Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 1391/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1391
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
Judecător - -
Grefier
****************************
La ordine a venit spre soluționare cererea de repunere pe rol a recursului promovat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.113/AC/25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av. pentru recurenta lipsă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța pune în vedere apărătorului recurentei că pentru cererea de repunere a cauzei pe rol trebuie achitată o taxă de timbru în cuantum de din totalul taxei de timbru datorate în recurs, respectiv o taxă de 1359 lei și un timbru judiciar de 4,6 lei.
Av. solicită reluarea cauzei la doua strigare spre sfârșitul ședinței de judecată pentru a putea achita taxa de timbru aferentă cererii de repunere pe rol.
Instanța admite cererea și lasă cauza pentru a doua strigare.
La reluarea cauzei, av. pentru recurentă depune chitanța -/9.11.2009 cu care face dovada achitării taxei de timbru pentru cererea de repunere a cauzei pe rol, în cuantum de 1360 lei și 5 lei timbru judiciar.
Totodată, precizează că față de împrejurarea că recurenta a renunțat la recurs, ar fi trebuit achitată o taxă de timbru în cuantum fix de 19 lei.
Instanța apreciază că în mod corect s-a stabilit cuantumul taxei de timbru atât pentru recurs, cât și pentru cererea de repunere a cauzei pe rol, împrejurare față de care constatând achitată taxa de timbru pentru această cerere, o admite și repune cauza pe rol.
Av. arată că recurenta a înțeles să renunțe la recurs motiv pentru care a înțeles să nu timbreze recursul cu taxa de timbru ce i s-a pus în vedere.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare pe excepția netimbrării.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 113/AC/2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul; a fost respinsă ca nefondată cererea de repunere în termenul de apel formulată de reclamanta, și ca tardiv apelul formulat de aceasta; a fost respinsă ca nefondată cererea de aderare la apel formulată de aceeași parte.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 5108 din 13.12.2005 a Judecătoriei Piatra Neamța fost disjuns capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
Cererea disjunsă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț sub nr. 335/09.01.2006 (număr în format ECRIS -) iar în motivare reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei cu pârâtul au dobândit, cu o cotă de contribuție egală, un apartament cu trei camere situat în municipiul P N, un autoturism marca și bunuri mobile constând în mobilier, electronice și electrocasnice. Deși apartamentul a fost cumpărat cu plata prețului în rate iar contractul de construire a fost încheiat pe numele pârâtului cu patru luni înaintea oficierii căsătoriei, la acea dată ei conviețuiau și au convenit ca acesta să devină bun comun.
Pârâtul a formulat întâmpinare în care a arătat că apartamentul a fost cumpărat de el cu ajutorul material al părinților săi și că după încheierea căsătoriei o parte din rate au fost achitate de reclamantă și de părinții lui. De asemenea, a arătat că la achiziționarea autoturismului părinții lui l-au ajutat cu suma de 15.000 lei.
Ulterior pârâtul a solicitat constatarea caracterului simulat al Contractului autentificat sub nr.1267/09.05.2003 de Notarul Public prin care părinții reclamantei, și, au cumpărat de la pârâții și un apartament în mun. P N,-, - 12,. B,. 34, deși în realitate cumpărătorii au fost simple persoane interpuse, adevărata cumpărătoare fiind reclamanta, căreia după desfacerea căsătoriei i-a și fost donat acest apartament.
Ca o consecință a constatării caracterului simulat al acestui contract pârâtul a solicitat includerea și a acestui apartament în masa bunurilor comune.
După ce au fost audiați martorii propuși de părți, a fost luat un interogatoriu pârâtei și au fost depuse înscrisuri, prin sentința civilă nr. 2454 din 29.05.2008 Judecătoria Piatra Neamța admis acțiunea reclamantei pentru partaj bunuri comune, a respins ca nefondată cererea pârâtului privind constatarea simulației, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție egală, apartamentul din mun. PNs tr. -, -. E, jud. N, evaluat la 143.500 lei, un autoturism marca 1300 în valoare de 1500 lei, precum și obiecte de mobilier și aparate electronice și electrocasnice în valoare totală de 1460 lei.
Prin aceeași sentință s-a dispus sistarea stării de devălmășie prin atribuirea tuturor bunurilor din compunerea masei partajabile, în valoare totală de 148.460 lei, pârâtului, cu obligarea acestuia să îi plătească reclamantei (fostă ) suma de 74.230 lei reprezentând contravaloarea lotului ei.
De asemenea, prima instanță a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată efectuate de părți și l-a obligat pe pârât să îi plătească reclamantei suma de 2336 lei iar pârâților și suma de 2000 lei cu acest titlu.
Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie a declarat apel pârâtul, care a criticat hotărârea pentru respingerea cererii de constatare a caracterului simulat al Contractului autentificat sub nr.1267/09.05.2003 de Notarul Public prin care părinții reclamantei au cumpărat apartamentul nr. 34 din-, - 12,. B, invocând că prin martorii propuși a dovedit convenția ascunsă a părților, în timp ce declarațiile martorilor reclamantei sunt contradictorii. Aceasta cu atât mai mult cu cât părinții reclamantei nu au locuit în acest apartament ci în apartamentul altui fiu din str. -, și nici nu l-au închiriat, iar la puțin timp după rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț l-au donat reclamantei. Reiese că părinții reclamantei nu au avut nici un moment intenția de a dobândi pentru ei apartamentul.
Înaintea primului termen de judecată din 12.01.2009, respectiv la 09.01.2009 reclamanta a formulat cerere de aderare la apelul pârâtului în care a invocat faptul că valoarea de 143.500 lei pentru apartamentul din str. -, -. E - echivalentă sumei de 35.000 Euro - este prea mică, în condițiile în care apartamente similare se vând cu 70.000 Euro - motiv pentru care solicită să se rețină valoarea de 53.000 Euro astfel cum a fost stabilită de expertul în completarea la raportul de expertiză depus pentru termenul din 15.05.2008.
Tot la 09.01.2009 reclamanta a depus o cerere de apel principal în care a reiterat aceleași critici ca și în cererea de aderare la apel, pentru ca la termenul din 18.05.2009, când au avut loc dezbaterile asupra apelurilor formulate, să solicite repunerea în termenul de apel motivat de faptul că sentința i s-a comunicat la domiciliul unde nu mai locuia de mai mult timp.
Privitor la cererea reclamantei de repunere în termenul de apel, din prevederile art. 103 din Codul d e procedură civilă tribunalul a reținut că neexercitarea unei căi de atac în termenul legal atrage sancțiunea decăderii afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, situație în care în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării ea trebuie să exercite calea de atac și să arate totodată motivele împiedicării.
În cauză însă cererea de repunere în termen nu a fost formulată în termenul de mai sus iar din verificarea susținerilor reclamantei s-a constatat că sentința civilă nr. 2454 din 29.05.2008 i-a fost comunicată la 29.09.2008 la domiciliul ales din mun. P N, str.-,. 10,. 21, jud. N, pe care și l-a indicat în cererea de chemare în judecată. Ulterior ea nu a notificat primei instanțe schimbarea acestui domiciliul iar în procesul - verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii agentul procedural a precizat motivul afișării acesteia.
Pentru aceste considerente cererea de repunere în termenul de apel a fost respinsă ca nefondată.
Analizând motivele invocate de pârâtul tribunalul a apreciat că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Chiar dacă în cazul simulației cu interpunere de persoane nu este obligatorie încheierea contra înscrisului secret-fiind suficient acordul simulatoriu al părților - pentru dovedirea acestei operațiuni juridice este necesar să se facă proba că acordul simulatoriu a intervenit între toți cei trei actori implicați - în cazul de față între pârâții și pe de o parte, în calitatea lor de vânzători ai apartamentului nr. 34 din-, - 12,. B, între pârâții și în calitatea lor de cumpărători aparenți ai acestui apartament, pe de altă parte, precum și între reclamanta, în calitatea ei de adevărată beneficiară a contractului de vânzare - cumpărare.
În cauză însă pârâtul nu a făcut această probă, din depozițiile la care a făcut referire în cererea de apel nu reiese că persoanele de mai sus și-au dat acordul ca efectele vânzării apartamentului din- să se producă în realitate în patrimoniul reclamantei.
Tribunalul a apreciat că nici cererea reclamantei de aderare la apelul pârâtului nu este fondată deoarece, din motive evidente de echitate, evaluarea bunurilor se face potrivit stării și valorii lor din momentul partajului. unui bun prejudiciază partea căreia i-a fost atribuit, în timp ce copărtașii înregistrează o îmbogățire nejustificată, iar subevaluarea profită părții care l-a primit în lotul său, în dauna celorlalți copartajanți.
În cauză prețul de 143.500 lei pentru apartamentul din str. -, -. E - ce reprezintă în prezent echivalentul a peste 34.000 Euro - este un preț echitabil și realist având în vedere atât scăderea drastică a prețurilor la apartamente și blocarea pieții imobiliare, cât și lipsa finisajelor superioare.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs reclamanta.
Verificând regularitatea promovării recursului și a respectării Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, Curtea a constatat că recurenta, în raport de motivul de recurs invocat, respectiv reținerea valorii apartamentului, de 34.000 EURO, în loc de 60.000 EURO, datorează o taxă judiciară de timbru de 2.718 lei și un timbru judiciar de 4,5 lei, și a citat recurenta cu această mențiune.
La termenul din 7 octombrie 2009, ca urmare a lipsei părților și a împrejurării că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a dispus în temeiul art.242 pct.2 Cod procedură civilă, suspendarea judecării recursului.
La 14.10.2009, recurenta solicită repunerea cauzei pe rol și pentru soluționarea recursului a se da eficiență declarației de renunțare la recurs, declarație autentificată și depusă la dosar.
După repunerea pe rol a cauzei, s-a repus în discuție timbrajul corespunzător în recurs, apărătorul recurentei arătând că aceasta nu timbrează și solicită a se lua act că renunță la judecarea recursului.
Cum satisfacerea taxei judiciare de timbru este prioritară soluționării oricărei altei cereri, Curtea urmează a face aplicarea dispozițiilor art.20 din Legea 146/1997 și în consecință va dispune anularea recursului ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul promovat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.113/AC/25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- ca insuficient timbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.11.2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Red. /
Red.
Tehn. AA 8 ex.17.11.2009
Com la părți la 18.11.2009
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu
