Accesiune imobiliara. Jurisprudență. Decizia 1163/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1163/2009-
Ședința publică din 25.06.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant cu domiciliul în S M, str. -, nr. 26, - 2. județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu domiciliul în S M, B-dul -, -:. județul S M, cu domiciliul în S M, B-dul -, - 2. județul S M, cu domiciliul în S M, B-dul -, - 2. județul S M, împotriva deciziei civile nr. 349/R din data de 03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care a fost modificată în parte sentința civilă nr.339 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr.2103/-,având ca obiect accesiune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentul reclamant -lipsă, reprezentantul acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 18/2009, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 9,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentantul recurentului reclamant arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantului recurentului reclamant solicită admiterea recursului conform petitului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Satu Mare, urmând ca, cheltuielile de judecată să fie avute în vedere la rejudecarea cauzei. Arată că, întrucât obiectul acțiunii îl reprezintă dreptul de accesiune imobiliară, în cauză erau aplicabile prevederile art. 282 alin. 1 Cod procedură civilă, sentința judecătoriei urmând a fi supusă apelului și nu recursului. Chiar în situația în care s-ar fi apreciat că obiectul material al cauzei este evaluabil în bani, față de valoarea acestuia, care în prezent depășește 100.000 lei, cauza trebuia soluționată de către tribunal ca instanță de apel și nu ca instanță de recurs.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 339/22.01.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, a fost admisă în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul, domiciliat în S M, Str. - nr. 26, județul S M, prin avocat, împotriva pârâților, domiciliat în S M, B-dul - -:. județul S M, domiciliat în S M, B-dul - - 2. județul S M, domiciliat în S M, B-dul - - 2. județul S M, prin avocat și, în consecință, s-au atribuit în proprietatea reclamantului cele trei garaje, construite de către pârâți pe terenul proprietatea reclamantului, reclamantul fiind obligat să plătească pârâților câte 4.320 lei, pentru fiecare, reprezentând echivalentul creșterii valorice fondului adusă de existența acestor edificate, conform Raportului de expertiză, efectuat de ing..
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru folosirea terenului, pârâții, în solidar, au fost obligați să plătească reclamantului, suma de 4.953,oo lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit extrasului de carte funciară, fila 9 din dosar, atașat prezentei dosar nr. 8050/2003, reclamantul este proprietarul tabular al imobilului teren cuprins în CF 50565 S M, nr. cadastral 4083/3/1, în natură casă - curte,- și teren în suprafață de 250 mp - cu titlu juridic de donație 1985, atribuită prin Încheiere 2311/1996 și partaj prin Încheiere nr. 2132/1999.
Prin autorizația nr. 139/1990, Primăria S M - a autorizat la cererea Asociației de Locatari UH 9-21 din S M, Str. -, ridicarea a 15 garaje - construcția având caracter provizoriu, filele 37 din dosar.
Și din foaie de titlu, filele 34-36 din dosar s-a reținut faptul că beneficiarul lucrării era asociația de locatari.
Din declarația martorilor, propuși de pârâți, și, filele 38-39 din dosar, s-a reținut faptul că garajele s-au construit din inițiativa locatarilor, adică a proprietarilor de astăzi, au fost plătite de către locatari, iar problemele financiare nu s-au derulat prin asociația de locatari. Valoarea unui garaj potrivit declarației martorilor, este de 2500-3000 Eur, iar martorul a declarat că este de 4000-5000 Eur.
Martorii propuși de reclamant, și, prin declarațiile date la filele 61 și 62 din dosar, au arătat că în zonă garajele se închiriază cu 50 Eur sau 100 lei pe lună.
În cauză, s-a dispus efectuarea unui Raport de expertiză de specialitate construcții civile - întocmită de ing., fila 56-58 din dosar. Din concluziile acestuia s-a reținut faptul că, sporul de valoare adusă terenului prin construirea celor 3 garaje, este de 12.960 lei, adică 4.320 lei, pentru un garaj.
În cauză s-a ridicat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților, ridicată de pârâți.
Instanța, în ședința publică din 11 sept 2007, respins excepțiile ridicate pe considerentul că potrivit art. 494 Cod civil, dreptul la accesiune poate fi invocat de către proprietarul pământului, reclamantul fiind proprietar - are calitate procesuală activă, iar pârâții fiind posesorii garajelor, au calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut faptul că, reclamantul este proprietarul terenului de sub CF 50565 S M, teren pe care îl dețin pârâții. Conform art. 494 alin.(3) Cod civil, proprietarul terenului devine prin accesiune și proprietarul construcției de pe teren, cu singura obligație de a-l despăgubi pe constructor. Articolul sus-menționat nu face nici o mențiune expresă privitor la data de la care a fost dobândit terenul.
În cazul în care, reclamantul care este proprietarul terenului, nu ar avea posibilitatea să-l despăgubească pe constructorul unor edificate, aflate pe terenul lui - construite provizoriu - acesta ar fi lipsit de drepturile conferite de art. 480 Cod civil.
Reclamantul, a solicitat prin precizare de acțiune, ca pârâții să achite cu titlu de despăgubiri pentru folosința terenului aferentă garajelor, suma de 170 lei lunar, iar dovada valorii de piață a folosinței terenurilor nu a fost făcută. Martorii propuși au declarat faptul că chiria pentru garaje este de 50 Eur ori 100 lei, pe lună, iar garajele sunt proprietatea pârâților.
În lumina celor de mai sus, constatând că acțiunea civilă formulată de reclamanți, cu privire la dreptul de accesiune este întemeiată, instanța de fond a admis acest capăt de cerere și a respins ca nedovedit, capătul de cerere privind pretențiile formulate pentru folosirea terenului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, și, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, iar în subsidiar, pe fond, respingerea acțiunii. Solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii și a capătului de cerere prin care a solicitat obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru terenul ce îi aparține începând cu data de 24 iunie 2005 și până la data la care îi vor fi predate efectiv garajele.
Prin decizia civilă nr. 349/R din data de 03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale a părților invocată de recurenții, și.
S-a admis recursul declarat de recurenții, domiciliat în S M, B-dul - -:. domiciliat în S M, B-dul - - 2. și domiciliat în S M, B-dul - - 2. în contradictoriu cu intimatul domiciliat în SMs tr. - nr. 26, împotriva Sentinței civile nr. 339/22.01.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr- și, în consecință:
S-a modificat în parte sentința recurată în sensul că s-a respins și cererea reclamantului de atribuire în proprietate a garajelor construite de către pârâți, precum și cea de obligare a sa la plata către pârâți a sporului de valoare adus terenului.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
S-a respins recursul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe.
A fost obligat recurentul să plătească intimaților, și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
1. În mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale a părților, deoarece așa după cum s-a reținut, potrivit dispozițiilor art. 494 Cod civil, accesiunea poate fi invocată de către proprietarul terenului împotriva deținătorilor construcțiilor, lucrărilor. Or, în cauză, la data promovării acțiunii reclamantul este proprietarul terenului și pârâții ai garajelor. În consecință, criticile aduse sentinței recurate de către recurenții-pârâți, cu privire la modul de soluționare a excepției, sunt nefondate.
2. Sunt, însă, fondate criticile aduse sentinței de către recurenții-pârâți, cu privire la soluționarea cauzei pe fond.
Recurentul-intimat-reclamant este, în prezent, proprietar tabular al imobilului înscris în CF nr. 50565 S M, nr. cad. 4083/31/1, în natură casă și curte în suprafață de 250 mp. Acesta a dobândit casa cu titlu juridic donație, terenul aferent fiindu-i atribuit prin Ordinul Prefectului nr. 183/1996, dată până la care a fost în proprietatea statului - aspecte ce rezultă din dosarul atașat pe cale scurtă nr. 8050/2003 al Judecătoriei Satu Mare.
Pe o parcelă din acest teren au fost construite mai multe garaje, printre care și cele 3 ce constituie obiectul prezentului litigiu. Garajele au fost edificate în anul 1990 ca urmare a existenței unui acord de voință între proprietarul de atunci al terenului - Statul Român - și Asociația de locatari a blocului UH 9-21 din S M, str. -. Existența acestor raporturi contractuale rezultă cu certitudine din Autorizația de construire nr. 139/1990 emisă de Primăria Municipiului S M, Proiectul nr. 102/1990 și Planul de situație. Din aceleași probe rezultă că terenul pe care au fost edificate garajele la acea dată nu a fost, cel puțin, în folosința intimatului-recurent ori a autorului său.
Potrivit întregii doctrine în materie și a jurisprudenței, existența unor raporturi contractuale între proprietarul terenului și cel ce a edificat construcția exclude aplicabilitatea dispozițiilor art. 494 Cod civil. La data la care intimatului-recurent i s-a atribuit în baza Legii nr. 18/1991 terenul în cauză, prin ordin al prefectului, supraedificatele respective existau, dobândind dreptul de proprietate cu toate sarcinile legal constituite, inclusiv eventualul drept de superficie.
În consecință, instanța, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312.proc.civ. a admis recursul declarat de, și și în consecință a modificat sentința în sensul că a respins cererea reclamantului privind atribuirea în proprietate a garajelor cu obligarea sa la plata către pârâți a sporului de valoare adus terenului.
3. Tribunalul a respins ca nefondat recursul declarat de către reclamantul întrucât, așa după cum s-a reținut și de către prima instanță, acesta nu a făcut dovada cuantumului pretențiilor sale.
Având în vedere culpa procesuală a recurentului-reclamant, acesta a fost obligat să plătească recurenților-pârâți suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs. Cheltuielile de judecată la instanța de fond nu au fost dovedite cu delegația ori cu chitanța doveditoare a onorariului de avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, a declarat recurs recurentul solicitând admiterea acestuia, a se dispune rejudecarea cauzei în apel, în subsidiar admiterea recursului, modificarea deciziei și admiterea acțiunii sale, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, obiectul acțiunii - drept de accesiune imobiliară - făcea aplicabile dispozițiile art. 282 alin. 1 Cod procedură civilă, sentința fiind supusă apelului nu recursului. Chiar dacă s-ar fi apreciat că obiectul este evaluabil în bani, față de valoarea lui de peste 10.000 lei, cauza trebuia judecată în apel nu în recurs, fiind aplicabile dispozițiile art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă.
S-a respins acțiunea în accesiune apreciindu-se că garajele s-au edificat pe terenul său în urma unor raporturi contractuale dintre proprietarul de atunci - Statul Român și Asociația de Locatari, ori, nu există o dovadă a unor astfel de raporturi, dimpotrivă, autorizația de construire se referă la faptul că au fost încuviințate se construi doar cu caracter provizoriu.
A fost respinsă cererea de acordare despăgubiri pentru folosința terenului aferent garajelor, fără a fi avută în vedere sentința civilă nr. 2450/2005 de obligare pentru ultimii 3 ani anteriori acesteia, astfel că, nivelul sumelor fusese deja stabilit, doar dacă s-ar fi cerut despăgubiri mai mari și nu erau dovedite, instanța putea să pună în discuție administrarea unor probe.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 1, 3, 5, 9 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma excepției de inadmisibilitate a recursului, invocată din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Obiectul acțiunii de fond l-a făcut solicitarea recurentului reclamant de a i se atribui trei garaje construite de intimații pârâți pe terenul proprietatea sa, înscris în CF nr. 50565 S M, nr. top. 4083/3/1, urmare dreptului de accesiune, fi obligat la a plăti sumele de bani corespunzător creșterii valorice a fondului adus de existența acestor construcții. Ulterior, prin precizarea de acțiune, s-au solicitat și despăgubiri constând în folosința terenului aferent garajelor pe perioada 24.05.2005 până când vor fi predate, câte 170 RON pe lună.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, întocmit de ing. expert, filele 57 - 58 dosar fond, valoarea unui garaj se situa între 1100 - 1300 EURO, expertul concluzionând în speță o valoare de 1200 EURO/bucată, iar sporul de valoare adus terenului s- evaluat la 12.960 RON. Adăugând la această valoare, folosul de tras solicitat de câte 170 RON lunar pentru fiecare garaj, referitor la terenul aferent, total 2000 lei anual x 3 = 6.000 lei anual pentru tot terenul aferent celor trei garaje, reiese că totalul sumei solicitate din 24.05.2005 la zi este de aproximativ 6000 x 4 = 24.000 RON folos de tras + 12.960 RON valoarea garajelor, deci valoarea litigiului era sub 1 miliard lei ROL.
Cu ocazia soluționării cauzei în recurs, s-a depus de către recurent o adresă emisă de Agenția Imobiliară S M - fila 19 - din care reiese că valoarea garajelor situate în localitatea S rezultată din contractul de vânzare cumpărare, se situează între 5000 EURO și 10.000 EURO, ori, făcând o medie a acestor valori, instanța apreciază că un garaj ca cel în litigiu, aflate în zonă centrală se estimează a avea o valoare de aproximativ 7500 EURO, deci a celor 3 garaje de 22.500 EURO la care adăugând valoarea folosului de tras pentru ultimii 4 ani, conform celor expuse mai sus - aproximativ 24.000 RON - rezultă o valoare totală a litigiului de peste 1 miliard de lei vechi.
Față de probațiunea expusă mai sus, administrată cu respectarea art. 305 Cod procedură civilă, se reține că în mod greșit, cu încălcarea dispozițiilor art. 282 indice 1 Cod procedură civilă instanța soluționat cauza în complet de recurs și nu în apel cum impuneau normele procedurale - " nu sunt supuse apelului, hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă cât și în materie comercială." criticile recurentului fiind întemeiate, litigiul fiind evaluabil în bani raportat și la decizia nr. 32/09.06.2008 pronunțată într-un recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ca urmare, fiind încălcate dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 1, 5 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la Tribunalul Satu Mare, conform, considerentelor expuse mai sus.
Vor fi avute în vedere cheltuielile de judecată ocazionate, cu ocazia rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant cu domiciliul în S M, str. -, nr. 26, - 2. județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu domiciliul în S M, B-dul -, -:. județul S M, cu domiciliul în S M, B-dul -, - 2. județul S M, cu domiciliul în S M, B-dul -, - 2. județul S M, împotriva deciziei civile nr. 349/R din data de 03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la Tribunalul Satu Mare.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 08.07.2009
- judecător fond -
- judecători recurs -,
- dact. gref. - 08.07.2009 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
