicită în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul Satu Mare în vederea soluționării fondului pricinii, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul includerii în masa bunurilor comune de împărțit imobilului situat în S M,- în cotă de 1/1 parte la o valoare de circulație reală de peste 60.000 EURO, respingerea cererii de intervenție formulate de intervenientul, partajarea imobilului în natură conform expertizei efectuate de expert, iar în subsidiar dacă partajarea în natură nu este posibilă, atribuirea acestuia în natură recurentului cu obligarea sa la plata sultei corespunzătoare în favoarea intimatei reclamante, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanța de apel nesocotit cu desăvârșire cererile de probațiune pe care le-a formulat recurentul pârât în dovedirea motivelor de apel, astfel, a respins în mod nemotivat atât administrarea probei cu interogatoriul intimatei și a intervenientului, cât și efectuarea unei noi expertize pentru stabilirea valorii de circulație a acestuia, precum și audierea unor martori pentru dovedirea motivelor de apel. Arată că, din concluziile raportului de expertiză efectuat de expert rezultă că imobilul este comod partajabil în natură și chiar propune această modalitate de partajare, prin formarea a două loturi distincte, aproximativ egale, însă, atât instanța de fond cât și cea de apel au înlăturat în mod greșit această expertiză. De asemenea arată că, aportul intervenientului la dobândirea imobilului situat pe str. - T este de 10%, astfel încât se poate concluziona că aportul acestuia la dobândirea imobilului situat pe str. - este de cel mult 28,75 % din preț. Consideră că hotărârea atacată îl nedreptățește pe recurentul pârât, fiind lipsit în mod neîntemeiat de o bună parte din valoarea imobilului.
Reprezentanta intimatei reclamante și a intimatului intervenient solicită respingerea recursului ca nefondat, neîntemeiat și nelegal, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 2.500 lei. Arată că recurentul pârât nu și-a dovedit susținerile, nu are nici o probă nouă, utilă sau pertinentă. Din probele administrate în cauză rezultă că recurentul pârât recunoaște contribuția fostului său socru la achiziționarea imobilului care este de mărire relativ modestă, nu comportă realizarea a două unități locative independente. Chiar dacă aparent imobilul are ieșire la două fronturi, costurile realizării racordurilor și amenajării unor individualități locative separate, sunt mai ridicate decât achitarea sultei. Arată că expertiza efectuată de expert nu este o soluție viabilă, aceasta nu realizează două unități locative, soluția de îmbucătățire a terenului care oricum este mic, nu este practică, acest teren nu poate fi folosit, deoarece nu se poate elibera autorizație de construire pe o suprafață atât de mică. Arată că intimatul intervenient are o contribuție de 1/3 la cumpărarea imobilului în litigiu. Pentru achiziționarea imobilului părțile au fost nevoite să împrumute o sumă de bani de la nașii lor, sumă ce a fost returnată de intimatul intervenient. Apreciază recursul ca nepertinent, nereal și nelegal, având în vedere starea de fapt reală, dispozițiile legale în vigoare în materie, și față de efectul devolutiv al apelului, controlat deja în cauză, în contrast cu calea de atac a recursului, care realizează un control al chestiunilor de drept.
În replică, reprezentanta recurentului pârât arată că a invocat dispozițiile art. 293 alin. 2 Cod procedură civilă, aderarea la apel s-a făcut în termenul legal, și că, încheierea de ședință prin care s-au respins probele solicitate de către recurentul reclamant nu i-a fost comunicată acestuia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.926/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă a reclamantei și a fost respinsă acțiunea reconvențională a pârâtului reclamant, admițându-se totodată cererea de intervenție principală formulată în nume propriu de către intervenientul și în consecință s-a constatat că intervenientul a contribuit cu cota de 1/3 parte din prețul de achiziționare a imobilului situat în mun.S M,-, jud.S M, că soții au dobândit sub durata căsătoriei cota de 2/3 parte din imobilul în litigiu, reprezentând o valoare de 78.666 lei Ron, un autoturism marca Opel Astra, an fabricație 2001 în valoare de 12.768 lei Ron, precum și bunurile mobile enumerate în dispozitivul sentinței.
De asemenea, s-a dispus partajul judiciar al bunurilor de mai sus prin formarea a două loturi, primul în valoare de 87.166 lei cuprinzând și cota de 2/3 din imobil, atribuit reclamantei, iar al doilea în valoare de 15.768 lei, cuprinzând autoturismul marca Opel Astra, atribuit pârâtului-reclamant, cu obligarea celei dintâi la plata unei sulte pe seama acestuia din urmă în sumă de 35.846 lei până la data de 01.05.2008, constatându-se că sunt bunuri proprii ale reclamantei un set de mobilă pentru dormitor, o masă cu 6 scaune și un aragaz, fiind totodată obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în primă instanță reclamantei și intervenientului principal.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că soții și s-au căsătorit la data de 03.08.1991, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr.5032/15.11.2006 a Judecătoriei Satu Mare, că sub durata căsătoriei aceștia au dobândit o serie de bunuri mobile recunoscute de ambele părți, cu excepția unui colțar în valoare de 300 lei, în privința căruia reclamanta a pretins că este bunul său propriu fără a produce probe în acest sens, astfel încât și acesta a fost inclus în masa bunurilor comune.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că reclamanta a invocat dobândirea cu titlu de bun propriu a unei mese cu 12 scaune, iar pârâtul a recunoscut la interogatoriu doar o masă cu 6 scaune, prima instanță apreciind totodată în privința valorii bunurilor componente ale masei partajabile cota egală de contribuție a celor doi soți, înlăturând susținerile pârâtului reclamant și înscrisurile depuse de acesta în probațiune vizând o participare materială mai M raportat la veniturile salariale realizate de acesta, pentru considerentul că în speță forma de proprietate comună în litigiu o reprezintă devălmășia, nefiind determinată nici întinderea fiecărui drept de proprietate și nici bunurile aparținând fiecăruia dintre titulari, iar pe de altă parte pentru considerentul că munca depusă în gospodărie de reclamantă și pentru creșterea și îngrijirea copilului constituie la rândul său o contribuție pentru dobândirea bunurilor comune, în virtutea principiului egalității sexelor reglementat prin art.1 alin.4 din Cod.fam. și a principiului potrivit căruia membrii familiei sunt datori să-și acorde sprijin material și moral.
În privința bunului imobil supus împărțelii în natură casă și construcții anexe cu terenul aferent situate în mun.S M,-, jud.S M, instanța de fond a reținut, din materialul probator administrat în fața acesteia că respectivul imobil a fost achiziționat la data de 10.08.1999, sub durata căsătoriei, că prețul real de cumpărare a fost de 120.000.000 lei Rol și că la achitarea acestuia intervenientul principal, tatăl reclamantei. A avut o contribuție proprie de 40.000.000 lei Rol.
De asemenea, reținând că în cauză au fost efectuate două expertize tehnice judiciare de specialitate, una de către exp.ing., care a concluzionat că imobilul nu este comod partajabil în natură, iar a doua de către exp.ing. care a considerat că imobilul poate fi partajat în natură, instanța de fond a reținut concluziile celei dintâi expertize, având în vedere că accesul la bucătăria casei precum și la celelalte dependințe nu este posibil în mod separat, distinct de către fiecare dintre părțile în proces, că utilitățile și dotările comune, care prin natura lor nu pot fi folosite decât în comun, nu permit o partajare în natură și că cea de-a doua expertiză nu a avut în vedere posibila cotă de proprietate a intervenientului.
În consecință, prima instanță a reținut contribuția intervenientului principal precum și concluziile exp.ing., atribuind întregul imobil pe seama reclamantului, cu obligarea acesteia la sulta corespunzătoare pe seama pârâtului, conform celor expuse anterior.
Împotriva acestei sentințe au promovat apel atât reclamanta cât și pârâtul-reclamant.
Apelanta-reclamantă a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se include în cadrul sultei la care a fost obligată pe seama pârâtului și împrumutul contractat de către părți sub durata căsătoriei cu garanția ipotecară a imobilului în litigiu, pentru dobândirea autoturismului Opel Astra atribuit pe seama pârâtului-reclamant (filele nr.2-3 din dosarul de apel).
În drept invocă disp.art.282-299 Cod de procedură civilă.
Apelantul-pârât reclamant solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a se include în masa bunurilor supuse împărțelii întregul imobil în litigiu în cotă de 1/1 parte, la o valoare de circulație de peste 60.000 Euro (față de valoarea de 118.000 lei Ron reținută pentru întregul imobil de către prima instanță, conform concluziilor exp.ing. ) de a se respinge pe fond cererea de intervenție principală formulată de intervenientul în nume propriu, cu partajarea imobilului în natură, conform concluziilor exp.ing., iar în subsidiar cu atribuirea întregului imobil pe seama apelantului-pârât-reclamant, cu obligarea sa la plata sultei corespunzătoare pe seama reclamantei-pârâte, cu cheltuieli de judecată în apel și în primă instanță.
În ședința publică de la termenul din data de 03.11.2008 (fila nr.41 idem), cu ocazia dezbaterii contradictorii a părților în fața instanței de apel a excepției de tardivitate a promovării apelului din partea pârâtului-reclamant, reprezentanta acestuia din urmă a evocat în subsidiar incidența disp.art.293 Cod de procedură civilă, în sensul că, în ipoteza admiterii excepției, susține calea de atac promovată în cauză ca apel incident, astfel încât instanța de control judiciar a repus pe rol cauza în vederea lămuririi, conform disp.art.129 alin.4 Cod de procedură civilă și a acestui aspect procedural, stabilind termen de judecată pentru data de 15.12.2008, cu aceeași ocazie părțile declarând că nu mai au alte probe de administrat în cauză și de invocat și alte chestiuni prejudiciale și depunând concluzii în apel pe fond.
Prin decizia civilă nr. 317/Ap din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-au respins apelurile declarate de apelanta-reclamantă (născ.),.în mun.S M,-, jud.S M și de apelantul-pârât,.în mun.S M,-, jud.S M, împotriva sentinței civile nr.926/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul-intervenient,.în com. sat nr.130, jud.S
S-au compensat între ele cheltuielile de judecată ocazionate părților în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Primul termen de judecată stabilit în prezenta cauză a fost cel din data de 26.05.2008 (fila nr.26 din dosarul de apel) după care pricina a fost amânată succesiv, fără a fi în stare de judecată și fără a provoca dezbateri, în înțelesul art.126 Cod de procedură civilă, pentru încă trei termene de judecată și anume, cel din 23.06.2008 (fila nr.28 idem), din 08.09.2008 (fila nr.33) și cel din 06.10.2008 (fila nr.35), amânări determinate de solicitarea părților de acordare a unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării în condițiile art.156 Cod de procedură civilă, în vederea studierii înscrisurilor și întâmpinărilor comunicate, iar ulterior în vederea depunerii în probațiune a înscrisului doveditor solicitat pentru lămurirea aspectelor contestate în cauză legate de promovarea în termenul legal a căii de atac de către pârâtul-reclamant.
În acest context, s-a reținut că abia la termenul de judecată din data de 03.11.2008 părțile legal citate s-au prezentat în cauză și au fost în măsură să depună concluzii, în contradictoriu, în ședință publică, asupra excepției de tardivitate a promovării apelului de către pârâtul-reclamant, excepție invocată de către intimata-reclamantă-pârâtă.
Cu această ocazie, a dezbaterilor în contradictoriu asupra tardivității anterior menționate, reprezentanta apelantului-pârât-reclamant a invocat în fața instanței de apel susținerea căii de atac promovate în cauză, ca apel incident, cu titlu subsidiar și numai în măsura în care va fi admisă excepția de tardivitate (fila nr.41 verso, alin.6 din dosarul de apel). Ulterior, cu ocazia depunerii concluziilor scrise pe seama acestei excepții, reprezentanta apelantului-pârât-reclamant a reiterat, de asemenea în subsidiar, susținerea căii de atac ca apel incident (fila nr.43).
S-a mai reținut că în privința acestei susțineri a căii de atac promovate inițial ca apel incident, apelanta-reclamantă-pârâtă a invocat, atât cu ocazia concluziilor verbale depuse în ședința publică de la termenul din data de 15.12.2008, cât și prin concluziile scrise înregistrate la data de 16.12.2008, tardivitatea formulării unei atare precizări, apreciind că aceasta s-a realizat după îndeplinirea rigorilor primei zi de înfățișare apreciind că, raportat la data de 10.11.2008 când s-a realizat această susținere în subsidiar a reprezentantei apelantului-pârât-reclamant, o atare susținere a căii de atac inițiale ca apel incident se prezintă a fi nulă și tardivă, neîncadrându-se în dispozițiile art.293 Cod de procedură civilă.
Instanța de apel a apreciat că dimpotrivă, raportat la disp.art.293 alin.1 Cod de procedură civilă, potrivit cărora intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe, cererea putându-se formula până la prima zi de înfățișare, coroborat cu evoluția cauzei în apel, astfel cum a fost expusă mai sus, termenul de judecată ce urmează a fi considerat drept primă zi de înfățișare în prezentul apel, în conformitate cu disp.art.134 Cod de procedură civilă ("Este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii"), este tocmai cel din data de 03.11.2008 (fila nr.41), termen de judecată la care de altfel a și fost formulată solicitarea în cauză din partea reprezentantei apelantului-pârât-reclamant, de calificare a căii de atac promovate în cauză ca apel incident (reprezentanta apelantei-reclamante-pârâtă apreciind în mod eronat că o atare precizare a survenit abia la termenul de judecată din data de 10.11.2008, în condițiile în care incidentul procedural în discuție a fost invocat în ședința publică de la termenul din data de 03.11.2008 - fila nr.41 verso).
Pe cale de consecință, tribunalul a analizat atât criticile apelantei-reclamante-pârâte, cât și criticile formulate de către apelantul-pârât-reclamant în pofida reținerii ca întemeiate a excepției de tardivitate a promovării apelului de către acesta, prin încheierea de ședință din data de 10.11.2008 (fila nr.47), examinarea acestor din urmă critici urmând a fi realizată prin prisma disp.art.293 Cod de procedură civilă anterior evocate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a disp.art.295 alin.1 Cod de procedură civilă, a materialului probator administrat în cauză și a dispozițiilor legale în materie incidente în prezentul apel, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
În privința solicitării apelantei-reclamante-pârâte de a fi incluse în sulta la care aceasta a fost obligată pe seama pârâtului-reclamant și ratele rămase de achitat din împrumutul contractat și garantat ipotecar cu imobilul în litigiu, atribuit acesteia, tribunalul reține în primul rând, raportat la cuprinsul cererii introductive în primă instanță (filele nr.2-3 din dosarul primei instanțe) și al răspunsului la cererea reconvențională formulată în primă instanță (fila nr.31 idem), coroborat cu concluziile scrise ale reclamantei-pârâte depuse în fața primei instanțe (filele nr.101-103), din cuprinsul cărora nu rezultă că o atare solicitare a fost formulată în fața primei instanțe, incidența disp.art.294 Cod de procedură civilă, cererea în cauză prezentându-se a fi o cerere nouă, formulată direct în fața instanței de apel.
În al doilea rând, cu titlu subsidiar, instanța de apel a mai reținut că, așa cum rezultă din răspunsurile date la interogatoriu atât de către pârâtul-reclamant (fila nr.36, pct.8 din dosarul de fond), cât și de către reclamanta-pârâtă (fila nr.33, pct.8 idem) rezultă pe de o parte că banii contractați cu titlu de credit bancar în sumă de 135.000.000 lei Rol au fost utilizați atât pentru renovarea casei cât și pentru cumpărarea autoturismului, însă ratele sunt achitate în prezent doar de către pârâtul-reclamant.
Prin prisma celor de mai sus, tribunalul a apreciat ca nefondate criticile apelantei-reclamante-pârâtă și în consecință a respins apelul astfel promovat.
În ce privește criticile apelantului-pârât-reclamant formulate prin apelul incident în cauză, tribunalul a reținut în primul rând, față de incoerența alineatului al doilea al dispozitivului sentinței, invocată de către apelant, că după cum rezultă din cuprinsul considerentelor aceleiași sentințe (fila nr.109 verso, alin.4 și 5 din dosarul de fond), prima instanță a avut în vedere prețul de achiziționare de 120.000.000 lei Rol a imobilului în litigiu, precum și contribuția intervenientului principal de 40.000.000 lei Rol, contribuție apreciată astfel ca reprezentând 1/3 parte din prețul de achiziționare a acestuia.
În ce privește criticile apelantului-pârât-reclamant structurate netemeinica și nelegal soluție a primei instanțe fundamentată pe concluziile raportului de expertiză întocmit de către exp.ing. și greșita înlăturare a lucrării de specialitate realizate de exp.ing., tribunalul a apreciat, examinând cele două rapoarte de expertiză, cu completările ulterioare, în urma dispozițiilor primei instanțe (filele nr.62-68, 83, respectiv 92-97 din dosarul primei instanțe) că soluția instanței de fond se prezintă a fi temeinică și legală sub acest aspect.
Astfel, după cum a arătat și exp.ing. casa de locuit în cauză este compusă din 3 camere, o bucătărie, un antreu și o baie, 2 dintre camere având acces direct la bucătărie fără a avea acces la baie, iar cea de-a treia cameră având acces direct la baie, dar având acces la bucătărie doar trecând printr-una din celelalte două camere (fila nr.68 idem), aspect reținut de altfel și de către prima instanță (fila nr.110 alin.1). De asemenea, raportat la împrejurarea că anexele gospodărești, utilitățile și dotările comune ale imobilului nu pot fi utilizate decât în comun, fiind imposibil de creat două unități locative distincte de aproximativ aceeași suprafață și calitate, strict delimitate cu căi de acces și circulație neîncrușitate între casa de locuit și anexele gospodărești (fila nr.67), coroborat cu răspunsul din completarea la expertiză depus ulterior (fila nr.83), tribunalul apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță a constatat că imobilul în cauză nu este comod partajabil în natură.
În ce privește lucrarea de specialitate întocmită de exp.ing., tribunalul a reținut că prin propunerea realizată în cadrul acestei din urmă expertiză, au fost formulate două loturi, unul cuprinzând trei camere, antreu, baie și bucătărie, iar celălalt cuprinzând anexele gospodărești, accesul la acest din urmă lot urmând a se realiza peste terenul aferent celuilalt lot de teren (fila nr.96).
În acest context, tribunalul a apreciat ca fiind nefondate criticile apelantului structurate pe posibilitatea partajării în natură a imobilului în litigiu, din cele de mai sus rezultând inexistența unei atare posibilități, hotărârea primei instanțe relevând o justă aplicare a disp.art.673 indice 5 și urm. Cod de procedură civilă în privința partajării imobilului în cauză.
Referitor la valoarea de circulație a imobilului supus partajului, tribunalul a reținut că prin cele două lucrări de specialitate s-a stabilit o valoare de circulație de 118.000 lei Ron (reprezentând circa 35.000 Euro), respectiv 154.421 lei Ron (reprezentând circa 40.637 Euro), valori apropiate între ele și situate între valorile indicate de către foștii soți (20.000 Euro de către reclamanta-pârâtă, respectiv 60.000 Euro de către pârâtul-reclamant). În aceste condiții, susținerile apelantului-pârât-reclamant vizând o valoare de circulație mult superioară celei de 118.000 lei Ron reținută de către prima instanță, în absența oricărui mijloc de dovadă ori început de probă în acest sens, rămân simple afirmații, urmând a fi înlăturate ca atare.
În privința contribuției intervenientului principal la achiziționarea imobilului în litigiu, tribunalul a apreciat că soluția primei instanțe este temeinică și legală, aceasta întemeindu-se pe declarația martorei (fila nr.74) și pe interogatoriul reclamantei-pârâte (filele nr.32-33, pct.4, 9 idem), starea de fapt astfel rezultată nefiind combătută prin probatoriul administrat la solicitarea pârâtului-reclamant.
De asemenea, nu a fost dovedită în cauză natura juridică a aportului material realizat de către intervenientul principal la dobândirea imobilului supus partajului, ca dar manual în favoarea ambilor soți.
Referitor la contribuția materială din partea surorilor pârâtului-reclamant la dobândirea imobilului în litigiu, invocată de către acesta în apel, tribunalul a reținut incidența disp.art.294 Cod de procedură civilă, iar în subsidiar că lămurirea raporturilor juridice dintre acestea și foștii soți excede cadrului procesual cu care a fost investită instanța în prezenta cauză.
În ce privește investițiile realizate de către pârâtul-reclamant la imobilul supus partajului tribunalul a reținut caracterul nefondat al criticilor formulate în apel, având în vedere că acestea au fost incluse în evaluarea realizată de către exp.ing. și delimitate ca atare, lucrare care a fost de altfel reținută și de către prima instanță, care le-a analizat și cu ocazia pronunțării sentinței apelate (fila nr.110 alin.5 din dosarul primei instanțe).
Prin prisma celor de mai sus tribunalul a respis ambele apeluri promovate în cauză și a dispus compensarea cheltuielilor de judecată ocazionate părților în apel, conform disp.art.276 raportat la art.298 Cod de procedură civilă, reținând în privința intimatului-intervenient nedovedirea cheltuielilor de judecată ocazionate acestuia din urmă în apel (fila nr.18 din dosarul de apel).
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs apelantul, solicitând admiterea acestuia, în principal admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, modificarea deciziei în sensul includerii în masa bunurilor comune de împărțit a imobilului din S M,-, cota de 1/1 părți la o valoare de peste 60.000 EURO, respingerea cererii de intervenție a lui, partajarea imobilului în natură iar în subsidiar atribuirea în favoarea lui cu plata sultei, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că au fost nesocotite cererile de probațiune, respinse nemotivat, cererea de interogatoriu, efectuarea unei noi expertize pentru stabilirea valorii de circulație imobilului, audierea unor martori, fiindu-i încălcat dreptul la apărare, și a unei căi de atac în care avea dreptul de-a administra probe, aspecte ce impun casarea cu trimitere.
Reaprecierea probelor administrate în fața instanței de fond, în condițiile contestării și solicitării altora, este greșită. Cât privește al doilea capăt de cerere în sensul partajării imobilului în natură, dezideratul principal ale legii procesual civile și practicii judiciare, în materia partajului, este al partajării în natură - art. 673 indice 10 Cod procedură civilă arătând că doar când nu este posibilă, ar cauza o scădere valorică, se impune atribuirea unuia dintre coproprietari.
Concluziile expertului au opinat în sensul partajării în natură prin formare de 2 loturi, aproximativ egale, propunere ce contravine regulii din materie, impunându-se partajarea terenului în natură, în cote de părți fiecare.
Valoarea imobilului casă și 564 mp teren este cea de circulație, regulă necontestată, el invocând o valoare de 60.000 EURO, experții stabilind-o sub aceasta, astfel că a solicitat o nouă evaluare, cererea ce a fost respinsă.
Fără probe s-a admis cererea de intervenție prin care s-a constatat că contribuit cu 1/3 părți la achiziționarea imobilului, ori, nu contribuit cu nimic la preț ci, doar cu 10% din cel din strada - T, pe care l-a cumpărat în 1992 cu 1.150.000 ROL și care s-a vândut cu 40.000.000 ROL, iar casa de pe str. - a cumpărat-o cu 115.000.000 ROL, aspecte recunoscute la interogatoriu de intimată. Casa nu valorează 20.000 EURO azi și nici la cumpărare, ci mai mult, astfel că, cei 10% ca aport este cel mult 28,75% din preț.
Natura juridică a acestui aport este de dar manual pentru ambii soți la achiziționarea apartamentului din str. - T, relațiile lui cu soția erau bune, intenția acestuia a fost de-a face cadoul pentru ambii nu doar pentru fiică, donațiile fiind irevocabile, astfel că, soluția de-a include în masă doar 1/3 părți este greșită. A contractat credite pentru refacerea casei, restituirea o face doar el, aspecte neluate în considerare. Nu doar intervenientul i-a ajutat ci și surorile lui, la dobândirea casei din str. -, aspect recunoscut de intimată, iar mama le-a dat animale pe care le-au vândut, banii fiind folosiți în casă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că nu se aduce probe noi, nu există motive de casare.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3073/10.08.1994 de notar public, părțile au cumpărat o casă și 564 mp teren aferent, situată în localitatea S M,-, de la soții, pentru un preț de 50.000.000 ROL, însă la interogatoriu - fila 32 dosar fond - intimata reclamantă recunoscut un preț de 115.000.000 ROL.
Din raportul de expertiză întocmit de expert - filele 62 - 68 dosar fond, se reține faptul că acest imobil are o valoare de 118.000 RON la nivelul lunii noiembrie 2007, dar, nu este comod partajabil în natură, neputând fi create două unități locative distincte de aproximativ aceiași suprafață, strict despărțite cu accese și circulație, fără a crea circulații încrucișate între casă și anexe.
Martorul - fila 74 dosar fond - a declarat că părțile sub durata căsătoriei au cumpărat în anul 1992 un apartament pe B-dul -, la etajul 4, iar acest martor cu soțul, au împrumutat părinților reclamantei intimate 45.000 ROL pe care i-au primit înapoi de la aceștia. Mai declară că părinții aveau un CEC de 7000 ROL intenționând cumpărarea unei mașini, însă la desființat pentru plata acestui apartament, ce s-a vândut apoi cu 40.000.000 lei, cumpărând o casă ( cea în litigiu) cu 120.000.000 ROL.
Această declarație este întărită și de faptul că, în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2184/20.07.1999, de notar public - filele 18 - 19 dosar fond - prin care s-a înstrăinat de foștii soți imobilul susmenționat, tatăl intimatei reclamante, intervenientul figurează în calitate de vânzător.
Tocmai datorită faptului că martorul susmenționat a declarat că imobilul ce a fost înstrăinat de părți, anterior cumpărării celui în litigiu, a fost plătit de intervenient, iar prețul de vânzare a fost de 40.000.000 lei ce reprezintă 1/3 părți din valoarea de achiziție al acestuia de 120.000.000 ROL, în mod corect au concluzionat instanțele contribuția foștilor soți de doar 2/3 părți.
Din analiza actelor aflate în dosarul de fond nu se poate reține faptul că recurentul ar fi solicitat, deși era reprezentat de un avocat, administrarea unor probe testimoniale pentru combate cele de mai sus și confirma propriile afirmații, mai mult, cu ocazia acordării cuvântului pe fond - fila 104 - a arătat că nu are alte probe de solicitat, dar după amânarea pronunțării s-a solicitat redeschiderea cauzei pentru completarea expertizei nu pentru administrarea probelor testimoniale.
Din analiza motivelor de apel și al încheierilor de ședință din dosarul de apel, nu se poate reține faptul că recurentul apelant ar mai fi solicitat suplimentarea probelor administrate, completarea raportului de expertiză și a audierii unor martori, apelul fiind o cale de atac devolutivă în această fază procesuală, astfel de probe puteau fi administrate conform și art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă, aspecte față de care, orice critici referitor la încălcarea dreptului la apărare și a privării de o cale de atac fiind nefondate.
Cât privește cererea de prezentare la interogatoriu, s-a încuviințat această probă la 24 mai 2007 - fila 29 dosar fond - răspunsurile de află la filele 32, 37, iar interogarea intervenientului nu a fost solicitată.
Referitor la varianta de partaj aleasă în cauză, s-au întocmit două rapoarte de expertiză, unul de expertul arătat mai sus și un altul de expertul - filele 92 - 97 dosar fond -, ori, între acestea există diferențe de concluzii în sensul că prima lucrare a statuat imposibilitatea partajării în natură, iar cea de-a doua că se poate lotiza - la o parte să rămână casa iar la cealaltă anexele + teren pentru fiecare lot, valoarea fiind stabilită de expertul la 118.000 RON la nivelul lunii noiembrie 2007, iar cealaltă de expert la 154.421 RON.
Se reține însă faptul că totalul suprafeței terenului aferent casei și anexei este doar de 564 mp, ori, o partajare a acestuia ar conduce la o îmbucătățire excesivă a imobilului, aspecte ce ar contraveni art. 741 alin. 2 Cod civil, criticile fiind astfel nefondate, în mod corect instanțele achiesând la raportul de expertiză întocmit de expertul.
Pe de altă parte, expertul nu a avut în vedere și cota intervenientului, aspecte față de care era imposibil a se forma 3 loturi, mai mult, este notoriu că o suprafață de doar 282 mp teren este improprie pentru o bună folosință, raportat la aceste considerente, în mod corect instanțele au dispus în consecință atribuind imobilul în întregime intimatei care împreună cu intervenientul are și o cotă mai din imobilul supus partajului.
Mai mult, dată fiind configurația construcției, casa având 3 camere și o bucătărie, un antreu, o baie, două din camere cu acces din bucătărie, fără acces la baie, a atribui uneia dintre părți casa și 282 mp iar celuilalt doar diferența de 282 mp și o magazie, acest de-al doilea lot nu ar asigura o bună exploatare a terenului pe care practic nu se poate construi ceva util, iar acces la utilități pot avea de altfel doar în comun, ceea ce este impropriu pentru un partaj echitabil, cu atât mai mult cu cât căile de acces vor fi astfel încrucișate, raportat la schița anexă - fila 96 dosar fond -.
Cât privește valoarea de circulație, există diferențe mici între cele două rapoarte de expertiză ce oricum nu coincid cu punctul de vedere al recurentului, ori, întrucât s-au considerat utile concluziile primului raport de specialitate, în mod corect s-a avut în vedere și valoarea stabilită de acesta. Nu s-au produs dovezi din care să reiasă o valoare de circulație net superioară decât cea stabilită, ori, raportat la actuala evoluție a prețurilor, de notorietate, în scădere, orice discuții apar ca neavenite. Avea posibilitatea în apel recurentul să solicite o nouă evaluare, dar nu a făcut-o, astfel că, a susține o valoare mai M decât cea care reiese din expertiză, apare ca nedovedită.
Nu a dovedit recurentul că contribuit intervenientul în favoarea ambilor soți, ori, acest aspect nu este prezumat, se prezumă contribuția comună a soților la dobândirea bunurilor comune - art. 30 alin. 1 Codul familiei. Art. 31 alin. 1 lit. b din Codul familiei stabilește că sunt bunuri proprii ale fiecărui soț cele dobândite prin donație, dacă nu se specifică de către dispunător că sunt comune, ori, acest aspect nu fost dovedit de recurent, că, tatăl soției ar fi stabilit calitatea de bun comun al contribuției sale, în favoarea ambilor soți.
Cât privește un credit contractat doar de recurent și a cărui rate se achită exclusiv de acesta, nu a făcut obiectul cererii reconvenționale sau al apărărilor formulate, astfel că arătarea acestui aspect doar în apel, apare ca o cerere nouă ce nu putea fi analizată doar în apel conform art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă.
Nu s-a dovedit care a fost contribuția mamei recurentului la dobândirea bunurilor aflate în masa de împărțit și nici a surorilor acestuia, astfel că, orice discuții în acest sens sunt neprobate și nu pot fi luate în considerare.
Ca urmare, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentului, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îl va obliga să le plătească intimaților 2.500 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă (NĂSCUTĂ ) domiciliată în S M,-, județul S M și intimat intervenient domiciliat în comuna, sat, nr.170, județul S M, împotriva deciziei civile nr.317/Ap din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părților intimate suma de 2.500 RON cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 07.07.2009
- judecător fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - 07.07.2009 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
