Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1021/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1021
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Radu Adriana Maria
JUDECĂTOR 2: Pană Constanța
JUDECĂTOR 3: Panait
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții, G, și -, toți domiciliați în com. jud. I, împotriva deciziei civile nr. 217 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B-.2B.1.7. 21 sector 5 și pârâta, domiciliată în com. jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, au răspuns recurenții pârâți G, ambii asistați și și -, ambii reprezentați de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirilor avocațiale din 6 iulie 2009 și respectiv 10 decembrie 2009, precum și intimata reclamantă asistată de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr.347/2009, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. - din 9 decembrie 2009 în valoare de 27,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 1,50 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul, invocă excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului care a semnat cererea de recurs, raportat la data delegației, care este ulterioară datei formulării cererii de recurs.
Avocat, având cuvântul, arată că a reprezentat pe pârâți și în calea de atac a apelului și a convenit cu aceștia să declare recurs în numele lor, iar pentru a nu se tergiversa soluționarea cauzei a depus o nouă împuternicire de reprezentare și a pârâtei -, astfel că putea declara recurs în numele lor, lucru pe care l-a și făcut.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, respinge excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului recurenților-pârâți, având în vedere înscrisurile depuse de acesta și dispozițiile art.69 alin.2 Cod pr.civilă, constatând că apărătorul acestora a declarat recursul pentru păstrarea unor drepturi supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp, considerente pentru care nu se mai impune soluționarea excepției lipsei semnăturii recurenților de pe cererea de recurs.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că în fața instanțelor de fond și apel au arătat că promisiunea de vânzare-cumpărare a fost semnată numai de unul din moștenitori și numai pentru casă, nu și pentru teren, însă acestea au considerat că s-au făcut dovezi că toți moștenitorii au fost de acord cu promisiunea de vânzare-cumpărare, deși la interogatorii s-a spus că recurenta nu a cunoscut de promisiunea făcută de fiul său pentru vânzarea casei din com. iar cu privire la teren a specificat că știa despre suprafața de 300. și nu 600. declarații din care rezultă astfel că nu a fost dat un mandat special.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și respingerea acțiunii în constatare. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, arată că la interogatoriul luat pârâtei - aceasta a recunoscut că a dat acordul recurentului să vândă imobilul și terenul în suprafață de 600. și că încaseze prețul, pentru că acesta a efectuat cheltuielile de înmormântare ale autorului său. Toți recurenții au fost de acord cu semnarea chitanței, intimata a intrat în posesia imobilului cu mulți ani în urmă, iar acum se dorește ieșirea din indiviziune de către aceasta. Mai arată că s-a făcut un partaj în care s-a stabilit în lotul vânzătorului bunul contestat, astfel că promisiunea este perfect valabilă. Dacă vreunul din moștenitori ar fi avut vreo pretenție la o parte din curtea casei, ar fi pornit o acțiune judecătorească în acest sens, însă nu au făcut acest lucru, adoptând această atitudine numai după promovarea acțiunii de către intimată pentru a obține un supliment la prețul convenit.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și acordarea de cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Târgoviște reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, G, ( ) - și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea averii defunctului și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru casa și terenul in suprafață de 600 mp.
În motivarea cererii reclamanta solicită ca în urma partajului să se atribuie în lotul moștenitorilor defunctului C, in prezent decedat, printre alte bunuri ce li se cuvin și terenurile înscrise în titlul de proprietate parcela 803 și 804/3 din tarlaua 34 în suprafață de 600 mp, cumpărate printr-un înscris sub semnătură privată, respectiv 600 mp teren și imobilul construcție cumpărate de la moștenitorii lui C, prin înscrisul din 26.07.1997, pentru care a plătit prețul integral convenit, arătând că au convenit in chitanță să întocmească actul autentic după întocmirea certificatului de moștenitor, că autorul vânzătorilor nu este singurul proprietar al terenului, fiind în indiviziune cu C G, în prezent decedat, având ca unic moștenitor pe pârâta, că terenul și casa sunt situate în comuna, județul D, că în titlul de proprietate au fost înscriși moștenitorii lui în calitate de fii, respectiv C G și C, că pentru defunctul C a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 6/2006, că are calitatea de având - cauză, calitate cei conferă calitate procesuală în promovarea prezentei acțiuni în vederea consolidării actului său, că în cuprinsul chitanței s-a stabilit un termen pentru întocmirea actului autentic, respectiv întocmirea prealabilă a formalităților succesorale notariale de pe urma defunctului C, temeiul in drept al cererii fiind dispozițiile art. 728 cod civil, art. 1704 și următoarele cod civil, și art. 111 Cod procedură civilă.
Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr.1101/19.02.2009, a admis în fond cererea așa cum a fost formulată de reclamanta împotriva pârâților, G, -, a dispus ieșirea din indiviziune a părților, G, - și din succesiunea defunctului, decedat la 26.03.1964 și a omologat varianta III din raportul de expertiză tehnică judiciară - refăcut întocmit de expert.
Instanța de fond a reținut că din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei și din certificatul de moștenitor de pe urma defunctului C au rămas ca moștenitori pârâții în calitate de soție supraviețuitoare, G în calitate de fiu, în calitate de fiu și ( ) - în calitate de fiică. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 64/2007 ( fila 26 ), de pe urma defunctului Gar ămas unică moștenitoare cu cotă întreagă, în calitate de fiică, pârâta.
A reținut instanța de fond că s-a solicitat partajarea averii succesorale a defunctului,că defunctul a decedat la data de 15.05.1995, iar între reclamantă și pârâții, G și ( ) - a fost încheiat un precontract de vânzare - cumpărare la data de 27.07.1997, prin care s-a înstrăinat imobilul construcție situat in comuna, județul D compus din două camere și terenul aferent ( fila 11), sub condiția perfectării actelor în formă autentică, după dezbaterea succesiunii defunctului C și obținerea certificatului de moștenitor.
A mai constatat că certificatul de moștenitor de pe urma acestui defunct a fost întocmit la data de 1.06.2006, sub nr. 6 (fila 25), iar Primăria comunei, prin adeverința nr. 9117/ 2007, comunică instanței că reclamanta figurează în registrele fiscale cu rol unic nr 490 cu impozitele și taxele achitate la zi ( fila 12 ) începând din anul 1997, situație confirmată și prin adeverința nr. 1585/2008 (fila 73).
În ceea ce privește probatoriile administrate in cauză, raportat la excepția invocată,s-au reținut următoarele:
Pârâta, ce culege cota cuvenită tatălui său, defunctul G, precizează că este de acord cu ieșirea din indiviziune, că in anul 1997 reclamanta a cumpărat de la moștenitorii defunctului imobilele construcții și teren în suprafață de 600 mp, fiind de acord cu întocmirea actelor pentru reclamantă. Pârâta - ( fila 55 ) precizează că a fost de acord ca fratele său pârâtul să înstrăineze reclamantei imobilul construcție și teren, că a fost plătit integral prețul convenit, preț care conform înțelegerii dintre moștenitori să-i rămână numai pârâtului, acesta suportând cheltuielile de înmormântare ale defunctului și este de acord ca reclamanta să aibă acte.
Pârâta precizează că nu cunoaște ca pârâtul " să fi făcut această vânzare pe bază de chitanță " și nu știe dacă i-a dat mandat acestuia pentru înstrăinare. Pârâtul precizează că a fost mandatat de către ceilalți moștenitori respectiv soră, frate și mamă, să înstrăineze imobilul casă și teren, reclamantei, că s-a încheiat o chitanță pentru care a primit prețul convenit și între moștenitori a existat înțelegerea ca el să păstreze prețul, deoarece a suportat în exclusivitate cheltuielile de înmormântare și comemorare. Pârâtul confirmă mandatul dat fratelui său, și este de acord să partajeze averea defunctului, iar reclamanta să primească o hotărâre în sensul celor convenite. Pârâtul, prin răspunsurile aflate la fila 61 din dosar, arată că nu contestă precontractul de vânzare - cumpărare depus la dosarul cauzei, arătând însă că intenția de vânzare a fost pentru casă și numai pentru 300 mp teren.
Instanța de fond a apreciat că reclamanta are calitate procesuală activă, existând o identitate între persoana sa, și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății. Astfel, persoanele care pot cere împărțeala moștenirii sunt coindivizarii, succesorii in drepturi ai coindivizarilor și creditorii personali ai coindivizarilor ( cauza dedusă judecății ), conform art. 1825 cod civil, art. 490 alin 1 Cod procedură civilă, dreptul de a cere în aceste situații ieșirea din indiviziune neavând caracter exclusiv personal ( art. 974 cod civil ). S-a precizat jurisprudența existentă in sensul că cei ce sunt creditori ai succesiunii pot cere partajul pe cale oblică, aflându-se într- situație similară celei a creditorilor personali ai succesorilor.
Față de cele reținute mai sus, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, referitor la capătul de cerere privitor la partajarea averii succesorale de pe urma defunctului, excepție formulată de pârâtul ca fiind nefondată.
Pe baza aceluiași material probator administrat in cauză și analizat de instanță în cazul soluționării excepției lipsei calității procesuale active și pornind de la aceste elemente, instanța de fond a analizat prin prisma acestora și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei referitor la capătul de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare. In completarea materialului probator,s-a reținut declarația martorului ( fila 80 ) în sensul că pârâții din cauză nu se ocupă de gospodărie " și câmpurile au rămas nearate și au crescut bălării", situație confirmată și de martorul ( fila 81 ).
S-a reținut că dreptul la acțiune al reclamantei nu era prescris la data sesizării instanței, fiind respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei privitor la capătul de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare în baza următoarelor considerente:
Prin antecontractul încheiat între reclamantă și pârâți este prevăzută condiția perfectării actelor după dezbaterea succesiunii și obținerea certificatului de moștenitor de pe urma defunctului C, iar certificatul de moștenitor a fost încheiat la data de 1.06.2006, acțiunea fiind înregistrată la data de 15.11.2007, deci in termenul de 3 ani prevăzut de Decretul 167/ 1958. Totodată, nici la acest moment nu a avut loc dezbaterea succesiunii defunctului. Mai mult decât atât, în cauză( in lipsa unei astfel de condiții) suntem în prezența unei cauze de întrerupere a prescripției extinctive, potrivit art. 16 din Decretul 167/1958 referitor la recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie. Dreptul la acțiune se naște la data încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare, iar in cauza dedusă judecății la îndeplinirea condiției suspensive prevăzute. Chiar dacă nu ar fi această condiție, în cauză s-a făcut dovada unei cauze de întrerupere a cursului prescripției, din probe rezultând că reclamanta a intrat în stăpânirea imobilelor de la data încheierii antecontractului, fără a fi împiedicată vreodată în exercitarea posesiunii de către promitentul vânzător și niciodată nu a fost tulburată în exercitarea posesiei. Atitudinea promitenților vânzători de a nu se împotrivi folosirii imobilului de către reclamantă pe toată durata de la data încheierii antecontractului respectiv 26.07.1997, și nici in prezent, echivalează cu o recunoaștere a dreptului ce face obiectul acțiunii reclamantei și, potrivit art. 16 alin 1 lit din Decretul 167/ 1958, recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel in folosul căruia curge prescripția constituie o cauză de întrerupere a prescripției, iar până la promovarea cererii de chemare in judecată cursul prescripției a fost întrerupt prin efectul recunoașterii dreptului protejat prin acțiune.
Pe baza materialului probator administrat in cauză și în operațiunea de interpretare a acestuia, coroborând susținerile și recunoașterile părților și potrivit art. 6735Cod procedură civilă, instanța de fond a admis in principiu cererea formulată de reclamantă privitor la capătul de cerere referitor la partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctului, a constatat deschisă succesiunea acestui defunct, decedat la data de 26.03.1964, masa bunurilor succesorale compunându-se din teren in suprafață de 2 ha și 3600 mp, conform titlului de proprietate nr. 66542/1995, la această masă având cota de defunctul C, cotă culeasă de moștenitorii acestuia prin reprezentare, respectiv, G, și -, iar cealaltă cotă de cuvenită defunctului C G va fi culeasă de fiica sa, în calitate de reprezentantă a acestui defunct. Cu privire la masa succesorală conform art. 6736Cod procedură civilă, instanța a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topo agricultură pentru formarea celor două loturi.
În principiu toate actele juridice referitoare la bunurile aflate în indiviziune, privite în materialitatea lor, trebuie să fie făcute cu acordul unanim al coindivizarilor - regula unanimității. Actele de dispoziție având ca obiect un bun indiviz trebuie să fie încheiate cu consimțământul tuturor coproprietarilor. Dacă un coindivizar încheie singur actul pentru un bun indiviz soarta actului va depinde de rezultatul partajului care produce efecte retroactive, iar actul va fi perfect valabil dacă bunul este atribuit coindivizarului dispunător și desființat retroactiv în caz contrar. Dacă actul juridic s-a încheiat cu consimțământul tuturor coindivizarilor terțul va putea valorifica integral dreptul împotriva copărtașului atributar.
S-a menționată că precontractul de vânzare - cumpărare depus la fila 11 din dosar evidențiază pe toți moștenitorii defunctului C, descendent de gradul I al defunctului, a cărui succesiune s-a dezbătut, fiind semnat numai de, conform înțelegerii intervenită între părți și dovedită prin răspunsurile părților la interogatoriul după cum urmează: ( fila 54 ) se referă la suprafața de 600 mp teren, - se referă la suprafața de 600 mp și precizează că și-au dat acordul către reclamantă pentru înstrăinarea construcției și terenului, iar prețul achitat integral de aceasta s-au înțeles să îi rămână lui deoarece a suportat cheltuielile de înmormântare ale defunctului ).
Pârâtul prin răspunsul dat la interogatoriu se referă la înțelegerea dintre moștenitori de a înstrăina imobilul casă și teren în suprafață de 600 mp, iar suma primită să o primească deoarece a suportat cheltuielile de înmormântare. Pârâtul precizează ca că i-a dat mandat lui pentru casă și teren, iar banii să îi oprească deoarece a suportat cheltuielile de înmormântare. Pârâtul, prin răspunsurile date la interogatoriu - supliment, arată că a avut intenția de vânzare și nu contestă precontractul, precizând însă în contradictoriu cu ceilalți moștenitori că acesta se referea doar la suprafața de 300 mp.
Față de cele arătate mai sus, instanța de fond a constatat că există concordanță cu privire la voința părților privind promisiunea de vânzare.
Având în vedere că antecontractul încheiat de părți nu transmite proprietatea bunului de la vânzător la cumpărător, dar generează obligația transmiterii acestui drept în viitor, ne aflăm in situația ratificării promisiunii de vânzare de către ceilalți coproprietari, vânzarea fiind supusă condiției ca la efectuarea partajului bunul să cadă în lotul celor ce au făcut promisiunea.
Reținând argumentația de mai sus, instanța a admis în fond cererea, așa cum a fost formulată de reclamantă, a dispus ieșirea din indiviziune a părților, G, - și din succesiunea defunctului și a omologat varianta III din raportul de expertiză tehnică judiciară refăcut, întocmit de expert. S-a avut în vedere că omologarea acestei variante corespunde mai bine criteriilor și coordonatelor prevăzute de art. 741 cod civil, și de art. 673 indice 9 Cod procedură civilă, evitându-se fărâmițarea excesivă a terenurilor, cu respectarea principiului egalității și echității partajului, urmărindu-se ca hotărârea să poată fi pusă în executare și să corespundă și cerințelor actului de investire.
Instanța de fond a constatat valabilitatea înscrisului sub semnătură privată, hotărârea urmând a ține loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru imobilul construcțiie, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de expert,precum și pentru imobilul teren în suprafață de 600 mp, astfel cum a fost identificat în precizări la raportul de expertiză întocmit de expert.
Împotriva sentinței civile nr.1101/19.02.2009 au declarat apel pârâții, G, și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la cel de al doilea capăt de cerere, deoarece fără a ține cont de probele administrate în cauză și de practica judiciară în materie a admis acțiunea reclamantei, însă a omis să arate în considerente că nu a semnat precontractul de vânzare cumpărare. Mai arată că au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție respinsă de instanța de fond și pe care o invocă și în această cale și că nu există nici o dovadă că ceilalți moștenitori, care nu au semnat convenția, l-au mandatat pe pârâtul să vândă. În concluzie,au susținut că promisiunea de vânzare cumpărare este semnată numai de unul dintre moștenitori și privește numai construcția, nu și terenul aferent construcției, astfel că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, solicitând admiterea apelului, și pe fond respingerea cererii.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că în cuprinsul apelului se motivează că este de acord cu soluția instanței de fond, de asemenea și, mai mult este de acord cu soluția instanței, fiind semnatarul chitanței și împuternicitul celorlalți, pretenția motivată pentru că ar avea un drept indiviz este nefondată și nu poate conduce la casarea sentinței, întrucât, pe de o parte, s-a făcut dovada cu declarațiile celorlalți moștenitori, precum și a martorilor,că l-a împuternicit pe să facă înstrăinarea, iar pe de altă parte nu este prejudiciată și poate să-și valorifice dreptul de moștenire. De asemenea, nici problema prescripției nu poate fi motiv de recurs deoarece dreptul reclamantei a fost recunoscut, prescripția a fost întreruptă prin faptul că reclamanta a stăpânit imobilele cu consimțământul părților.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.217 din 25 mai 2009, respins apelul ca nefondat, reținând următoarele:
Așa cum in mod corect a reținut si instanța de fond, prin antecontractul încheiat între reclamantă și pârâți este prevăzută condiția perfectării actelor după dezbaterea succesiunii și obținerea certificatului de moștenitor de pe urma defunctului C, iar certificatul de moștenitor a fost încheiat la data de 1.06.2006, acțiunea fiind înregistrată la data de 15.11.2007, deci in termenul de 3 ani prevăzut de Decretul 167/ 1958.
Mai mult, nici la acest moment nu a avut loc dezbaterea succesiunii defunctului. Jurisprudența și dispozițiile legale sunt în sensul că antecontractul de vânzare - cumpărare nu transmite dreptul de proprietate de la vânzător la cumpărător și tocmai de aceea, pentru că nu a dobândit acest drept, reclamanta solicită instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare. Dreptul la acțiune se naște la data încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare, iar in cauza dedusă judecății la îndeplinirea condiției suspensive prevăzute. Chiar dacă nu ar fi această condiție, în cauză s-a făcut dovada unei cauze de întrerupere a cursului prescripției, din probe rezultând că reclamanta a intrat în stăpânirea imobilelor de la data încheierii antecontractului, fără a fi împiedicată vreodată în exercitarea posesiunii de către promitentul vânzător. Atitudinea promitenților vânzători de a nu se împotrivi folosirii imobilului de către reclamantă pe toată durata de la data încheierii antecontractului, respectiv 26.07.1997 până in prezent, echivalează cu o recunoaștere a dreptului ce face obiectul acțiunii reclamantei și, potrivit art. 16 alin 1 lit din Decretul 167/ 1958, recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel in folosul căruia curge prescripția, constituie o cauză de întrerupere a prescripției. Astfel, până la promovarea cererii de chemare in judecată cursul prescripției a fost întrerupt prin efectul recunoașterii dreptului protejat prin antecontractul de vânzare-cumpărare.
Și criticile referitoare la nevalabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare ca urmare a lipsei consimțământului tuturor coindivizarilor a fost apreciată ca neîntemeiată. Astfel, deși actul este semnat numai de,s-a apreciat ca fiind dovedita înțelegerea intervenită între părți prin răspunsurile lor la interogatoriu, in sensul că și-au dat acordul pentru înstrăinarea către reclamantă a construcției și terenului, iar prețul achitat integral de aceasta să îi rămână lui, deoarece a suportat cheltuielile de înmormântare ale defunctului.
Totodată,a fost menționat ca definitoriu răspunsul pârâtului la interogatoriu, unde acesta se referă la înțelegerea dintre moștenitori de a înstrăina imobilul casă și teren în suprafață de 600 mp, iar suma primită să o primească deoarece a suportat cheltuielile de înmormântare.
Față de cele arătate mai sus, s-a reținut că suntem in fata unui mandat dat paratului de catre ceilalti mostenitori, mandat confirmat si insusit prin răspunsurile la interogatoriu.
Împotriva deciziei sus-menționate au declarat recurs pârâții, G, și -, criticând-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel, nu au ținut cont că promisiunea de vânzare-cumpărare a fost semnată decât de un singur moștenitor, respectiv, iar în materia vânzării-cumpărării mandatul trebuie să fie dat în formă autentică, în cauza de față nefiind făcută această dovadă.
Cu privire la acest aspect, instanța de apel a reținut că, față de probele administrate în cauză, consimțământul părților este perfect valabil, însă nu a analizat cu atenție interogatoriul luat din oficiu pârâților, pentru că declara că nu știe și nu a dat mandat fiului său să vândă terenul în suprafață de 600. și imobilul casă situat în com. numitei, iar din suplimentul la interogatoriu luat pârâtului a rezultat că acesta a avut intenția de a vinde numai 300. din teren.
Instanța a acordat 600. teren, în condițiile în care în chitanță nu s-a menționat că se vinde și o suprafață de teren strict determinată.
Nici din celelalte probe nu a rezultat că a existat consimțământul tuturor moștenitorilor cu privire la promisiunea de vânzare-cumpărare a casei și terenului aferent, iar din declarațiile martorilor a rezultat că reclamanta nu a avut posesia imobilelor, aceasta aparținând moștenitorilor pârâți.
În cauza dedusă judecății nu s-a făcut dovada mandatului special, așa cum prevede legea în materia înstrăinării, astfel că soluția pronunțată în cauză este lipsită de temei legal.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârilor, numai cu privire la acțiunea în constatare și pe fond respingerea acestui capăt de cerere.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea,examinând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că acesta e fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din interpretarea materialului probator administrat in cauză reiese că în mod just a fost admis capătul de cerere referitor la partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctului, constatându-se deschisă succesiunea acestui defunct, decedat la data de 26.03.1964, masa bunurilor succesorale compunându-se din teren in suprafață de 2 ha și 3600 mp, conform titlului de proprietate nr. 66542/1995, teren din care face parte și suprafața situată în tarlaua 34,parcelele 804 și 804/3,ce se pretinde a fi făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 26.07.1997, cota de cuvenită defunctului C fiind culeasă de moștenitorii acestuia prin reprezentare, respectiv recurenții-pârâți, G, și -, iar cealaltă cotă de cuvenită defunctului CGf iind culeasă de fiica sa, intimata-pârâtă în calitate de reprezentantă a acestui defunct.
Din antecontractul de vânzare-cumpărare aflat la fila 11 din dosarul instanței de fond reizultă că,deși au fost menționați în calitate de promitenți-vânzători ai imobilului situat în com.,jud. D,format din 2 camere și situat pe un teren neidentificat, toți moștenitorii defunctului, respectiv pârâții, G și, antecontractul de vânzare-cumpărare a fost semnat numai de unul dintre aceștia, respectiv de pârâtul și de beneficiarul-cumpărător, din cuprinsul lui nereieșind că a acționat în calitate de mandatar al celorlalți.În condițiile în care în materia actelor de dispoziție cu privire la bunuri aflate în indiviziune operează principiul unanimității,fiind necesar consimțământul tuturor coindivizarilor, personal sau prin mandatar, principiu aplicabil și în speță, dat fiind că potrivit art. 1191 alin.1 civ. dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare mai mare de 250 lei nu se poate face decât prin act autentic sau sub semnătură privată, având în vedere că pârâta a contestat împrejurarea că ar fi dat mandat intimatului-pârât în sensul promisiunii de vânzare a imobilului,chiar dacă imobilul ce face obiect antecontractului de vânzare-cumpărare a căzut în lotul moștenitorilor defunctului, respectiv a pârâților, G și - ca urmare a admiterii capătului de cerere privind ieșirea din indiviziune a pârâților din succesiunea defunctului,decedat la 26.03.1964, prin reprezentarea defuncților G și, Curtea urmează a constata că admiterea capătului de cerere privind constatarea valabilității înscrisului sub semnătură privată intitulat "precontract de vânzare-cumpărare " încheiat la 26.07.1997 a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor legale privind încheierea actului juridic civil,respectiv a disp. art. 948 pct.2 și 3 civ., în condițiile în care nu s-a făcut dovada că toți pârâții și-au dat consimțământul, personal sau prin mandatar, la încheierea lui, iar obiectul actului nu e determinat sau determinabil, terenul nefiind identificat ca întindere sau vecinătăți.
Din considerentele susmenționate, constatând că în cauză e incident motivul de casare prev. de art. 304 pct. 9 proc.civ. decizia recurată fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale,în baza art. 312 proc.civ. Curtea va admite recursul formulat de pârâții, G, și - împotriva deciziei civile nr. 217 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și va modifica în tot decizia susmenționată și în parte sentința civilă nr.1101 din 19 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în sensul că va respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea valabilității înscrisului sub semnătură privată intitulat precontract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 iulie 1997.
Va menține în rest dispozițiile sentinței.
Conform art. 274 proc.civ. va obliga pe intimata-reclamantă la 2200 lei cheltuieli de judecată către recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul recursul formulat de pârâții, G, și -, toți domiciliați în com. jud. I, împotriva deciziei civile nr. 217 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B-.2B.1.7. 21 sector 5 și pârâta, domiciliată în com. jud. D și în consecință:
Modifică în tot decizia susmenționată și în parte sentința civilă nr.1101 din 19 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în sensul că respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea valabilității înscrisului sub semnătură privată intitulat " precontract de vânzare-cumpărare" încheiat la data de 20 iulie 1997.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Obligă intimata-reclamantă la 2200 lei cheltuieli de judecată către recurenți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - C - -
Grefier,
Red.PM
8 ex./15.12.2009
f- Judecătoria Târgoviște
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Radu Adriana MariaJudecători:Radu Adriana Maria, Pană Constanța, Panait
