Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 1413/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1413/2008-
Ședința publică din 09.10.2008
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în O,-/B, - 55,. 8, județul B, intimata pârâtă domiciliată în comuna, sat, nr. 28, județul B, împotriva deciziei civile nr. 178/A din 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a păstrat în totalitate sentința civilă nr. 8052/05.12.2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta pârâtă personal, reprezentanta acesteia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 21.05.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, și reprezentanta intimatului reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 09.10.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 280 lei și timbre judiciare în valoare de 3 lei, după care:
Reprezentanta recurentei pârâte solicită în probațiune emiterea unei adrese către Trezoreria O arătând că, intimatul reclamant a deținut titluri de valoare care nu au fost incluse în masa partajabilă, pârâta neavând cunoștință de existența acestora în celelalte faze procesuale.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea cererii formulată de reprezentanta recurentei pârâte, arătând că, recursul este o cale extraordinară de atac unde nu se poate formula probațiune nouă, recurenta pârâtă are posibilitatea de a-și dovedi susținerile făcând ea demersurile necesare la Trezoreria
Instanța, în urma deliberării, respinge cererea formulată de reprezentanta recurentei pârâte având în vedere că, atât în întâmpinare cât și în acțiunea reconvențională nu s-a contestat cota de contribuție a părților de, astfel încât această probă este irelevantă.
Reprezentantele părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursului conform petitului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 8052/2006 pronunțată de Judecătoria Oradea și schimbării acestei hotărâri în sensul de a se constata că intimatul reclamant pârât reconvențional nu are nici o contribuție la plata ratelor apartamentului, iar în subsidiar, să se calculeze o astfel de eventuală contribuție cu luarea în considerare a valorii reactualizate a ratelor stabilite de expertiza contabilă, să se înlăture din dispozitivul sentinței alineatul 8 și să se modifice alineatul 9, înlăturând referirile la existența unui drept de creanță în valoare de 30.603,5 lei pe care intimatul l-ar avea în raport cu recurenta, să se includă în masa bunurilor comune autocamionul cu remorcă basculantă în valoare de 8.290 lei și să se excludă din masa partajabilă 100. Plăci azbociment în valoare de 1170 lei și 9 mc bolțari zidărie în valoare de 750 lei, să se recalculeze valoarea masei partajabile, a loturilor și sultelor potrivit noilor valori reținute în compunerea ei, cu obligarea intimatului reclamant la plata față de recurentă a unei sulte în valoare de 3976,7 lei, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs, reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat. Arată că hotărârea recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 31 lit. a, art. 30 și art. 36 din Codul familiei, a dispozițiilor art. 1169 cod civil privind sarcina probei, a dispozițiilor art. 1578 și urm. Cod civil, a disp. art. 111 Cod procedură civilă. De asemenea, hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii și este dată cu interpretarea greșită actului juridic dedus judecății.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului, menținerea ca legale a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt corecte având în vedere obiectul cererii. Arată că instanța de fond s-a pronunța doar asupra întinderii casei de partajat. Arată că prin expertiza contabilă efectuată în cauză se asigură o justă despăgubire a părților. Intimatul reclamant a avut venituri mai mari decât recurenta pârâtă până în anul 1989, dar și ulterior acesta a realizat venituri.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă 8052/05.12.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și pârâta.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta de rând 1-reclamanta reconvențională în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional.
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, ca bun comun, în cotă contributivă egală următoarele bunuri mobile: una garnitură mobilă dormitor compusă din: două paturi, două dulapuri de haine, două noptiere, una toaletă, una bibliotecă, trei butelii de aragaz, un cuptor aragaz, un congelator Arctic, un televizor, un serviciu de masă din porțelan pentru 12 persoane, un motor electric 2,2 W, una masă tip birou, un covor 3/4 m, una bicicletă, un autoturism defect, 100. plăci azbociment, 9 mc bolțari zidărie, un radiocasetofon.
A sistat starea de indiviziune prin împărțirea bunurilor mobile în natură, formând două loturi:
-lotul 1 pentru reclamantul-pârât reconvențional compus din: un autoturism defect-500 RON, din mobila de dormitor: un dulap haine, un pat, una noptieră și biblioteca-450 RON, congelator Arctic-160ron, două butelii aragaz-137 ron, în valoare totală de 1247 RON.
-lotul 2 pentru pârâta de rând 1-reclamantă reconvențională compusă din: un dulap haine, un pat,una noptieră, toaleta din mobila de dormitor-450 RON, una butelie aragaz-68,6 RON, un covor 3/4 m-315 RON, bicicleta -80 RON, radiocasetofon J-, serviciu de masă 12 persoane-180 RON, motor electric 2,2 W-180 RON, masă tip birou-125 RON, 100. plăci azbociment-1170 RON, 9 mc bolțari zidărie-750 RON, un cuptor aragaz 150 RON, televizor fără valoare, în valoare totală de 3503,6 RON.
Pentru egalizarea loturilor a obligă pârâta de rând 1- reclamantă reconvențională să plătească reclamantului-pârât reconvențional suma de 1128,3 RON cu titlu de sultă.
A constatat că reclamantul-pârât reconvențional are un drept de creanță față de pârâta de rând 1- reclamantă reconvențională constând în contribuția sa din timpul căsătoriei la plata prețului apartamentului situat în O,-, - 55,. 8, înscris în CF 23673 O nr. top. 4940/8/8 în valoare de 30.603,5 RON, corespunzătoare cotei sale contributive de 1/2 parte din ratele de preț achitate în timpul căsătoriei.
A anulat ca insuficient timbrat capătul de cerere formulat de reclamant privind obligarea pârâtei de rând 1 la plata sumei de 30.603,5 RON, obligând pârâta de rând 1 să plătească reclamantului suma de 1.737,5 RON corespunzătoare valorii taxei de timbru achitate.
A luat act de renunțare a reclamantului la judecarea capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2002 între pârâta de rând 1- vânzătoare și pârâta de rând 2-cumpărătoare, având ca obiect imobilul situat în O,-, -,. 8 înscris în CF 23673 O, nr. top. 4940/8/8 și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
A respins ca fiind rămasă fără obiect excepția invocată de pârâta de rând 1 privind lipsa calității procesuale active a reclamantului de a solicita anularea contractului de vânzare-cumpărare de mai sus.
A respins celelalte capete de cerere.
A compensat sumele avansate de părți cu titlu de cheltuieli de judecată până la concurența sumei mai mici, obligând pârâta de rând 1- reclamantă reconvențională să plătească reclamantului-pârât reconvențional suma de 65,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat în solidar reclamantul-pârât reconvențional și pârâta de rând 1-reclamantă reconvențională să plătească d-ei expert contabil domiciliată în Aleșd, cartier, - 2, scara C,. 20, suma de 245 RON diferență onorariu expertiză.
Pentru a pronunța această hotărîre, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 28.04.1979 și s-au despărțit în fapt în anul 2002, divorțul fiind pronunțat la data de 30.01.2003.
Susținerile reclamantului-pârât reconvențional privind cei 70.000 ROL aduși în gospodărie de el cu ocazia încheierii căsătoriei nu au fost susținute de nici o probă, urmând ca ele să fie înlăturate.
Conform declarației de la fila 73 televizorul color și o bicicletă au fost cumpărate de către părinții pârâtei-reclamante reconvenționale pentru fiica părților, fiind bunul ei propriu, neincluzându-se în masa partajabilă.
Una bucată verighetă de aur și un inel bărbătesc au fost predate reclamantului-pârât reconvențional la termenul din 15.11.2005. Celelalte obiecte de aur: verighetă, cercei,inel pentru femei și lănțișorul de aur constituie bunuri proprii ale pârâtei-reclamante reconvenționale, dobândite de la reclamantul-pârât reconvențional prin dar manual, nefiind supuse partajului.
Conform înscrisului de la fila 124 de la dosar, reclamantul a beneficiat în anul 1992 de o donație-dar manual-în sumă de 2500 USD, echivalent a 14.850 ROL din partea unui frate din SUA. Această sumă de bani a fost folosită în vederea cumpărării unui autocamion cu platformă basculantă marca R, an fabricație 1979 cu nr. de înmatriculare -.
Potrivit art. 31 lit "b". bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin donație (respectiv bunul care o înlocuiește) constituie bunuri proprii ale fiecărui soț, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune. În lipsa unei asemenea prevederi instanța reține că autocamionul constituie bunul propriu al reclamantului,urmând să fie exclusă din masa partajabilă.
În concluzie, masa bunurilor mobile supuse împărțelii cuprinde: una garnitură dormitor compusă din două paturi, două noptiere, toaletă, două dulapuri de haine, bibliotecă, trei butelii de aragaz, congelator Arctic, televizor, covor 3/4 m, bicicletă, cuptor aragaz, radiocasetofon, serviciu de masă de 12 persoane din porțelan, un motor electric 2,2 W, birou tip masă, un autoturism defect,100. plăci azbociment și 9 mc bolțari zidărie.
La stabilirea valorii bunurilor mobile s-a avut în vedere concluziile raportului de expertiză de la fila 85, acceptată de ambele părți.
De comun acord părțile au apreciat valoarea autoturismului defect la suma de 5.000.000 ROL (500 RON).
Din probele administrate în cauză: declarațiile de la filele 72, 73, 74 rezultat că pârâta-reclamantă reconvențională avea în proprietate anterior încheierii căsătoriei o butelie de aragaz, un aragaz fără cuptor, un covor persan, acestea constituind bunurile ei proprii, neincluzându-se în masa partajabilă.
Cu privire la contribuția părților la dobândirea bunurilor mobile s-a reținut că, reclamantul a realizat în perioada 1979-1995 venituri conform carnetului de muncă și adeverințelor de venituri de la filele 127, 162. Ulterior anului 1995 nu a fost încadrat în muncă însă a realizat venituri din transporturile efectuate cu camionul, a beneficiat de o sumă de 2500 USD de la fratele din SUA și a lucrat în gospodăria pe care o aveau socrii în satul (circa 12 ha teren agricol), începând din anul 1990 părțile stabilindu-și domiciliul în această localitate-filele 74, 75, 208, 216, 124 și 115 de la dosar).
Pârâta-reclamantă reconvențională pe lângă veniturile din salariu a beneficiat de un ajutor în bunuri alimentare de la părinți, însă reclamantul prin munca depusă în gospodărie a contribuit și el la dobândirea acestor produse.
În consecință, instanța a apreciat că părțile au contribuit în cotă de câte 1/2 fiecare la dobândirea tuturor bunurilor mobile achiziționate în perioada căsătoriei.
Față de aceste considerente, în baza art.30, 31 și 36. art. 673.Civ. s-a dispus sistarea stării de coproprietate asupra bunurilor mobile formându-se două loturi:
-lotul 1 pentru reclamantul-pârât reconvențional incluzând autoturismul defect (500 RON); din mobila de dormitor: un dulap, un pat, una noptieră și biblioteca (450 RON), congelator Arctic (160 RON), 2 butelii aragaz (137 RON), în valoare totală de 1247 RON.
-lotul 2 pentru pârâta de rând 1-reclamanta reconvențională incluzând: din mobila din dormitor: un dulap, un pat, una noptieră, toaleta (450 RON) una butelie aragaz (68,6 RON), un covor 3/4 m (315 RON), bicicleta (80 RON), radiocasetofon (35 RON), serviciu de masă 12 persoane (180 RON), motor electric 2,2 W (180 RON), masă tip birou (125 RON), 100. plăci azbociment (1170 RON) și 9 mc bolțari zidărie (750 RON), un cuptor aragaz 150 RON, TV fără valoare, în valoare totală de 3503,6 RON.
Pentru egalizarea loturilor a obligat pârâta de rând 1-reclamantă reconvențională să plătească reclamantului-pârât reconvențional suma de 1128,3 RON cu titlu de sultă.
Referitor la apartamentul situat în O,-,- 55,.8 înscris în CF 23693 O nr. top. 4940/8/8 instanța a reținut următoarele:
Apartamentul a fost dobândit de pârâta de rând 1-reclamantă reconvențională în anul 1976 (anterior căsătoriei) în baza contractului de construire nr. 117 încheiat cu O, prețul fiind de 101.890 ROL. Până la data căsătoriei părților pârâta de rând 1- reclamanta reconvențională a achitat cu titlu de avans suma de 36.890 ROL și 5149 ROL cu titlu de rate în total 42.039 rol, reprezentând 41,26% din prețul imobilului-vezi contractul de construire și adresa nr. 599 din 05.03.2004 eliberată de Spitalul Clinic de Copii În consecință la data încheierii căsătoriei, din prețul apartamentului a fost achitată suma de 59,851 ROL, reprezentând 58,74% din prețul apartamentului, această sumă fiind plătită în rate lunare în perioada 28.04.1979-30.09.1997. Imobilul fiind dobândit de pârâta de rând 1- reclamanta reconvențională anterior căsătoriei a constituit bunul ei propriu, reclamantul-pârât reconvențional având un drept de creanță corespunzătoare cotei sale contributive la achitarea ratelor din timpul căsătoriei.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize în construcții și a unei expertize contabile pentru a determina contribuția părților în timpul căsătoriei la dobândirea imobilului și pentru a determina valoarea actuală de circulație a acestuia.
Din concluziile raportului de expertiză în construcții - fila 147 efectuată în luna martie 2004, actualizată în luna mai 2005-fila 227, rezultat că la această din urmă dată valoarea de circulație a apartamentului era de 1.042.000.000 ROL (104.200 RON).
Din concluziile raportului de expertiză contabilă și a suplimentului de expertiză a rezultat că valoarea actualizată cu indicele de inflație la data de 28.02.2006 a imobilului este de 29.764 RON, din care pârâta de rând 1- reclamanta reconvențională a achitat anterior căsătoriei suma de 13.919 RON iar în timpul căsătoriei părțile au achitat suma de 15.845 RON din care 11.000 RON cu titlu de rate și 4.846 RON cu titlu de dobândă.
La termenul din 27.06.2006 instanța a respins cererea reclamantului-pârât reconvențional privind suplimentarea raportului de expertiză contabilă, respectiv efectuarea unei contraexpertize contabile având ca obiect actualizarea creanței sale cu procentul de 6% (dobândă legală solicitată) și precizarea cotei de contribuție a părților la achitarea ratelor, considerând că această probă este inutilă și neconcludentă, determinarea cotelor de contribuție fiind de atributul instanței iar creanța reclamantului a fost actualizată cu indicele de inflație la data de 01.03.2006 (atât sumele achitate cu titlu de rate cât și sumele achitate cu titlu de dobândă aferentă ratelor).
Instanța reținut că între valoarea rezultată în urma expertizei în specialitatea construcției și cea rezultată din expertiza contabilă există o diferență apreciabilă, creșterea valorii de piața a imobilului fiind mult superioară ratei de inflație iar expertiza contabilă nu a luat în considerare contribuția reclamantului-pârât reconvențional ulterior datei de 01.07.1995.
Pentru a asigura o justă despăgubire reclamantului-pârât reconvențional instanța a avut în vedere valoarea de circulație a imobilului rezultată din expertiza în construcții-104.200 RON la data de: luna mai 2005.
Din prețul total al apartamentului anterior căsătoriei pârâta de rând 1-reclamantă reconvențională a achitat cu titlu de avans și rate 41,26% din valoarea apartamentului, diferența de preț în procent de 58,74% fiind achitată în timpul căsătoriei, cota de contribuție a părților la achitarea acestor rate (la fel ca și la dobândirea bunurilor mobile achiziționate în perioada căsătoriei) fiind de câte 1/2 parte fiecare. În consecință reclamantul-pârât reconvențional a avut o cotă contributivă de 29,37% din valoarea totală a apartamentului, respectiv 30.603,5 RON, în valoare actualizată-luna mai 2005.
Datorită neachitării taxei de timbru în sumă de 1761,5 RON stabilită de instanță în baza art. 2(1) din Legea nr. 146/1997, ta anula ca insuficient timbrat capătul de cerere privind obligarea pârâtei de rând 1- reclamanta reconvențională la plata creanței de 30.603,5 RON, respectiv a obligat pe aceasta să plătească reclamantului-pârât reconvențional suma de 1.737,3 RON, corespunzătoare valorii taxei de timbru achitate (100 RON prin chitanța seria G nr. 91282 din 09.05.2003).
În baza art. 246.Pr. Civil a luat act de renunțare a reclamantului-pârât reconvențional la judecarea capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2002 cu privire la imobilul de mai sus între pârâta de rând 1 și pârâta de rând 2 și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
A respins ca rămasă fără obiect excepția invocată de pârâta de rând 1-reclamanta reconvențională privind lipsa calității procesuale active a reclamantului-pârât reconvențional de a solicita anularea contractului de vânzare-cumpărare de mai sus.
A respins cererea reclamantului-pârât reconvențional privind recunoașterea unui drept de retenție asupra apartamentului situat în O, str. - până la plata creanței de către pârâta de rând 1-reclamanta reconvențională având în vedere faptul că apartamentul constituie proprietatea pârâtei de rând 2 reclamantul neavând un drept de creanță împotriva acesteia, nefiind îndeplinită condiția reciprocității și interdependenței obligației părților.
Referitor la cheltuielile de judecată s-a reținut că reclamantul a avansat următoarele sume: 118,4 RON taxă judiciară de timbru, 3 RON timbru judiciar, 650 RON onorariu avocațial și 950 RON onorariu expertiză. Pârâta de rând 1-reclamanta reconvențională a achitat suma de 17,1 RON taxă judiciară de timbru, 3 RON timbru judiciar, 500 RON onorariu avocațial și 920 RON expertiză. Onorariul pentru suplimentul la expertiză contabilă în sumă de 245 RON a rămas neachitat.
Întrucât atât cererea reclamantului cât și cererea reconvențională formulată de pârâta de rând 1- reclamanta reconvențională au fost admise în parte, în baza art. 274-276.Pr. Civil, a compensat sumele avansate de părți cu titlu de onorariu avocațial în sensul că fiecare parte a suportat sumele achitate cu acest titlu, compensat sumele avansate cu titlu de onorariu expertiză până la concurența sumei mai mici, urmând ca pârâta de rând 1- reclamanta reconvențională să plătească reclamantului-pârât reconvențional diferența de 15 RON, a compensat sumele avansate de părți cu titlu de taxă de timbru până la concurența sumei mai mici urmând ca pârâta de rând 1- reclamanta reconvențională să plătească reclamantului-pârât reconvențional diferența de 50,5 RON.
A obligat reclamantul-pârât reconvențional și pârâta de rând 1- reclamanta reconvențională în solidar să plătească d-nei expert contabil suma de 245 RON cu titlu de onorariu expertiză.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantul apelant și pîrîta apelantă în termenul legal și legal timbrat.
Prin decizia civilă nr. 178/A din 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr- s-au respins ca nefondate apelurile civile introduse de apelantul din O-/B-.55,.8 în contradictoriu cu intimatele din O- și - din com. - sat nr.28 jud. B și de apelanta Mariora în contradictoriu cu intimații și împotriva sentinței civile 8052/05.12.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea care a fost păstrată în totalitate.
Pentru pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Referitor la apelul formulat de apelantul reclamant, instanța a analizat apelul doar prin prisma precizărilor din sentința publică din 06.11.2007, privind includerea bijuteriilor în masa partajabilă, avîndu-se în vedere pe de o parte faptul că, astfel cum s-a reținut și în ședința publică din 08.0.1.2008, reclamantul a fost prezent în ședința anterioară însușindu-și concluziile formulate de reprezentantul ales, precum și faptul că, raportat la aceste precizări, apelantul a înțeles să timbreze apelul doar pentru această cerere și nu și pentru capătul de cerere privind stabilirea dreptului său de creanță din valoarea apartamentului, respectiv stabilirea unei cote părți din imobil raportat la acest drept de creanță.
Corect a reținut prima instanță că, bijuteriile din aur reprezentînd verigheta, cercei, inel și lănțișor, constituie bunurile proprii ale pîrîtei dobîndite de la reclamant prin dar manual, nefiind adusă nici o probă în sens contrar.
Chiar prin simplul fapt al transformării unor bijuterii din aur cumpărare de apelantul reclamant cu titlu de investiție - astfel cum susține acesta în apel, în bijuterii pentru pîrîta intimată se prezumă existența intenției de dar manual, dată fiind caracteristica relațiilor de căsătorie, respectiv afecțiunea și respectul reciproc la data încheierii căsătoriei, neputîndu-se reține intenția de investiție în privința acestor bunuri.
Față de aceste considerente, apelul formulat de apelantul reclamant este apreciat ca nefondat urmînd a fi respins conform art.296 din pr.civil.
În ce privește apelul formulat de apelanta pîrîtă, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată de reclamant s-a solicitat a se constata calitatea de bun propriu a 100 bucăți plăci azbociment și 9. bolțari zidărie. Întrucît în cauză nu s-a făcut dovada că, aceste bunuri sunt proprii ale reclamantului și nici nu au fost aduse probe din care să rezulte că bunurile mai sus menționate nu mai există, respectiv nu au existat în masa partajabilă, în mod corect în baza prezumției comunității de bunuri prev.de art.36 din fam. au fost incluse acestea în masa partajabilă.
În ce privește autocamionul marca R, astfel cum reține și instanța de fond conform înscrisului de la fila 124 de la dosar, reclamantul a beneficiat în anul 1992 de o donație de 2500 USD din partea unui frate din SUA, sumă folosită pentru cumpărarea autocamionului astfel că, în conformitate cu art.31, lit.b din fam. și art.31, lit.f, privind subrogația reală și în lipsa unei dovezi în sensul că, dispunătorul a stabilit că, bunul donat, respectiv suma de 2500 USD este bun comun al soților, în mod corect s-a reținut calitatea de bun propriu al reclamantului.
Aspectele invocate de apelantă că, actul de la fila 124 (adresa și chitanța nr.-/13.03.1992) nu fac dovada ridicării acestei sume de bani și cumpărării autocamionului, sunt nefondate, martorii audiați în cauză arătînd că reclamantul a cumpărat autocamionul în litigiu, aspect ce rezultă și din cuprinsul contractului de vînzare cumpărare (fila 26 din dosarul de fond), autocamion cu care a efectuat transporturi de mărfuri în schimbul unor sume de bani.
Criticile apelantei privind inadmisibilitatea cererii formulate de reclamant privind constatarea dreptului său de creanță în lipsa unei acțiuni în realizare, legal timbrată sunt nefondate, în speță cererea formulată de reclamant vizînd stabilirea întinderii drepturilor sale asupra bunurilor comune supuse partajului, respectiv stabilirea masei partajabile.
În consecință, în mod corect și legal prima instanță a constatat dreptul de creanță al reclamantului raportat la contribuția sa din timpul căsătoriei la plata prețului apartamentului, cu obligarea pîrîtei la plata acestei sume calculată însă în raport de pretențiile legal timbrate.
Corect s-a reținut contribuția reclamantului la plata ratelor pentru apartamentul în litigiu, în perioada conviețuirii părților, avîndu-se în vedere prețul imobilului, avansul achitat de pîrîtă înainte de încheierea căsătoriei și, diferența achitată în rate lunare sub durata conviețuirii stabilite în cote procentuale prin raportare la prețul apartamentului.
În condițiile în care apelanta pîrîtă nu a adus dovezi certe privind contribuția sa proprie la achitarea ratelor pentru apartament, reclamantul realizînd venituri conform declarațiilor martorilor și înscrisurilor depuse la dosar, corect s-a reținut conform art.36 din fam. contribuția comună egală a părților la plata acestor rate.
Sub aspectul modului de stabilire a dreptului de creanță, în mod corect instanța de fond a avut în vedere contravaloarea actuală a imobilului stabilită prin raportul de expertiză în construcții tocmai pentru a se stabili o reparație echitabilă a părților raportat la contribuția fiecăruia la dobîndirea imobilului, întrucît aceste sume achitate sub forma ratelor lunare se încorporează în valoarea imobilului astfel că, în această modalitate urmează a fi stabilit și dreptul de creanță.
În speță, nu poate fi reținută incidența art.1578 din civil în sensul stabilirii dreptului de creanță, prin reactualizarea sumelor plătite de reclamant la zi, ci dispozițiile fam. privind relațiile patrimoniale dintre soți, întinderea drepturilor patrimoniale ale acestora prin raportare la cota contributivă la dobîndirea unui bun.
Corect a procedat prima instanță la compensarea onorariului avocațial, în totalitate, respectiv compensarea sumelor avansate cu titlu de onorariu expertiză și cheltuielile avansate de părți cu titlu de taxa timbru pînă la concurența sumei mai mici, date fiind dispozițiile art.274-276 din pr.civil și, împrejurarea că atît cererea reclamantului cît și cererea reconvențională au fost admise doar în parte, iar în privința onorariului expertului contabil, întrucît nu a fost achitat suplimentul la expertiza contabilă în sumă de 245 lei, corect s-a dispus în sensul obligării părților la plata acestui debit.
Avînd în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art.296 din pr.civil, instanța a respins și apelul formulat de apelanta pîrîtă, menținînd astfel în totalitate sentința apelată ca legală și temeinică, cu compensarea totală a cheltuielilor de judecată în apel, conform dispozițiilor artz.274-276 din pr.civil raportat la soluția pronunțată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs apelanta, timbrat legal, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său, constatarea că intimatul nu are contribuție la plata ratelor apartamentului, în subsidiar, calcularea unei eventuale contribuții conform valorii reactualizate a ratelor stabilite prin expertiza contabilă, înlăturarea alineatului 8 și modificarea alineatului 9 din sentință referitor la existența unui drept de creanță de 30603,5 lei pe care l-ar avea intimatul, includerea în masa bunurilor a autocamionului cu remorcă - în valoare de 8290 lei, excluderea a 100 bucăți plăci azbociment în valoare de 1170 lei și 9 mc bolțari - 750 lei, recalcularea masei partajabile, a loturilor, sultelor, cu obligarea intimatului să-i plătească o sultă de 7917 lei, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat încălcarea art. 31 lit. a, 30, 36 Codul familiei, art. 1169 Cod civil, 1578 și urm. Cod civil, art. 111, 304 pct. 7, 9 Cod procedură civilă, întrucât, potrivit precizărilor reclamantului, - fila 95 - pretențiile sale în raport cu apartamentul - bunul său propriu - se definesc ca un drept de creanță reprezentând ratele achitate în comun, ori, din acest punct de vedere trebuie analizate drepturile și să se rețină o eventuală creanță, neoperând prezumția comunității de bunuri.
Era necesar ca cererea de stabilire a unui drept de creanță să îmbrace caracterul unei acțiuni în realizare, ori, nu s-a timbrat și trebuia anulată întrucât s-a eludat art. 111 Cod procedură civilă. Neîntemeiat s-a respins cererea de înlăturare obligației de plată în sarcina reclamantului a sumei de 1737,9 lei cu titlu de contribuție la plata ratelor câtă vreme acesta a cerut doar constatarea unui drept de creanță. Nu s-a avut în vedere faptul că prin martorii audiați a dovedit că plata ratelor s-a făcut din ajutorul primit de la părinții săi, fără contribuția reclamantului.
Greșit, la stabilirea dreptului reclamantului, s-a luat în considerare expertiza în construcții nu cea contabilă ce era în măsură să respecte act. 1578 Cod civil, are în vedere momentul plății ratelor, începerea plăților comune, achitarea integrală din care o parte din rate au fost omise de expertul constructor. Raportarea valorii ratelor la valoarea actuală a imobilului, reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, reparația echitabilă transformându-se pentru ea într-un prejudiciu.
A solicitat scoaterea din masa de împărțit a 100 bucăți plăci azbociment, 9 mc bolțari, în valoare de 1920 lei, întrucât nu au existat ca bunuri comune sau proprii, ori, nu s-a făcut dovada că există, fiind expertizate în lipsă de expert în O nu la locul unde reclamantul afirmă că s-ar afla.
Referitor la cererea de includere în masă a autocamionului, existența doar a contului bancar de 2500 USD al reclamantului nu dovedește că a fost folosit în scopul cumpărării, nereieșind data lichidării lui, martorii neputând face dovada contrar unor înscrisuri, ori, această sumă s-a reținut că s-a folosit nu doar în acest scop ci și pentru cumpărarea altor bunuri comune.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 30, 31 lit. a, 36 Codul familiei, art. 1169, 1578 și urm. Cod civil, art. 111, 304 pct. 7 - 9 Cod procedură civilă.
Intimatul a solicitat respingerea recursului, menținerea ca legale a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel, fără cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele. Părțile sau căsătorit la data de 28.04.1079 în localitatea O, căsătorie ce s-a desfăcut prin acordul părților, potrivit sentinței civile nr. 732/30 ianuarie 2003, pronunțată de Judecătoria Oradea. Anterior încheierii căsătoriei, recurenta a încheiat un contract de construire nr. 117/30.10.1976 cu O, pentru construirea unei locuințe în localitatea O,-, iar la data de 30.10.1976 a și contractat un împrumut pentru plata avansului de 65.000 lei cu CEC Prețul apartamentului s-a contractat la o valoare de 101.890 lei din care la contractare s-a achitat 3689 lei împrumutați, restul de 65.000 lei urmând a se achita în rate lunare.
Conform concluziilor din raportul de expertiză, întocmit de ing. - filele 147 - 151 dosar fond - se reține faptul că rata lunară la plata apartamentului a fost de 271 lei eșalonată pe perioada octombrie 1977 - septembrie 1997, iar până la încheierea căsătoriei a fost plătit avansul în valoare de 36890 lei, rate în valoare de 5148 lei ( octombrie 1977 - aprilie 1979) total 42.038 lei, restul de 59.852 lei achitându-se sub durata căsătoriei, ultima lună de plată fiind septembrie 1997, reținându-se o cotă de contribuție la dobândirea acestuia de 79,62 % în favoarea recurentei și de 29,38% în favoarea intimatului.
Inițial, intimatul reclamant a solicitat a se constata o cotă de contribuție la dobândirea apartamentului în funcție de ratele achitate sub durata căsătoriei. Dar ulterior, conform precizării din dosar fond - fila 95 - a solicitat a se constata în favoarea sa un drept de creanță reprezentând contravaloarea a J din ratele achitate sub durata căsătoriei, reactualizată la data plății, cu obligarea recurentei pârâte la plata acesteia. Ulterior, la fila 191 dosar fond, s-au depus de către reclamant obiective la raportul de expertiză contabilă din care reiese că a solicitat a se calcula ratele achitate reactualizate, a se indica cota sa de contribuție și cât reprezintă din valoarea imobilului, revenind practic la cererea inițială, criticile fiind nefondate.
S-a efectuat în cauză și o expertiză contabilă, de expert - filele 250 - 278 dosar fond, aceasta procedând doar la stabilirea valorii actualizate apartamentului conform indicilor de inflație, reținând contribuția proprie a recurentei de 13919 RON iar cea comună de 15845 RON, pe toată durata căsătoriei, nereieșind astfel o valoare mult mai mică decât cea stabilită prin celălalt raport de expertiză în construcții. Este cert că valoarea de piață a imobilului a crescut mult mai mult decât rata inflației, dar, astfel cum s- arătat mai sus, recurenta a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului anterior încheierii căsătoriei, nemaiputând fi astfel vorba de o dobândire ulterioară unei cote din acest drept de către intimat ca urmare a faptului că o parte din rate s-au achitat sub durata conviețuirii, ci de un drept de creanță a cărui câtime s-a analizat raportat la valoarea de circulație.
Cât privește capătul de cerere prin care intimatul reclamant solicitat a i se constata un drept de creanță pentru ratele achitate sub durata căsătoriei, se constată, conform celor expuse mai sus, din precizarea acțiunii în dosarul de fond fila 95 că, acesta a solicitat și obligarea pârâtei la plata contravalorii acestei creanțe, reactualizată la data plății, fiind deci o cerere în realizarea dreptului nu doar una în constatare, nefiind încălcate dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă. Referitor la timbrarea acestui capăt de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata creanței, din analiza dosarului de fond se reține faptul că urmare a netimbrării suficiente, instanța de fond a anulat ca insuficient timbrat acest capăt de cerere, obligând-o doar la plata a 1737,5 lei din totalul de 30.603,5 lei, în limita timbrajului.
Sigur că, s-au efectuat două calcule ale cuantumului creanței constatate în sarcina recurentei, una raportat la actualizarea ratelor fond indicilor de inflație și o alta raportat la valoarea de circulație a imobilului. Conform expertizei contabile și a suplimentului acesteia, valoarea actualizată conform indicilor de inflație până la 28.02.2006 a imobilului a fost de 29764 RON din care 15845 RON reprezintă partea ratelor achitate sub durata căsătoriei ( 11000 lei rate și 4846 RON dobânzi) iar conform celei în construcții, valoarea imobilului, actualizate în luna mai 2005 este de 104.200 RON deci, există o diferență foarte mare între cele două rapoarte iar instanțele aveau obligația de a stabili varianta cea mai echitabilă pentru ambele părți.
Este cert faptul că rata inflației este mult inferioară creșterii valorii de circulație a imobilelor în perioada în care s-au achitat sub durata căsătoriei ratele aferente apartamentului, ori, câtimea acestora s-a încorporat în valoarea imobilului iar modalitatea aleasă de calcul a creanței este cea echitabilă, aspect corect reținut de ambele instanțe. Nu este vorba de o simplă creanță ci de faptul că s-au achitat sume de bani ce au făcut ca imobilul să fie plătit integral, aspect ce i- crescut implicit valoarea și datorită fluctuației pieței, iar acest aspect nu face incident art. 1578 Cod civil, nefiind vorba de un împrumut acordat de intimat recurentei ci de o contribuție comună la dobândirea unor bunuri sau la sporirea valorii acestora, criticile fiind nefondate.
Ambii soți au obținut venituri salariale sub durata căsătoriei, iar acestea erau mai mari pentru intimat, dar, acest aspect a fost compensat prin faptul că recurenta primea produse agricole de la părinți, le vindea la piață - martorii, și filele 72 - 74 dosar fond -, dar, conform acelorași martori și - fila 75, și intimatul ajuta în gospodăria socrilor, efectua curse cu autocamionul obținând sume de bani, astfel că, raportat la aceste aspecte s-a reținut de către instanțe incidența dispozițiilor art. 30 Codul familiei, contribuția acestora fiind apreciată ca egală la dobândirea bunurilor comune, criticile fiind nefondate.
Referitor la plăcile de azbociment - 100 bucăți și 9 mc bolțari, conform răspunsurilor la interogatoriu - fila 118 dosar fond întrebarea nr. 17, recurenta nu a recunoscut că au existat și că ar fi încorporate în gospodăria părinților ei iar probele administrate nu au fost în măsură să demonstreze că au fost achiziționate sub durata căsătoriei și că în prezent nu se mai regăsesc în patrimoniul acestora. Conform art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească, ori, intimatul a fost cel ce a invocat existența bunurilor dar, în lipsa recunoașterii recurentei, nu făcut dovada achiziționării lor cum s-a făcut la celelalte bunuri, criticile fiind fondate. Nu există o prezumție instituită de Codul familiei decât referitor la calitatea bunurilor dobândite sub durata căsătoriei, astfel că, orice pretenție cu privire la includerea unor obiecte, bunuri în masa partajabilă, în lipsa recunoașterii foștilor soți, trebuie dovedită, ceea ce în speță nu s-a făcut pentru cele 100 bucăți plăci azbociment și 9 mc bolțari, greșit instanța considerând că nu s-a făcut dovada că nu au existat, ori, trebuia dovedit conform celor expuse că " au existat", urmând ca valoarea acestora de 1170 + 750 RON = 1920 RON să fie exclusă din lotul recurentei pârâte urmând ca și sulta datorată să fie micșorată în consecință.
Cât privește autocamionul cu nr. de înmatriculare 21 BH 2169, se reține faptul că acesta a fost cumpărat la data de 16.09.1998 - fila 26 dosar fond cu 10.000.000 ROL, deci sub durata căsătoriei. La data de 12 mai 1992, intimatul primit o comunicare de la BCR - fila 124 dosar fond - că a primit un ordin de plată din străinătate, astfel că a și plătit comisioane la 16.03.1992 pentru suma trimisă, în valoare de 2500 dolari, deci este cert faptul că acesta a obținut această sumă ca bun propriu de la fratele său, însă, nu s-a făcut și dovada că a fost folosită la achiziționarea autocamionului în anul 1998, deci după 6 ani de zile, greșit instanțele reținând contrariul.
Recurenta la întrebarea nr. 9 din interogatoriu - fila 117 - a arătat că acest camion s-a cumpărat și din banii ei, nu s-a făcut nici o dovadă a faptului că după 6 ani de la primirea banilor din străinătate, intimatul i-a folosit la cumpărarea acestuia, neoperând astfel o prezumție în favoarea acestuia în sensul că era bun propriu conform art. 31 lit. b Codul familiei, greșit instanțele reținând contrariul. Bunul s-a cumpărat sub durata căsătoriei, în lipsa unor probe contrare fiind incidentă prezumția instituită de art. 30 alin. 1 Codul familiei de bun comun al soților, din veniturile comune, simpla primire cu 6 ani în urma cumpărării a sumei de bani arătată mai sus, nu este în măsură a face aplicabile dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. b Codul familiei, aceștia nu s-a dovedit în ce scop și de către cine s-au folosit și nici că a operat o subrogație reală.
Ca urmare a tuturor considerentelor expuse, făcându-se o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 30, 31 lit. b Codul familiei, în baza art. 304 pct. 9, 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, instanța de recurs urmează a admite ca fondat recursul și în consecință va modifica în parte decizia recurată, iar în baza art. 296 Cod procedură civilă va admite ca fondat apelul declarat de apelanta, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că:
- va exclude din masa bunurilor comune, dobândite sub durata căsătoriei, 100 bucăți plăci azbociment și 9 mc bolțari în valoare totală de 1920 RON și din lotul nr. 2 atribuit pârâtei reclamante reconvenționale,
- va include în masa bunurilor comune supuse partajului autovehicolul marca R 8135 FF/2 cu nr. înmatriculare - în valoare de 8290 RON, valoare stabilită la data de 28.11.2003 de expert pe care îl va include în lotul nr. I atribuit reclamantului pârât reconvențional, valoarea totală bunurilor atribuite acestuia fiind astfel de 1247 RON - bunuri incluse inițial + 8290 RON valoarea autocamionului, total 9537 RON.
Ca urmare a celor dispuse, lotul atribuit reclamantului din masa bunurilor de împărțit va avea o valoare de 9537 RON, cel atribuit pârâtei de 1583,6 RON ( 3503,6 RON atribuit inițial - 1920 RON valoarea plăcilor și bolțarilor excluse), total masă bunuri fiind de 11120,6 RON diferența dintre cele două loturi fiind în valoare totală de 3976,7 RON, astfel că, urmează ca instanța să înlăture obligația pârâtei să-i plătească reclamantului o sultă în valoare de 1128,3 RON iar pentru egalizarea celor două loturi, va fi obligat reclamantul la plata unei sulte în valoare de 3976,7 RON în favoarea pârâtei ( recurentei i se cuvenea din 11120,6 RON, deci 5560,3 RON, i s-au atribuit bunuri doar de 1583,6 RON, diferența fiind 3976 RON).
Față de considerentele de mai sus, urmează a se menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate și ale sentinței apelate, ca fiind legale și temeinice.
Reținând culpa procesuală a intimatului, în baza art. 276 Cod procedură civilă instanța de recurs îl va obliga să-i plătească recurentei 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs ( urmare doar a modificării parțiale a deciziei) reprezentând onorariu avocațial și taxă de timbru parțiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în O,-/B, - 55,. 8, județul B, intimata pârâtă domiciliată în comuna, sat, nr. 28, județul B, împotriva deciziei civile nr. 178/A din 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite ca fondat apelul declarat de apelanta împotriva sentinței civile nr. 8052/05.12.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o schimbă în parte în senul că:
Exclude din masa partajabilă 100. plăci azbociment, 9 mc bolțari în valoare de 1920 RON și din lotul nr. 2 atribuit pârâtei reclamante reconvenționale.
în masa partajabilă autovehicolul marca R 8135 FF/2, nr. de înmatriculare - în valoare de 8290 RON stabilită la data de 28.11.2003 de expert pe care îl atribuie reclamantului în lotul nr. 1, valoarea lotului acestuia fiind astfel de 9537 RON, iar al pârâtei în valoare de 1583,6 RON.
Înlătură obligația pârâtei de a plăti reclamantului o sultă în valoare de 1128,3 RON și îl obligă pe reclamant să plătească în favoarea acesteia o sultă în valoare de 3976,7 RON.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate și ale sentinței apelate.
Obligă partea intimată să plătească părții recurente suma de 500 RON cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 09.10.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 17.10.2008
- judecător fond -
- judecător apel -,
- dact. gref. - 17.10.2008 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
