Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 301/2007. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 301
Ședința publică din data de 13 Martie 2007
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Iolanda Mioara
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat. de, - Veche, nr.75, jud.P împotriva deciziei civile nr. 592 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în P,-,.174,.B,.3,.34, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat din cadrul Baroului P și intimata pârâtă asistată de avocat - din cadrul aceluiași barou de avocați.
Procedura îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr.33937 și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, ce s-au anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că intimata a depus la dosar întâmpinare.
S-a comunicat apărătorului recurentului copie de pe întâmpinarea formulată de intimată.
Avocat pentru intimată depune la dosar un set de acte, respectiv sentința civilă nr.1508/2006 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, adresa nr.374/37/24.01.2008 emisă de OCPI P, procesul verbal seria -, nr.-, sentința civilă nr.8251/2005 a Judecătoriei Ploiești și publicația de vânzare emisă de BEJ.
Părțile având pe rând cuvântul declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul reclamant susține oral motivele de recurs, arătând în esență că hotărârea atacată este nelegală, fiind afectată de nulitățilem prev. de art.304 pct. 7,8 și 9 cod pr.civilă.
Astfel, arată că instanța de apel în mod greșit a admis apelul pârâtei și a trimis cauza spre rejudecare, cu indicația de a fi citat în cauză și numitul, ca fiind pretinsul proprietar al apartamentului în litigiu, deoarece din actele dosarului și probele administrate rezultă o altă situație de fapt.
Mai mult, arată că recurentul reclamant a solicitat prin acțiun numai partajarea cotei de din valoarea apartamentului, numitul neavând niciun drept pe cota cumpărată de pârâta.
De asemenea, arată că pe parcursul soluționării cauzei, niciodată numitul nu a susținut faptul că el ar fi proprietarul întregului apartament.
Referitor la terenul situat în comuna solicită a se constata că din actul autentic rezultă că acesta a fost cumpărat în timpul căsătoriei, iar la cuvântul în fond pârâta a fost de acord că a fost cumpărat în cotă de .
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat - având cuvântul pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei tribunalului, ca legală și temeinică, considerând că în cauză nu sunt incidente dispoz. art.304 pct.7,8 și 9 cod pr.civilă.
Consideră că în mod teminic și legal instanța de apel a admis apelul, a desființat sentința și încheierea și a trimis cauza spre rejudecare, în condițiile în care s-au încălcat dispoz. art.297 cod pr.civilă, deoarece pricina s-a judecat în lipsa părții care nu a fost citată, respectiv proprietarul apartamentului numitul.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei de la nr. 1637/26.07.2005 reclamantul chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotarârea ce va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea acțiunii, reclamantul arătat că s- căsătorit cu pârâta la data de 28.08.1978 și s-a despărțit de aceasta în anul 2001, iar prin sentința civilă nr. 451/5.03.2001 pronunțată de Judecătoria Vălenii d s- dispus desfacerea casatoriei dintre părți prin divorț.
mai arătat reclamantul că, în timpul căsătoriei cu pârâta, dobândit o serie de bunuri comune constând într-un teren arabil în suprafață de 325 mp, situat în intravilanul satului de, în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat la nr.2605/25.09.1991 precum și cota de 1/2 din imobilul apartament cu trei camere, dependințe, în suprafața construită de 55,54 mp, cotă indiviza de 2,99 % din suprafața comună imobilului, precum și terenul aferent apartamentului în suprafață de 12,33 mp, imobil care are număr cadastral provizoriu 1121/164;B; 34 situat în P, - nr. 3,.174,.B,.34, imobil cumpărat prin contractul de vânzare autentificat la nr. 1032 din 13.09.2000.
După administrarea probei cu acte și interogatoriu, prin încheierea din 30.03.2006, instanța de fond admis în principiu acțiunea formulată de reclamanți și constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuție
egală de 50 % fiecare, bunurile sus menționate și dispus efectuarea de expertize tehnice pentru identificarea, evaluarea bunurilor și lotizare.
După efectuarea rapoartelor de expertiză, prin sentința civilă nr. 68/18.01.2007, instanța admis acțiunea și dispus partajarea bunurilor comune conform raportului de expertiză tehnică întocmit de ing., prin care reclamantului s- atribuit terenul în suprafată de 315 mp, iar pârâtei cota de 1/ 2 din valoarea apartamentului, fiind obligată să plătească sultă reclamantului suma de 11.562,25 lei, precum și 768 lei cheltuieli de judecată, instanța reținând că varianta de lotizare propusă de expert răspunde exigentelor impuse de art.6739pr.civilă, ținând seama de posesia actuală imobilelor și de mărimea drepturilor fiecărei părți.
Impotriva încheierii din data de 30.03.2006 și împotriva sentinței civile nr. 68/18.01.2007 declarat apel pârâta, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea încheierii și sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea apelului, apelanta arătat că fost citată sub numele de deși în acțiune s- indicat actualul nume, acela de, în acest fel încălcându-i-se dreptul la apărare, necunoscând prezenta acțiune și de probele depuse la dosar de către reclamant.
Un alt motiv de apel a vizat faptul că în mod greșit s- inclus la partaj terenul în suprafața de 315 mp, situat în localitatea de întrucât acest bun este proprietatea sa, fiind dobândit de la bunica sa prin contract de vânzare-cumpărare.
altă critică a apelantei a avut în vedere faptul că în mod greșit s- introdus la masa de partaj și cota de 1/2 din apartamentul situat în P, - nr. 3,.174,.B,.34, jud.P, fără fi citat în cauză și, care este proprietarul apartamentului, fiind cel care achitat integral prețul acestuia, ea neavând nicio contributie proprie la achizitionarea bunului imobil și, mai mult chiar, acest apartament fost solicitat și în cadrul acțiunii de partaj de bunuri comune ce facut obiectul dosarului nr. 1357/2001, ocazie cu care s-au administrat probe cu înscrisuri și martori în contradictoriu și cu ce avut calitatea de intervenient, însă, după administrarea probatoriilor, reclamantul înțeles să renunțe la judecata privind acest bun.
A menționat apelanta că pentru obține actele personale aflate în posesia intimatului obținut ordonanța președințială cu ocazia soluționării căreia acesta din urma negat existența vreunui act în posesia lui, depunând, totuși, contractul de vânzare-cumpărare prin care bunica sa i- înstrainat terenul, recunoscând, astfel, implicit, existenta în posesia lui actelor personale ale apelantei.
Primindu-se dosarul la ribunalul Prahova, cauza fost înregistrată la nr-.
După examinarea încheierii și sentinței apelate, în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate și de textele de lege aplicabile, Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.592 din 18 octombrie 2007 admis apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr.68/18.01.2007 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, în contradictoriu cu intimatul reclamant, a
desființat în tot încheierea din data de 30.03.2006 și sentinta civilă nr. 68/18.01.2007 ale Judecătoriei Vălenii d M și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 451/5.03.2001 Judecatoriei Vălenii d s- admis acțiunea formulată de apelanta-pârâtă în contradictoriu cu intimatul-reclamant și s-a dispus desfacerea casatoriei părților din culpă comună, minorul rezultat din căsătorie fiind încredințat tatălui spre creștere și educare, iar apelanta-pârâta fost obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, sentință rămasă definitiva prin respingerea recursului conform deciziei nr. 1007/14.05.2002 Curții de Apel Ploiești.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 1032/13.09.2000, numitul vândut numitului și numitei, în indiviziune și în părti egale, apartamentul nr. 34 proprietatea sa situat în P, - nr. 3,.174,.B, județ pentru prețul de 43.000.000 RON.
De asemenea, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2605/25.09.1991, numita înstrăinat foștilor soți terenul în suprafață de 325 mp, situat în intravilanul comunei, sat de pentru pretul de 3.000 ROL.
Potrivit art.297 pr.civilă, în cazul în care se constată, în mod greșit că instanța de fond a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Așadar, din probele administrate în cauză, rezultă că părtile s-au căsătorit la data de 29 august 1978 și s-au despărtit prin divorț în baza sentinței civile nr. 451/5.03.2001, reclamantul pretinzând că în timpul căsătoriei cu pârâta ar fi achiziționat un teren de 325 mp, situat în comuna, sat de și cota de din apartamentul nr. 34 situat în P, - nr. 3,.174,.B, jud.P, apartament cu privire la care apelanta-pârâtă arată că este proprietatea numitului, menționat în contractul de vânzare-cumpărare.
În aceste condiții, susținerea apelantei-parate conform căreia apartamentul solicitat fi inclus la masa de partaj ar fi realitate bunul propriu al numitului, cumpărat cu banii proprii ai acestuia, impune desfiintarea încheierii din 30.03.2006 și sentinței civile nr. 68/18.01.2007 și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea soluționării pricinii în contradictoriu și cu pretinsul proprietar al apartamentului, numitului.
Ca atare, cu ocazia rejudecarii, urmează ca instanța de fond să administreze probe cu acte, martori, interogatorii pentru se face dovada sustinerii apelantei-parate, în sensul că apartamentul în litigiu este bunul propriu al numitului, respectiv dacă apelanta pârâtă avut sau nu vreo contribuție la dobândirea acestui bun imobil.
În acest sens, pentru soluționare unitară cauzei, sub toate aspectele, motivul invocat de către apelanta pârâta conform căruia terenul de
315 mp ar fi bunul său propriu, urmează fi analizat de instanța de fond cu ocazia rejudecării având în vedere că nesoluționarea pricinii în contradictoriu și cu numitul echivalează cu nepronunțare pe fond pricinii.
Față de cele sus-mentionate, motivele de apel conform cărora apelanta-pârâtă ar fi fost citată sub alt nume și în acest fel s-ar fi încălcat dreptul la apărare, neavând cunostință de proces, nu s- mai impus fi analizate.
Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, arătând, în esență, că în mod greșit Tribunalul Prahova, ca urmare a admiterii apelului pârâtei, a desființat în tot sentința civilă nr. 68/2007 a Judecătoriei Vălenii d e și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
A mai arătat recurentul că instanța de apel a reținut o altă situație decât cea reală, nefiind analizate probele cu înscrisuri, respectiv actele autentice privind achiziționarea bunurilor, trăgând concluzia greșită precum că apartamentul solicitat a fi un adus la masa de partaj, ar fi, în realitate, bunul propriu al numitului, cumpărat cu banii proprii ai acestuia, fără a fi adusă nici o dovadă în acest sens.
Instanța de apel, apreciază recurentul, a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, dat fiind faptul că pârâta a recunoscut în fața instanței de fond pretențiile reclamantului, solicitând admiterea în parte a acțiunii, în ceea ce privește terenul, cu excluderea apartamentului în litigiu întrucât nu face parte din bunurile comune.
Totodată, s-a arătat că reclamantul nu a cerut partajarea în totalitate a apartamentului sus-arătat, ci doar a cotei pârâtei, cumpărată de către aceasta în timpul căsătoriei cu reclamantul.
Potrivit actului de vânzare-cumpărare a acestui apartament, cota ce îi revenea pârâtei este determinată și individualizată, prețul fiind achitat aproape în totalitate de către aceasta, cu banii proveniți din economiile făcute în timpul căsătoriei cu.
Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, arătând că, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 304 pct.7,8 și 9 pr.civilă, întrucât în mod corect a apreciat tribunalul că la soluționarea pe fond a cauzei au fost încălcate prevederile art. 297 pr.civilă, procesul fiind rezolvat fără a se intra în cercetarea fondului și în lipsa părții care nu a fost legal citată.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În mod corect a reținut Tribunalul Prahova situația de fapt dedusă judecății, respectiv aceea că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 1032/13.09.2000, numitul vândut numitului și numitei în indiviziune și în părti egale apartamentul nr. 34 proprietatea sa situat în P, - nr. 3,.174,.B, jud. pentru pretul de 43.000.000 RON, apartament cu
privire la care apelanta pârâtă arată că este proprietatea exclusivă a numitului, coproprietarul mentionat în contractul de vanzare-cumpărare.
Este justă concluzia instanței de apel în sensul că nesoluționarea pricinii în contradictoriu și cu numitul echivalează cu nepronunțare pe fond pricinii, ceea ce conduce la incidența dispozițiilor art.297 pr.civilă, potrivit căruia, în cazul în care se constată, în mod greșit că instanța de fond a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Mai mult decât atât, ar trebui observat că, potrivit dispozițiilor art. 31 Codul Familiei, u sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț și bunurile dobândite în timpul căsătoriei, prin moștenire, legat sau donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune dar și valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.
Este adevărat că reclamantul nu a solicitat decât partajarea cotei de din apartamentul sus-arătat, cotă ce i-ar fi revenit pârâtei, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1032/13.09.2000, dar potrivit principiului potrivit căruia ieșirea din indiviziune asupra unui bun imobil trebuie efectuată în contradictoriu cu toți coindivizarii și trebuie să conducă la sistarea în totalitate a stării de indiviziune, instanța ar fi trebuit să pună în discuția părților, în virtutea rolului activ consfințit de dispozițiile art. 129 alin. 4 și 5.pr.civilă, introducerea în cauză a celuilalt coproprietar al bunului supus împărțelii.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, la dosarul cauzei, după pronunțarea încheierii de admitere în principiu, și au depus o cerere prin care au arătat că nu au avut cunoștință de prezentul proces ( fiind citată în mod greșit sub numele de, iar nefiind citat în nici un fel în prezentul proces de partaj suplimentar).
De altfel, instanța de fond, deși avea cunoștință de numele real și domiciliul pârâtei, a procedat în continuare la citarea acesteia în mod greșit, încălcând, astfel, dispozițiile art.88 și urm. pr.civilă, aspect învederat de către pârâtă la termenul din 30.11.2006, când a precizat, de altfel, că este bunul său propriu cota de din apartament.
Trebuie observat, de asemenea, că pârâta a arătat că bunul ce a făcut obiectul partajului suplimentar făcuse deja obiectul unei alte judecăți, iar de existența acestui dosar nu a avut cunoștință, aspect care, însă, nu a fost avut în vedere de instanța de fond.
Față de considerentele mai sus arătate, observând că această cauză a fost soluționată la udecătoria Vălenii d Munte cu încălcarea dispozițiilor imperative referitoare la citarea părților în procesul civil, Curtea de Apel constată că în mod corect a apreciat Tribunalul Prahova că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 297.pr.civilă sub aspectul nu numai al dispunerii ieșirii din indiviziune a părților fără ca în proces să figureze toți coindivizarii ( respectiv numitul ) cât și sub aspectul că pârâta a fost citată pe parcursul procesului în mod greșit sub un alt nume, luând la cunoștință de existența procesului într-o fază procesuală care nu i-a mai permis a-și face toate apărările de care ar fi beneficiat în caz contrar.
Raportat la concluziile mai sus arătate, urmează a se aprecia că în această fază, susținerile recurentului referitoare la existența unui contract de vânzare-cumpărare care conține mențiunea unei cote strict individualizate din apartamentul în litigiu, dobândită de către pârâtă în timpul căsătoriei, sunt nerelevante câtă vreme aceste aspecte vor fi avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei de către judecătorie în prezența tuturor părților sau cu legala citare a acestora.
Trebuie menționat, de asemenea, că Tribunalul Prahova nu a pronunțat o soluție în ceea ce privește calitatea de bun comun sau propriu, atât a terenului în suprafață de 325 mp, achiziționat conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2605/1991, cât și a apartamentului menționat anterior, ci a arătat că pentru respectarea principiului contradictorialității ce guvernează procesul civil, este imperativ necesar a fi citate în mod legal toate părțile ce ar putea pretinde vreun drept asupra bunurilor solicitate a fi împărțite.
Observând că, în cauză, nu sunt incidente niciunul din motivele de recurs indicate de către recurent, respectiv dispozițiile art. 304 pct.7,8 și 9 pr.civilă, hotărârea atacată necuprinzând motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind motivată la obiect, raportat la motivele de apel invocate și interpretând în mod corect actul dedus judecății, fără a schimba natura sau înțelesul acestuia și fără a fi afectată de nelegalitate, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă.
Făcând aplicarea dispozițiile art. 274 pr.civilă, va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată, respectiv la plata sumei de 800 lei reprezentând onorariu apărător, conform chitanței depusă de intimată la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat de,-, județ P împotriva deciziei civile nr. 592 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în P,-,.174,.B,.3,.34, județ
Obligă recurentul la 800 lei cheltuieli de judecată, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Iolanda Mioara
- - - - - -
Grefier,
fiind în concediu medical
se semnează de
Grefierul șef de secție
Red.
Tehnored. PJ
2 ex/4.04.2008
f- Judecătoria Vălenii d Munte
a- Tribunalul Prahova
R,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Iolanda Mioara
