Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 548/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.548/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA -IE 2008
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- - - - JUDECĂTOR 3: Niculina Țiț
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.239/AC din 25.07.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. pentru recurenta-reclamantă, lipsă fiind intimatul și reprezentantul interveniente.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
La solicitarea instanței, apărătorul recurentei-reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța constată că intervenienta Manager Cont a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 8,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei pentru cererea de intervenție în interes propriu, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 39 dosar. Față de faptul că intervenienta nu și-a îndeplinit această obligație, instanța pune în discuție excepția anulării cererii de intervenție ca netimbrată și acordă cuvântul pe această excepție și pe fondul recursului.
Av., având cuvântul pentru, cu privire la cererea de intervenție solicită anularea acesteia ca netimbrată, precizând totodată că această cererea este și inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, arată că instanța a recalificat calea de atac din recurs în apel, în lipsa reclamantei și față de acest aspect solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La judecata în primă instanță părțile au depus la dosar o tranzacție, pe care instanța a apreciat-o ca nelegală și nu a ținut cont de ea. Astfel, instanța a procedat la soluționarea partajului fără a ține cont de cererile părților referitor la posesia bunurilor. Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la Judecătoria Roman pentru ca instanța să țină cont de tranzacția părților.
În ceea ce privește imobilul, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii, admiterea apelului și să se dispună atribuirea bunului imobil în lotul reclamantei. Arată că aceasta nu are nicio vină că soțul ei a fost condamnat la o pedeapsă privativă de liberate.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare cu privire la fondul cauzei și pe excepția pusă în discuție.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.239 AC/25.07.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.2148/6.10.2006, pronunțată de Judecătoria Roman în contradictoriu cu pârâtul, deținut în penitenciarul Jilava E.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2148/06.10.2006, pronunțată în dosarul nr. 3494/R/2006, în fond, după desființare cu trimitere spre rejudecare, Judecătoria Romana admis în parte, așa cum a fost modificată, acțiunea de partaj bunuri comune formulată de reclamanta împotriva pârâtului și, respingându-se solicitarea reclamantei de a se lua act de tranzacția intervenită între părți la data de 02.01.2006, s-a constatat că, în timpul căsătoriei, părțile au dobândit, cu titlu de bunuri comune și cu o cotă egală de contribuție, de 50 % din partea fiecăreia, un imobil compus din 500 mp teren, o casă de locuit compusă din două camere și antret și o anexă compusă dintr-o încăpere, în valoare de 134.766 lei, imobil situat în R,-, jud. N, învecinat cu, și strada De asemenea, s-a dispus sistarea stării de codevălmășie, prin atribuirea întregului imobil pârâtului și obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 67.383 lei, cu titlu de sultă. Prin aceeași sentință, instanța a luat act că reclamanta a renunțat la capetele de cerere având ca obiecte partajarea bunurilor mobile și constatarea calității de bunuri proprii a unor bunuri primite de zestre și că nu a solicitat cheltuieli de judecată, și s-a respins cererea reclamantei de a se lua act de tranzacția intervenită la 2.10.2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta și pârâtul, încarcerat la penitenciarul Jilava în executarea unei pedepse privative de libertate, au fost căsătoriți în perioada 10.07.1996-17.09.2004 (când aceeași judecătorie a pronunțat sentința de divorț nr. 1726/2004, desfacerea căsătoriei făcându-se prin acordul părților) și că ulterior, prin sentința penală nr. 84/P/2005 a Tribunalului Neamț, pârâtul a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni, dispunându-se și menținerea sechestrului asigurător asupra unor bunuri proprietatea condamnatului, incluse și ele, inițial, în masa de împărțit, dar la al căror partaj judiciar reclamanta a renunțat expres, la termenul de judecată din 06.10.2006, tot astfel cum a renunțat și la două dintre capetele de cerere din acțiunea introductivă (împărțeala bunurilor mobile și excluderea bunurilor cu care pretindea că a fost înzestrată). Că, deși părțile au tranzacționat cu privire la modalitatea de soluționare a procesului, nu a fost admisă de instanță respectiva tranzacție, prin care pârâtul se declara de acord cu atribuirea imobilelor în lotul fostei soții, de la care nu pretindea nicio sumă de bani, cu motivarea că, ulterior arestării și despărțirii, aceasta l-a vizitat, i-a adus pachete și i-a achitat onorariile datorate avocaților angajați în procesul penal. Instanța a apreciat că, printr-o astfel de tranzacție, pârâtul ar fi devenit, practic, insolvabil, dar a și constatat, pe baza relațiilor solicitate din oficiu Biroului de Carte Funciară R, că imobilele supuse împărțelii erau afectate de sechestrul asigurator nr. 6/18.02.2005, emis de Biroul executoriului judecătoresc, în favoarea Manager Cont, și de procesul-verbal de sechestru înscris sub nr. 128/21.08.2006, în favoarea Administrației Finanțelor Publice R, ambele sechestre fiind instituite tot pentru debite ale pârâtului.
Respingând tranzacția, instanța și-a însușit, însă, valoarea terenului și construcțiilor, așa cum a fost consemnată în înțelegerea părților, stabilită prin evaluare de către un expert autorizat, a reținut dobândirea bunurilor cu o contribuție de câte a fiecărei părți (cota de 50 % fiind, de regulă, prezumată) și, reliefând că, divorțați fiind, cei doi foști soți nu pot fi obligați să rămână în continuare în stare de indiviziune, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 36 din Codul familiei. La alegerea modalității de sistare a comunității de bunuri, prima instanță a avut în vedere, drept criteriu primordial, faptul că imobilele sunt sechestrate pentru titluri executorii care constată datorii personale ale pârâtului, criteriu care se circumscrie și prevederilor conținute, cu titlu de recomandare și exemplificare, de art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă. Desigur, față de situația de fapt concretă, pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei J din valoarea bunurilor, care nu este o sultă, cum greșit indică judecătoria, ci contravaloarea bunurilor în natură care i s-ar fi cuvenit, conform cotei de contribuție, și nu i-au fost atribuite.
Prin apelul declarat în termen, reclamanta a criticat sentința de partaj pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că:
- instanța a încălcat principiul disponibilității, administrând probe din oficiu, fără a le pune în discuția părților și după ce s-a dat cuvântul pe fond;
- instanța era obligată să dea o hotărâre de expedient, iar dacă ar fi considerat nevalabilă tranzacția, trebuia să pună acest lucru în discuția părților și să solicite acestora continuarea procesului pe cale normală;
- i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin respingerea tranzacției în mod nejustificat și nerepunerea cauzei pe rol în vederea formulării de probatorii și exprimării opțiunii cu privire la modalitatea de atribuire a bunurilor, prin neefectuarea de expertize tehnice de specialitate și prin nepronunțarea unei încheieri de admitere în principiu;
- instanța nu a făcut aplicarea corectă a art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă, deoarece nu a ținut cont de faptul că ambele părți au solicitat să fie atribuit imobilul ei, deoarece îl stăpânește, constituie domiciliul său, are nevoie de el și i-a adus și o serie de îmbunătățiri, iar împrejurarea că imobilul este sechestrat din cauza unor datorii personale ale pârâtului, nu numai că nu trebuia să conducă automat la includerea bunurilor în lotul acestuia, dar nici măcar nu este specificată printre criteriile enumerate de textul de lege invocat.
Pentru motivele arătate, reclamanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea hotărârii instanței de fond, consecință a suplimentării probatoriului cu acte, martori, interogatoriu și o expertiză tehnică.
Deși reclamanta a indicat corect calea de atac, ca fiind aceea a apelului, la tribunal dosarul a fost înregistrat în recurs, astfel încât, la termenul din 25.07.2007, instanța a făcut calificarea legală, determinată de criteriul valorii al obiectului litigiului, instituit prin art. 282 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă.
Tribunalul a constatat apelul nefondat pentru următoarele considerente.
Examinarea actelor dosarului și a conduitei procesuale a părților pe
parcursul întregii judecăți, desfășurată pe parcursul a aproape 3 ani, reliefează o evidentă rea-credință și vădită intenție a acestora de a sustrage de la executarea silită bunurile imobile și mobile dobândite cu titlu de bunuri comune. Aceasta reiese din: cota foarte mare de contribuție solicitată de reclamantă prin acțiunea introductivă a fi reținută în favoarea sa; includerea în masa de partajat și a bunurilor indisponibilizate de organul de urmărire penală; conținutul celor două tranzacții intervenite în cele două cicluri procesuale, ambele încheiate în frauda creditorilor intimatului-pârât. Tocmai de aceea, niciuna dintre criticile aduse hotărârii prin motivele de apel nu este întemeiată. Este adevărat arată tribunalul, că la dezbaterea fondului, reclamanta a pus concluzii prin avocatul ales, numai cu privire la tranzacția depusă la dosar (autentificată de Biroul notarului public, în condiții destul de nefirești, la data de 02.10.2006), solicitând pronunțarea unei hotărâri de expedient, în condițiile art. 271-272 Cod procedură civilă și în aceste condiții s-ar putea aprecia că soluția de respingere a tranzacției și de judecare de către instanță a partajului judiciar ar fi nelegală și de natură a fi încălcat părților importante drepturi procesuale. Cu toate acestea, sentința a fost menținută în totalitate, deoarece prima instanță a reținut elementele esențiale ale cauzei, așa cum părțile însăși le-au convenit, prin tranzacția încheiată: masa bunurilor de partajat, valoarea lor și cota cu care fiecare dintre cei doi foști soți au contribuit la achiziționare sunt cele indicate în cuprinsul tranzacției.
În ceea ce privește modalitatea de atribuire a imobilelor, oricare ar fi fost opțiunea părților, instanța nu putea dispune în mod legal și temeinic decât în modul în care a făcut-o, deoarece în oricare altă modalitate s-ar fi ajuns, pe o altă cale, tot la consfințirea înțelegerii părților și, implicit, la aducerea pârâtului în stare de insolvabilitate și la fraudarea creditorilor, ceea ce, de altfel, s-a și urmărit, încă de la introducerea acțiunii.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs reclamanta.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-au arătat următoarele:
- cauza a fost înregistrată pe rolul tribunalului ca recurs, ulterior calificată ca apel, însă recurenta a fost citată tot în calitate de recurenta, procedura fiind viciată din acest punct de vedere;
- deși în cauză s-a depus tranzacția în care era consfințită învoiala părților cu privire la partajarea bunurilor comune, instanțele nu s-au pronunțat în sensul de a lua act de tranzacția părților și fără a face un alt probatoriu s-au pronunțat pe fondul cauzei, încălcându-se astfel principiul disponibilității, - susține recurenta;
- instanța a avut o atitudine neprofesională, reținând reaua-conduită a recurentei;
- greșit s-a procedat prin atribuirea apartamentului în lotul intimatului-pârât, încălcându-se practic dispozițiile art.6739Cod procedură civilă.
Recurenta a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate, până la soluționarea recursului, în condițiile art.300 alin.2 Cod procedură civilă, cerere ce a fost admisă prin încheierea din 14.05.2008.
În recurs Manger Cont R în calitate de creditoare urmăritoare a intimatului, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, care nu a fost timbrată corespunzător deși intervenientul a fost citat cu mențiunea de a timbra cererea.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată recursul întemeiat pentru cele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art.88 alin.2 Cod procedură civilă mențiunile referitoare la anul, luna și ziua când a fost încheiat procesul verbal, la numele celui care l-a încheiat, la numele, prenumele, calitatea și domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, la indicarea instanței de la care pornește actul de procedură și identificarea acesteia, precum și dacă este cazul a termenului de înfățișare, la numele și calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea după caz, locul unde s-a făcut afișarea, la semnătura celui care a încheiat procesul-verbal sunt prevăzute sub pedeapsa nulității, deci în cazul lipsei uneia dintre aceste mențiuni vătămarea nu trebuie dovedită de parte.
În cauză se constată că, pe tot parcursul soluționării apelului, reclamanta a fost citată ca având calitatea de recurentă.
Mai mult, la termenul când au avut loc dezbaterile în fond instanța, în lipsa reclamantei, citată tot în calitate de recurentă, a pus în discuție recalificarea căii de atac din recurs în apel.
Procedând astfel instanța de apel a soluționat cauza, cu procedura lovită de nulitate cu recurenta, căreia i s-a încălcat în aceste condiții dreptul la apărare.
Nulitatea procedurii de citare cu reclamanta pe tot parcursul soluționării apelului atrage față de dispozițiile art.107 Cod procedură civilă și nulitatea hotărârii considerent pentru care curtea constată că nu se mai impune examinarea celorlalte motive de recurs care vizează fondul cauzei.
Pentru cele ce preced în baza art.312 și 304 pct.5 Cod procedură civilă precum și art.6 din, curtea va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite spre rejudecare apelul la tribunal, care în rejudecare va avea în vedere și celelalte critici aduse hotărârii de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrată cererea de intervenție în interes propriu formulată de Manager Cont prin lichidator judiciar.
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.239/AC din 25.07.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului.
Dispune restituirea către recurentă a cauțiunii, în cuantum de 500 lei consemnată la. cu chitanța nr.-/1 - seria - - nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE, pt. JUDECĂTORI,
- - - -
- -
aflați în, semnează
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
red.sent.
red.dec../
red.dec.rec./15.07.2008
tehnored./16.07.2008/3 ex.
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Jănică Gioacăș, Niculina Țiț
