Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 1634/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1634/2008-
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța | - --- | - JUDECĂTOR 2: Trif Doina |
- - | - JUDECĂTOR 3: Moșincat | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în O-. 2 județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât, cu domiciliul în O-. 2 județul B, împotriva deciziei civile nr. 55/A/2007 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 5096 din 05 iulie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 9046/2004, având ca obiect: partaj bunuri comune,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă intimatul pârât, lipsă fiind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este legal timbrat cu suma de 83 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 3 lei, că reprezentanta recurentei reclamante, av. a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 13.11.2008, o adresă prin care comunică instanței faptul că a reziliat contractul de asistență judiciară cu partea recurentă, după care:
Instanța ia act de reziliereacontractului de asistență judiciară cu recurenta reclamantă și constată că la termenul anterior aceasta a fost prezentă și a luat cunoștință de termenul de judecată de azi, după care,efiind alte cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul pârât solicită respingerea ca nefondat a recursului, fără cheltuieli de judecată, arătând că el a dovedit cu martori tot ceea ce a susținut și că ar fi fost mai bine să se înțeleagă și să nu fie promovată această cale de atac.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 5096 din 05 iulie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 9046/2004,a fost admisă în parte cererea formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtului, a fost admisă în parte acțiunea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional împotriva pârâtei reconvenționale, s-a constatat că părțile au dobândit sub durata conviețuirii cu contribuții egale, următoarele bunuri:
IMOBILE: apartamentul nr. 2 situat în O,-,., înscris în CF 73355 O, nr. top. 574, 575/2, compus din 2 camere, bucătărie, cu o suprafață utilă de 50,14 mp. și boxă în subsol cu o suprafață utilă de 53,76 mp.; apartamentul nr. 3 situat în același imobil compus din o cameră, hol și baie, înscris în CF. 60528 O, nr. top. 573/3; imobile a căror valoare de circulație stabilită la data de 6 februarie 2006 este de 1.349.000.000 ROL, adică 134.900 RON valoare în care sunt incluse și investițiile efectuate, totalizând 147.142.377 ROL (valori stabilite prin Raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. ).
II. MOBILE: un autoturism 1310 cu remorcă (neevaluat prin raport de expertiză tehnică auto); suma de 300.000.000, lei la nivelul anului 2000 câștigată la (sumă la care se va aplica și dobânda aferentă legală ) urmând ca reclamanta să-i plătească pârâtului parte din aceasta.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor incluse în masa partajabilă în sensul că le-a atribuit reclamantei cu obligarea acesteia la plata unei sulte în favoarea pârâtului în cuantum de 674.500.000 ROL.
S-a atribuit reclamantei și autoturismul 1310 cu remorcă - neevaluat.
S-a respins capătul de cerere privitor la constatarea calității de bun propriu na autoturismului 1310 cu remorcă, a dispus înscrierea dreptului de proprietate a reclamantei asupra imobilelor menționate anterior în Cartea Funciară și a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capetelor de cerere privind completarea de acțiune aflată la fila 65 dosarului, prin care s-a solicitat ca instanța să constate că în timpul căsătoriei părților, acestea au dobândit cu o contribuție egală imobilul înscris în CF 275, nr. top. 1693/1 în natură teren intravilan în supraf. de 1.000 mp. și partajarea acestuia în natură, prin formarea a două loturi egale.
A compensat plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 8691/2001 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a dispus desfacerea căsătoriei părților, din culpă comună, iar sub durata căsătoriei părțile au dobândit prin contribuții egale bun urile descrise în dispozitivul hotărârii. Pentru a aprecia că părțile au dobândit bunurile cu contribuție egală, prima instanță a constatat că deși din cartea de muncă a pârâtului rezultă că acesta a realizat venituri mai mari decât cele menționate în cartea de muncă a reclamantei, trebuie să se țină seama și de munca prestată de reclamantă în gospodărie pentru creșterea copiilor precum și de veniturile obținute din cultivarea și vânzarea verzei. În ceea ce privește câștigul, fiind un produs, a apreciat că este vorba de un bun comun, în raport de proveniența sumelor cu care s-a cumpărat biletul câștigător, reținând totodată că reclamanta nu a dovedit prin probe certe că tatăl său i-ar fi dat bani pentru achiziționarea biletului. În ce privește autoturismul 1310 cu remorcă, nu s-a făcut dovada de bun propriu al reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel timbrat cu taxa de timbru aferentă, atât reclamanta cât și pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 55/A/2007 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta în contradictoriu cu intimatul;
A fost admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul fiind schimbată în parte sentința apelată în sensul că s-a atribuit reclamantei autoturismul 1310 cu remorcă în valoare de 40.000.000 ROL și obligată reclamanta să-i plătească pârâtului suma de 20.000.000 ROL cu titlu de sultă pentru acest bun.
S-au menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate și a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 500 lei în favoarea apelantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat, din actele și lucrările de la dosar, că sunt nefondate criticile aduse de apelanta reclamantă hotărârii atacate pentru considerente de mai jos.
În ceea ce privește cererea acesteia de a se reține în favoarea sa o cotă de contribuție la obținerea bunurilor comune de 70 % și nu de 50 %, cum a reținut prima instanță, este de observat faptul că reclamanta apelantă a susținut în mod constant că bunurile comune au fost dobândite de către părți în cotă contributivă egală, recunoscând implicit cota de contribuție a fostului său soț ca fiind de 50 % și nu 30 %, astfel că nu se justifică această cerere. Referitor la autoturismul 1310 cu remorcă, dobândit de părți sub durata căsătoriei, a fost inclus în mod corect în masa partajabilă.
S-a reținut din probele administrate în cauză, declarațiile martorilor și, că pe lângă câștigurile obținute cu titlu de salar de la Spitalul de și Ginecologie unde era angajată, reclamanta a obținut venituri suplimentare din activitatea de legumicultură, or, tocmai din economisirea banilor obținuți din această activitate, reclamanta a achiziționat autoturismul 1310 cu remorcă, de altfel, chiar reclamanta recunoaște la punctul 9 din interogatoriul ce i s-a luat la data de 18 mai 2005 că obține venituri suplimentare din activitatea de legumicultură. Față de împrejurarea că în speță nu s-a dovedit că autoturismul și remorca ar fi fost cumpărată de apelantă din bani primiți în dar de la tatăl său, iar pe de altă parte, conform practicii judiciare orice câștig realizat din muncă în timpul căsătoriei are caracter de bun comun, s-a apreciat ca nefondată susținerea apelantei referitoare la caracterul de bun propriu al autoturismului 1310 cu remorcă.
Referitor la câștigul realizat de părți în anul 2000 la, reclamanta a arătat în conținutul actului intitulat "răspuns la întâmpinare și întâmpinare la acțiunea reconvențională "depus la Judecătoria Oradea la 24 februarie 2005, că biletul prin care ea a câștigat suma de 300.000.000 lei la a fost cumpărat de tatăl ei pentru ea și sora ei. Prin concluziile scrise depuse la data de 28 iunie 2006 reclamanta arată că biletul a fost cumpărat de tatăl său, pe banii lui, însă pe numele reclamantei, iar în motivarea apelului specifică data câștigului ca fiind noiembrie 2000, astfel că instanța a tras concluzia că biletul câștigător a fost cumpărat cu puțin timp înainte de divorțul părților, pe numele reclamantei, care a beneficiat singură de acești bani, apreciind că în mod corect acest câștig a fost inclus în masa bunurilor comune, prezumându-se că prețul biletului câștigător provine din veniturile comune ale părților.
În ceea ce privește criticile aduse de apelantul pârât hotărârii atacate, instanța a apreciat că nu se poate reține în favoarea pârâtului o cotă majorată la obținerea bunurilor comune, veniturile obținute de părți sub durata căsătoriei fiind aproximativ egale. Împrejurarea că apelantul pârât este cel care s-a ocupat în mod efectiv de lucrările de investiții ce s-au făcut la apartamentele proprietatea părților și fiind cel care a achitat lucrările plătind meșterilor, nu duce automat la stabilirea unui drept de creanță în favoarea apelantului constând în contravaloarea investițiilor, câtă vreme nu s-a făcut dovada în speță, că sumele de bani destinate investițiilor ar proveni din venituri proprii ale apelantului și nu din veniturile comune ale soților.
S-a apreciat, însă, că în mod eronat prima instanță, a omis să oblige reclamanta la sulta aferentă autoturismului, criticile apelantului fiind întemeiate sub acest aspect. În condițiile în care din probele de la dosar nu se poate stabili valoarea concretă a autoturismului 1310 cu remorcă, iar părțile nu au înțeles să administreze probe în acest sens, expertiză prin care să se stabilească în mod științific valoarea acestui bun, pentru stabilirea valorii acestui bun la data desfacerii căsătoriei, a avut în vedere recunoașterea reclamantei de la fila 59 din dosarul de fond, care a apreciat valoarea la 40.000.000 ROL, valoare care este superioară prețului de cumpărare a bunului, pentru care s-a achitat suma de 32.034.154 lei la data de 15 mai 1998, cu factura aflată la fila 89 din dosar. Întrucât pârâtul nu a înțeles să dovedească cu probe că autoturismul în discuție ar avea o valoare mai M de 40.000.000 lei, instanța va avea în vedere recunoașterea reclamantei și va aprecia valoarea acestui bun ca fiind 40.000.000 lei.
S-a apreciat ca nefondată cererea apelantului de a se atribui în natură imobilul ce a format domiciliul comun al părților, față de împrejurarea că cele două apartamente cu nr. 2 și 3 situate în O,- formează în prezent o singură unitate locativă nepartajabilă în natură, situație recunoscută de ambele părți, iar cei doi copii ai părților au fost încredințați spre creștere și educare la apelanta, care poate să asigure acestora condiții de locuit numai în cazul în care i se atribuie ei cele două apartamente, astfel cum corect a dispus instanța de fond.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu 86 lei prin chitanță fiscală și timbre judiciare, a declarat recurs apelanta reclamantă, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei, admiterea apelului său, respingerea apelului intimatului, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că se impune constatarea contribuției sale la dobândirea imobilelor de 70%, că autoturismul cu remorcă este bunul său propriu, la fel suma câștigată la. Până la divorț ea a lucrat 18 ani, pârâtul doar 8 ani, când copiii erau mici au început separarea banilor, pârâtul consumând alcool, nu contribuia la cheltuieli, iar în iulie 1996 și-a dat demisia, avea un salariu de 433.062 lei, iar ea de 335.708 lei, deci nu cu mult mai mic.
După demisie, veniturile acestuia au fost din acte ilicite, SRL nu figura la ITM cu contract de muncă, fără profit. Ea a prestat muncile în gospodărie, s-a ocupat de copii, a achitat cheltuielile de întreținere.
Garsoniera s-a cumpărat în anul 1993, achitând avans 200.000 lei, diferența de 1.000.000 lei trebuia achitată la semnarea contractului, dar vânzătoarea a decedat, ea s-a ocupat de înmormântare, nu a mai avut cui să-i achite diferența, greșit intimatul a declarat că a fost cumpărată în anul 1997 pentru 5.000.000 lei achitați plus 2.000.000 lei la moștenire. Banii i-a avut de la tatăl ei.
Apartamentul s-a cumpărat în anul 1997 când intimatul nu lucra, cu 2.608.996 lei de la, cu banii ei primiți de la tată, ea a făcut și investițiile din vânzarea acțiunilor de la.
Din banii obținuți de tatăl ei din agricultură, acesta i-a dat periodic sume de bani ce i-a depus la BCR, iar fiind nevoie de o mașină pentru transportul verzei, a cumpărat din acei bani autoturismul și o remorcă. Susținerile intimatului că banii au fost obținuți de la el, din vânzarea unor obiecte din aur și schimb valută, nu au fost probate.
S-au separat în anul 2000 luna mai, a câștigat la în noiembrie 2000, biletul fiind cumpărat de tatăl ei în prezența mai multor martori în M, când vindeau varză, câștigul l-a împărțit tatăl ei între el, ea și soră, respectiv ea a primit 100.000.000 lei, cu care a cumpărat electrocasnice, biciclete la copii, cadouri, restul fiind folosiți în gospodărie.
În drept s-au invocat prevederile articolului 304 punctele 7, 8, 9 și articolul 312 Cod de procedură civilă.
Intimatul a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 26.12.2987 în localitatea O, sub durata căsătoriei s-au născut minorii - și -, căsătorie ce a fost desfăcută din culpa ambilor soți prin sentința civilă nr. 8691/2001, pronunțată de Judecătoria Oradea - filele 7 - 8 dosar fond.
Din conținutul cererii de chemare în judecată și răspunsul la interogatoriu dat de către recurentă - filele 4, 41 dosar fond, se reține faptul că aceasta a recunoscut contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor comune, de 50 % fiecare, nu de 70% pentru ea și 30 % pentru intimat cum se susține în petit, ori, acest aspect, astfel cum corect a reținut instanța de apel, reprezintă o mărturisire ce nu s-a dovedit că a fost obținută prin dol, violență, consimțământul nefiind deci viciat, astfel că motivele de recurs referitor la cota de contribuție sunt neavenite, aceasta recunoscând astfel implicit că ambii realizau venituri, contribuiau la dobândirea bunurilor, prezumția comunității de bunuri, de egalitate a cotelor, instituită de articolul 30 Codul familiei, nefiind răsturnată.
Referitor la autoturismul și remorcă, într-adevăr martora - fila 64 dosar fond, a declarat că recurenta și tatăl ei se ocupau cu cultivarea verzei și valorificarea la piață, că a obținut venituri și într-adevăr a cumpărat o mașină, dar, nu reiese implicit faptul că din acele sume de bani s-a cumpărat efectiv, aspect ce nu reiese nici din declarația martorei, conform căreia nu se poate reține de când știa acest aspect. Așadar, cei doi martori cunosc aspectul referitor la dobândirea bunurilor din spusele recurentei, iar martorul - fila 63 dosar apel, a arătat că acesta s-a cumpărat din venituri comune, fapt știut de la intimat, astfel că, nefiind răsturnată prezumția comunității instituită de articolul 30 Codul familiei, criticile sunt nefondate.
Cât privește câștigul obținut de recurentă la, într-adevăr biletul s-a cumpărat după separarea în fapt, dar nici o probă nu a dovedit faptul că banii cu s-ar fi achiziționat ar fi provenit de la tatăl ei, astfel că, în mod corect s-a apreciat incidența articolului 30 Codul familiei, a prezumției de bun comun a câștigului realizat.
Veniturile obținute de pârât, modul în care s-a cumpărat imobilul, raportat la recunoașterile recurentei, la faptul că nici martorii audiați arătați mai sus nu dovedesc contrariul, nu sunt aspecte ce să poată conduce instanța la concluzia existenței unor contribuții mai mari a recurentei la dobândirea bunurilor comune, coroborat și cu recunoașterile acesteia prin cererea de chemare în judecată și interogatorii.
Față de toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs, în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civildeclarat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în O-. 2 județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât, cu domiciliul în O-. 2 județul B, împotriva deciziei civile nr. 55/A/2007 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
decizie: /20.11.2008
Complet fond:
Complet apel:,
în 2 ex.: /12.12.2008
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
