Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 323/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 323
Ședința publică din data de 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Adriana Maria
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în Nehoiu- jud. B, împotriva deciziei civile nr. 8 din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta () I, domiciliată în Nehoiu- jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale nr. 39 din 19 martie 2008 și intimata-pârâtă () I, asistată de avocat din Baroul Buzău, conform împuternicirii avocațiale nr. 21 din 14 martie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. - din 19 martie 2008 în valoare de 14,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 0,60 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimata () I întâmpinare, înregistrată sub nr. 3108 din 14 martie 2008.
Avocat depune motive de recurs învederând că acestea conțin motive de ordine publică, pe care le comunică și intimatei.
Avocat solicită să se ia act că intimata-pârâtă și-a reluat numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de și depune în acest sens copia cărții de identitate a acesteia, precum și adeverința nr. 2322 din 12 martie 2008 eliberată de Primăria Orașului Nehoiu privind faptul că intimata nu deține o altă locuință pe raza orașului Nehoiu.
Curtea pune în discuția părților excepția nulității motivelor de recurs depuse astăzi și acordă cuvântul părților pe această excepție.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției invocate, întrucât potrivit art. 304 pct.2 Cod pr.civilă instanța face încadrarea motivelor de recurs, iar motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.6 Cod pr.civilă privește un motiv de ordine publică, care poate fi invocat la prima zi de înfățișare.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea excepției și constatarea nulității motivelor de recurs depuse astăzi,întrucât acestea nu constituie motive de ordine publică, ci de nelegalitate, astfel că au fost depuse cu depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Curtea se va pronunța asupra excepției invocate din oficiu prin hotărârea ce o va da.
Părțile prin apărători având cuvântul învederează că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea ia act de declarațiile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea, respectiv combaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurent susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că hotărârea este nelegală față de prevederile art. 304 pct.6 Cod pr.civilă, deoarece obiect al partajului îl constituie și o construcție edificată de părți pe terenul proprietatea exclusivă a recurentului, iar în situația în care soțul neproprietar dobândește un drept de proprietate pentru parte din construcție, instanța trebuia învestită și cu un capăt de cerere cu privire la stabilirea unui drept de superficie asupra terenului aferent construcției, astfel că instanțele au acordat mai mult decât s-a cerut sau ce nu s-a cerut.
Al doilea motiv de recurs îl constituie faptul că deși recurentul a solicitat să se constate calitatea de bunuri proprii ale unor bunuri și prin încheierea de admitere în principiu s-a respins această cerere, ulterior instanța nu a mai făcut vorbire despre acestea nici ca bunuri comune și nici ca bunuri proprii.
Soluția este nelegală și pentru că nu s-a ținut cont de criteriile ce stau la baza împărțelii în natură, construcția supusă împărțelii neputând constitui două unități locative, iar susținerea intimatei că i-a fost încredințat copilul și ca atare trebuie să i se dea o parte din construcție este eronată, minora rezultată din căsătoria părților fiind încredințată spre creștere și educare recurentului.
Pentru toate aceste motive, solicită în principal admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fond admiterea recursului, modificarea hotărârilor și partajarea bunurilor conform variantei unice a raportului inițial de expertiză, cu cheltuieli de judecată, în cazul ultimei situații.
Avocat, având cuvântul arată că prin întâmpinare a răspuns la toate motivele de recurs invocate de recurent, intimata nu a susținut niciodată că minora i-a fost încredințată spre creștere și educare, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat și acordarea de cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P la data de 18.07.2006 sub nr. 1305/2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta I,solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună împărțirea bunurilor comune și constatarea bunurilor proprii ale acestuia.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în timpul căsătoriei cu pârâta au realizat împreună bunurile menționate în anexa 1 și 2 din acțiune.
A mai precizat reclamantul că la căsătoria cu pârâta era proprietarul suprafeței de 500 mp. arătat în contractul de vânzare cumpărare nr.485 din 13.09.1990 și a mai multor bunuri mobile.
În temeiul art. 115- 119 Cod pr. civ. pârâta Iaf ormulat întâmpinare - cerere reconvențională.
Pe cale de întâmpinare pârâta a învederat că acțiunea este inadmisibilă de vreme ce nu a fost soluționată acțiunea de divorț.
Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să fie aduse la masa de împărțit contravaloarea terenului aferent casei de locuit împreună cu o serie de bunuri mobile enumerate.
În cauză au fost administrate probe cu acte, interogatorii și proba testimonială.
După administrarea probatoriilor, prin încheierea pronunțată la data de 15.02.2007 a fost admisă în principiu acțiunea principală și cererea reconvențională, s-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit bunuri mobile și un imobil casă de locuit compus din parter, etaj ( neterminat ), terenul aferent în suprafață de 500 mp., situat în orașul Nehoiu fiind proprietatea reclamantului pârât.
Totodată, s-a constatat că părțile au avut contribuții egale, cât 50% fiecare la dobândirea bunurilor comune și s-a dispus efectuarea în cauză a unor expertize specialitate construcții, evaluare bunuri și auto.
În cauză au fost efectuate lucrările ordonate prin încheierea de partaj, rapoartele de expertiză și răspunsurile la obiecțiuni în ceea ce privește lucrarea construcții fiind depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1002 din 13.09.2007 Judecătoria a admis acțiunea și cererea reconvențională și a dispus partajarea bunurilor conform raportului de expertiză în varianta a III-a.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență că părțile s-au căsătorit la data de 01.12.1990 la Primăria orașului Nehoiu, iar prin sentința civilă nr. 720 din 12.10.2006, căsătoria a fost declarată desfăcută din culpa ambelor părți. Înainte de căsătorie reclamantul a cumpărat o casă și 500 mp. teren aferent, astfel cum sunt descrise în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1120 din 13.09.1990 de fostul notariat de Stat
În timpul căsătoriei părțile au edificat un imobil casă de locuit,compus din parter și etaj,cu precizarea că etajul este neterminat, Acest imobil a fost construit pe terenul aferent în suprafață de 500 mp. proprietatea reclamantului - pârât.
Instanța a mai reținut că în timpul căsătoriei părțile au dobândit o serie de bunuri mobile.
Contribuția părților la dobândirea bunurilor a fost una egală în procent de 50% fiecare. Părțile au avut serviciu și de asemenea s-au folosit și banii pe care acestea i-au obținut din nuntă.
Instanța a respins cererea formulată de reclamantul-pârât privind constatarea ca bunuri proprii deoarece nu a făcut dovada acestora.
În ceea ce privește varianta de lotizare din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, instanța a apreciat că varianta a III-a propusă de expertul tehnic judiciar în raportul de expertiză refăcut este cea care respectă principiul împărțirii în natură a bunurilor comune.
Această regulă rezultă din dispozițiile Codului civil referitoare la partaj și îndeosebi, din cele ale art.741 și 742 Cod civil, potrivit cărora, numai în cazul în care nu este posibilă atribuirea către fiecare copartajant a unor bunuri în natură, instanța urmează să compenseze în bani drepturile reale ale unora dintre ei.
Modalitatea atribuirii unui singur copartajant, cu despăgubirea corespunzătoare a celorlalți, constituie o soluție de excepție în practica instanțelor de judecată, ce se aplică numai în situația în care împărțirea în natură nu este posibilă.
În practica judecătorească au fost stabilite criterii de care se ține seama în stabilirea celui mai îndreptățit dintre copartajanți să-i fie atribuit bunul supus împărțelii, în natură.
În speță, faptul că imobilul casă de locuit este comod partajabil în natură, părțile locuiesc în prezent în acest imobil, precum și faptul că, niciuna din părți nu deține altă locuință, duc la concluzia că varianta a III- a raportului de expertiză întocmit de expert tehnic, este echitabilă.
De altfel, prin atribuirea imobilului uneia dintre părți, ar determina plata unei sulte împovărătoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantul a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță a dispus partajarea imobilului casă de locuit în natură întrucât aceasta a fost gândită pentru satisfacerea nevoilor unei singure familii, că terenul pe care este edificat imobilul este proprietatea sa exclusivă, iar configurația acestuia nu permite delimitarea celor două proprietăți.
Nu s-a avut în vedere că este obligat să locuiască în aceeași curte cu pârâta cu implicații inevitabile asupra vieții lor și a viitoarelor lor familii.
Mai mult pârâta ar trebui să aibă asupra terenului său un drept de superficie care ar scădea valoarea economică a acestuia.
Pe de altă parte partajarea imobilului în natură ar duce la modificări constructive ceea ce ar duce la cheltuieli suplimentare.
Faptul că imobilul ar fi fost atribuit reclamantului nu ar duce la imposibilitatea achitării sultei.
Solicită reclamantul ca imobilul să-i fie atribuit lui în totalitate cu obligarea de a plăti sultă pârâtei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului motivat de faptul că imobilul este comod partajabil în natură, că valoarea economică a terenului nu este diminuată deoarece reclamantul are un drept de proprietate, că între părți nu sunt relații tensionate și pot locui în vecinătate, că toate modificările ce trebuie aduse imobilului vor fi suportate pe cheltuiala sa și că reclamantul apelant nu dispune de venituri pentru a plăti o sultă atât de mare.
Prin Decizia civilă nr. 8 din 11 ianuarie 2008 Tribunalului Buzăua fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, criteriul satisfacerii nevoii de locuință trebuie avut și el în vedere la o împărțeală, deoarece, de regulă, în acest scop se dobândesc locuințele,iar nu pentru a fi închiriate ori înstrăinate.
Pe de altă parte, criteriul proprietății terenului nu trebuie absolutizat, mai ales în cazul soților care au construit pe terenul aparținând unuia din ei, deoarece altfel, locuința când este admisibilă împărțeala, ar reveni totdeauna proprietarului terenului, ceea ce ar fi contrar dispozițiilor art.30 și art.36 din Codul familiei. Așadar, locuința, bun comun, poate fi atribuită și soțului neproprietar al terenului și, ca o consecință, el va avea și un drept de folosință a terenului aferent, drept născut de altfel din momentul edificării construcției prin efectul dispozițiilor art.30 din Codul familiei.
Conform art. 6739Cod pr.civilă, la formarea și atribuirea loturilor,instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, mărirea cotei - părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, eventualele îmbunătățiri aduse imobilului de unul dintre coproprietari și altele asemenea. În același timp, față de dispozițiile art.741 Cod civil, instanța trebuie să dea în fiecare lot, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se pe cât posibil împărțeala excesivă a bunurilor.
La stabilirea loturilor prima instanță a avut în vedere dispozițiile legale sus menționate.
Astfel, din planul de situație al casei de locuit (file 131 dosar fond) reiese că aceasta are două intrări și este comod partajabilă în natură, părțile urmând să închidă numai un hol. Ca urmare susținerea apelantului că imobilul supus partajului nu este comod partajabil în natură este neîntemeiată.
Faptul că pârâta urmează să suporte cheltuielile legale de separarea branșamentului la apă curentă, canalizare, telefonie și branșamentul de energie electrică nu este un impediment la partajarea în natură atâta timp cât aceasta prin întâmpinare este de acord cu suportarea acestora.
Între părți nu există certuri sau alte divergențe care să determine imposibilitatea acestora de a locui unul în vecinătatea celuilalt, din probele dosarului nereieșind acest fapt.
Reclamantul poate solicita pe cale separată despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului la care pârâta are un drept de superficie, astfel încât acesta nu este prejudiciat economic de împărțirea în natură a casei.
Pe de altă parte, deși se susține de către apelant că are posibilitatea de a achita sulta în situația în care întregul imobil i-ar fi atribuit în totalitate, nu a făcut nici o probă în acest sens.
Mai mult se impune soluția atribuirii în natură a imobilului deoarece minora, fiica părților a fost încredințată intimatei prin sentința civilă nr.720 din 12.10.2006 a Judecătoriei P, iar pârâta intimată nu are unde să locuiască cu acest copil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că prin apelul declarat a criticat modalitatea de partajarea a casei de locuit apreciind că împărțirea în natură a imobilului dispusă de prima instanță nu a respectat criteriile legale prevăzute de art. 6739și art. 67310Cod pr. civ. și s-a dat eficiență unui drept de superficie în detrimentul accesiunii imobiliare artificiale.
A mai precizat recurentul că instanța de apel nu a luat în considerare criticile aduse de acesta, ci mai mult a comis și o greșeală esențială reținând în favoarea intimatei un criteriu eronat, respectiv acela că i-ar fi încredințată spre creștere și educare minora rezultată din căsătorie, deși din sentința de divorț reiese că minora a fost încredințată acestuia.
Totodată instanța de apel nu a analizat critica în sensul că terenul nu poate fi delimitat în două unități distincte.
Pe de altă parte intimata are posibilitatea de a locui la părinții săi sau de a-și achiziționa o altă locuință cu sulta pe care o va primi, iar argumentul că acesta nu are posibilitate locativă nu poate prima aceluia că terenul este proprietatea sa exclusivă.
Mai mult decât atât imobilul nu poate fi comod partajabil în natură dat fiind faptul că inițial a fost gândit pentru a satisface cerințele unei singure familii.
În temeiul art. 308 al. 2 cod pr. civ. intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că s-au respectat întocmai dispozițiile art. 6735al. 2 Cod pr. civ, rezultând clar din probatoriul administrat că imobilul este comod partajabil în natură.
A mai precizat intimata că dreptul său de folosință asupra terenului s-a născut din momentul edificării construcției prin efectul dispozițiilor art. 30 din Codul familiei, iar faptul că instanța a reținut în favoarea sa un criteriu eronat, respectiv că i-a fost încredințată spre creștere și educare minora rezultată din căsătorie nu îi este imputabil întrucât nu a susținut acest lucru.
Pe de altă parte, părinții săi dețin un imobil în altă localitate și au și alți copii, posibilitatea de procurare a unui alt imobil există doar în mintea recurentului, iar sulta nu îi va fi achitată niciodată întrucât acesta nu are posibilități materiale.
La termenul de judecată din data de 19.03.2008 recurentul prin cerere scrisă depusă la dosar a învederat că în temeiul art. 306 al. 2 și 3 Cod pr. civ. înțelege să formuleze motive de ordine publică.
Un prim motiv a fost acela întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod pr. civ. instanțele anterioare acordând mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.
Astfel, omologând o variantă de lotizare în natură a construcției realizate de soți pe terenul proprietatea exclusivă a reclamantului instanțele anterioare au creat în favoarea intimatei pârâte și un drept de superficie asupra părții de teren afectată de încăperile atribuite, deși instanța de fond nu a fost investită și cu un capăt de cerere privind constituirea dreptului de superficie.
Așadar, instanțele au acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.
A mai precizat recurentul că cel de al doilea motiv de ordine publică se întemeiază tot pe dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod pr. civ. și are în vedere respingerea cererii reclamantului de a se constata că mai multe bunuri sunt bunurile sale proprii.
Astfel, instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada că respectivele bunuri sunt proprii, a respins acest capăt de cerere prin încheierea interlocutorie, dar nu le-a inclus nici în categoria bunurilor comune.
Într-o atare situație dacă instanța ar fi apreciat că nu s-a făcut dovada calității de bunuri proprii care să răstoarne prezumția calității de bunuri comune trebuia să le includă în categoria acestora din urmă iar nu să le ignore.
Pe de altă parte, potrivit art. 306 al. 3 Cod pr. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora nu face posibilă încadrarea lor în unul motivele prevăzute de art. 304 Cod pr. civ.
În acest sens motivul formulat în termenul procedural legal privind criteriul încredințării spre creștere și educare a minorei rezultată din căsătoria părților se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod pr. civ., respectiv motive contradictorii și străine de natura pricinii.
La termenul de judecată din data de 19.03.2008 Curtea a pus în discuția părților nulitatea motivelor de recurs depuse în ședința publică de la acea dată.
Din chiar conținutul cererii depuse la data de 19.03.2008 Curtea reține că recurentul a înțeles să invoce două motive calificate de acesta ca fiind de ordine publică, ambele întemeiate pe dispozițiile art. 306 al. 4 Cod pr. civ. și anume că instanțele anterioare ar fi dat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut prin constituirea unui drept de superficie, respectiv prin modul de soluționare a unui capăt de cerere din cererea principală având ca obiect constatarea caracterului de bunuri proprii ale reclamantului a mai multor mobile.
Potrivit art. 306 al. 1 Cod pr. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de al. 2.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege dispune că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs care este obligată să le pună în dezbaterea părților.
În ceea ce privește cele două motive invocate de recurent peste termenul de motivare Curtea constată că acestea nu reprezintă motive de ordine publică.
Astfel, așa cum s-a arătat în doctrină și s-a decis în jurisprudență pronunțarea instanței asupra unor capete de cerere cu care nu a fost investită sau nepronunțarea instanței de fond asupra tuturor capetelor de cerere din acțiune nu constituie motive de ordine publică ce pot fi invocate conform art. 306 al. 2 Cod pr. civ.
Aceasta deoarece deși respectivul motiv este expresia principiului disponibilității și a obligației instanței de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății și numai asupra celor cu care a fost investită numai partea interesată poate invoca respectivele critici.
Întrucât acestea constituie de fapt motive noi de recurs formulate după expirarea termenului legal sancțiunea ce intervine în privință respectivelor critici este nulitatea în temeiul art. 306 al. 1 Cod pr. civ.
Pentru toate considerentele arătate Curtea urmează să constate nule motivele de recurs depuse la termenul de judecată din data de 19.03.2008.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamantul a investit inițial Judecătoria P cu o cerere având ca obiect partaj bunuri comune și constatarea calității de bunuri proprii, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâta I, în prezent
Pe cale de cerere reconvențională pârâta a solicitat aducerea la masa de partaj a mai multor bunuri și constatarea caracterului de bun propriu al altora.
După administrarea probatoriilor prin încheierea interlocutorie din data de 15.02.2007 prima instanță a reținut că din masa de împărțit și la dobândirea căreia părțile au avut contribuții egale de 50% fiecare fac parte mai multe bunuri comune printre care și un imobil casă de locuit compus din parter și etaj(neterminat), terenul aferent în suprafață de 500 mp situat în Nehoiu,-, jud. B, fiind proprietate reclamantului pârât.
Prin aceiași încheiere s-a ordonat în cauză efectuarea mai multor lucrări de expertiză printre care și a uneia specialitate construcții, expertul constructor urmând a întocmi și centralizarea expertizelor și deci propunerea variantelor de lotizare.
Într-o primă lucrare depusă în fața judecătoriei expertul constructor a întocmit o singură variantă de lotizare în care a propus atribuirea bunului imobil în natură reclamantului, motivat de faptul că respectivul bun este amplasat pe terenul proprietatea acestuia, accesul la imobil este dificil și este greu partajabil în natură.
În urma obiecțiunilor formulate de către pârâtă expertul a întocmit mai multe variante de lotizare prin care bunul construcție a fost partajat în natură între foști soți.
Cu toate acestea în preambulul răspunsului la obiecțiuni expertul a menționat că pentru realizarea a două unități locative sunt necesare lucrări complementare costisitoare pentru recompartimentare, branșarea la energia electrică și apă canal. Întrucât mansarda este impracticabilă ea nu poate fi repartizată părților din proces decât ca pod, în caz contrar conducând la acutizarea conflictului și nu la aplanarea lui.
Prin sentința de partaj judecătoria a omologat raportul de expertiză într-o variantă în care a atribuit fiecăruia dintre foștii soți câte o parte din imobilul construcție.
Soluția cu privire la varianta de lotizare a fost menținută și de instanța de apel prin respingerea căii de atac promovată de către reclamant.
Ambele instanțe și-au motivat soluția în ceea ce privește variata de lotizare, prima cu ocazia atribuirii loturilor, iar cea de a doua cu ocazia analizei apelului declarat de reclamant pe dispozițiile art. 741 cod civil și art. 6739Cod pr. civ.
În adevăr, potrivit art. 741 Cod civil. instanța trebuie să dea în fiecare lot, pe cât se poate aceiași cantitate de mobile și imobile, de drepturi sau de creanțe de aceiași natură și valoare. Se va evita însă pe cât posibil împărțirea excesivă a bunurilor.
Pe de altă parte, potrivit art. 6739Cod pr. civ. la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama după caz și de acordul părților, de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
Această din urmă reglementare enumeră cu caracter exemplificativ criteriile de care instanța va ține seama la atribuire în partajul judiciar.
Enumerarea nu are caracter limitativ, ci dimpotrivă la finalul textului este folosită expresia " altele asemenea", ceea de permite concluzia că instanța poate, în afara criteriilor expres menționate, să țină cont și de alte criterii de ordin familial, social și moral, în funcție de specificul fiecărei cauze.
Mai mult decât atât, atunci când se pune problema împărțelii unui imobil trebuie stabilit și dacă acesta este sau nu comod partajabil în natură.
Ori, în doctrină s-a arătat că un imobil nu poate fi considerat comod partajabil în natură atunci când împărțirea sa pe apartamente nu s-ar putea face decât după efectuarea unor modificări în structura funcțională, arhitectonică și de rezistență.
În același sens este și practica judecătorească ce a decis că împărțirea în natură a locuinței poate fi adoptată numai în situația în care prin partajarea imobilului bun comun se realizează două unități locative distincte funcționale fiecare întrunind caracteristicile unei locuințe, să se realizeze unități locative de sine stătătoare, cu camere și dependințe aferente.
În ipoteza în care nu se poate realiza o astfel de divizare a locuinței, ea trebuie să fie atribuită copărtașului mai îndreptățit.
Potrivit lucrărilor efectuate de expertul constructor în fața primei instanțe construcția ce intră în patrimoniul comun al soților nu este comod partajabil în natură, întrucât pe de o parte potrivit legislației în vigoare o unitate locativă trebuie să cuprindă spații cu anumite destinații, iar pe de altă parte pentru realizarea acestora sunt necesare nu lucrări simple, ci unele complementare costisitoare pentru recompartimentare și branșare la utilități.
Mai mult decât atât prin partajarea în natură a construcției mansarda urmează a fi repartizată părților în calitate de pod.
Așa fiind deși expertul a efectuat și variante în care diferite camere au fost atribuite în natură părților urmare a încuviințării obiecțiunilor formulate de pârâtă, și-a menținut punctul de vedere potrivit căruia în sensul legii construcția nu este comod partajabilă în natură.
Pentru considerentele expuse Curtea consideră că în mod nelegal au procedat atât prima instanță când a omologat o variantă prin care parte din imobilul reținut în masa de partaj a fost atribuită în natură fiecăruia dintre foști soți, cât și instanța de apel când a respins apelul declarat de reclamant.
Având în vedere cele arătate și dispozițiile art. 312 al. 3 Cod pr. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. Curtea urmează să admită recursul.
Pe cale de consecință Curtea va modifica în tot decizia instanței de apel și în parte sentința primei instanțe în ceea ce privește modul de atribuire a bunurilor comune.
Întrucât așa cum s-a demonstrat pe larg mai sus imobilul nu este comod partajabil în natură se pune problema atribuirii sale în integralitate numai uneia dintre părți cu compensarea valorică a loturilor prin sultă.
Așadar trebuie stabilit în favoarea cărei părți există mai multe criterii de atribuire.
În speța dedusă judecății Curtea constată că imobilul construcție bun comun a fost edificat pe terenul proprietate exclusivă a recurentului, că acestuia i-a fost încredințată minora rezultată din căsătoria părților, iar nu intimatei pârâte așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel, astfel încât tatăl trebuie să îi asigure acesteia o locuință, nemaiposedând un alt spațiu de locuit.
Pentru motivele mai sus arătate și având în vedere textele de lege menționate Curtea urmează să dispună partajul bunurilor comune conform variatei unice din raportul de expertiză inițial expert.
Mențiunile din sentință privind încheierea interlocutorie vor fi menținute.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ Curtea va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată către recurent reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nule motivele de recurs depuse la data de 19.03.2007.
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în Nehoiu- jud. B, în contradictoriu cu pârâta I, domiciliată în Nehoiu- jud.
Modifică în tot Decizia civilă nr. 8 din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția civilă și în parte Sentința civilă nr. 1002/13 septembrie 2007 Judecătoriei P în sensul că dispune partajul conform variantei unice a raportului de expertiză inițial expert, astfel:
LOTUL NR. 1. Reclamantul primește: Imobilul construcție situat în Nehoiu,-, jud. B - 135.000 lei RON;
Bunuri mobile: colțar sufragerie - 14695 lei, 2 măsuțe stejar - 559 lei, combină muzicală - 479 lei, televizor - 373 lei, 2 scaune - 28 lei, birou - 85 lei, 1 comodă TV - 25 lei, aspirator - 135 lei, covor dormitor - 918 lei, 2. mochete - 225 lei, 3 seturi lenjerii pat - 98 lei, seturi pahare - 14 lei, seturi tacâmuri - 22 lei, serviciu ceai chinezesc - 13 lei, serviciu cafea - 12 lei, 1 suport de - 17 lei, 2 veioze - 39 lei, 2 vaze - 50 lei, 9,8 perdele 222 lei, 5. jaluzele - 39 lei, 5,9 draperie - 87 lei.
Dă sultă pârâtei ( ) I suma de 72.405 lei.
LOTUL NR. 2. Pârâta ( ) I primește:
Bunuri mobile: 1 măsuță stejar - 280 lei, cuier hol - 144 lei, televizor sport - 355 lei, televizor Daewoo - 320 lei, video- 155 lei, 2 scaune - 28 lei, frigider - 215 lei, aragaz - 243 lei, mașină de spălat - 727 lei, pat de mijloc - 300 lei, șifonier în două uși - 105 lei, comodă TV - 25 lei, covor sufragerie - 750 lei, covor bucătărie - 306 lei, 2. mochete - 225 lei, 2 seturi lenjerii de pat - 65 lei, seturi pahare - 14 lei, seturi tacâmuri - 22 lei, serviciu cafea - 12 lei, fier de călcat - 25 lei, perie de păr electrică - 50 lei, 1. suport de - 17 lei, cuptor electric - 75 lei, 2 veioze - 38 lei, 1 vază - 25 lei, suport fructe - 15 lei, suport pahare - 15 lei, 6 perdea - 192 lei, 4. jaluzele - 22 lei, 6,5 draperii - 72 lei.
Primește sultă de la reclamantul suma de 72.405 lei.
Obligă intimata-pârâtă la 513 lei cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C
Grefier,
,
Fiind plecată în CO semnează
grefierul șef de secție
Red
2ex/25.03.2008
nr. 1305/2006 Judecătoria
a- Tribunalul Buzău
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană, Adriana Maria
