Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1030/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1030/
Ședința publică din 28 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul și de moștenitorii pârâtei, și GH., împotriva deciziei civile nr.29 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât, asistat de avocat, care răspunde și pentru recurenții, și -. în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.66/2009, eliberată de Baroul Argeș și intimatul-reclamant, în nume personal și în calitate de procurator pentru -.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, prin anularea chitanței de la dosar cu nr.- din 22 mai 2009, eliberată de Primăria Municipiului P și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială.
Curtea pune în discuția părților excepția admisibilității și legalității căii de atac, în raport de valoarea obiectului acțiunii la data introducerii acesteia.
Avocat arată că această cale de atac vizează hotărârea pronunțată de instanța de apel, iar în hotărârea acesteia valoarea este de peste un miliard de lei vechi.
Intimatul-reclamant, în nume personal și în calitate de procurator pentru intimata, arată că în ceea ce privește excepția invocată, lasă la aprecierea instanței. Precizează că imobilul casă a fost scos de la masa partajabilă, iar în prezent se mai judecă pentru suprafața de 62.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.05.2006, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții și, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra unei case cu șase camere din cărămidă, acoperită cu tablă și asupra terenului de 188. pe care aceasta este amplasată, situat în P,-, între următoarele vecinătăți: la -, la - str. -, la - și la - Penticostală.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul casă a fost dobândit în indiviziune și în cote egale de către autoarea lor, și de către pârâți, prin actul de donație autentificat sub nr.3558/10.08.1997 la notariatul de Stat A, donatoare fiind -. iar terenul este înscris în titlul de proprietate nr.3518/1992.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.1872/25.03.2008, a admis în parte acțiunea și a sistat proprietatea indiviză asupra terenului de 188. atribuind în lotul pârâtului suprafața de 99,16. ce se învecinează cu, str. - și cu moștenitorii defunctei, identificat în schița anexă la raportul de expertiză tehnică, întocmit de expert, prin patrulaterul A-A-D-E, în valoare de 360.744 lei (RON), pârâților -., și, moștenitori ai autoarei, le-a revenit în lot suprafața de 89,14. ce se învecinează cu, și Penticostală, identificată în schița anexă a raportului de expertiză, întocmit de expert, prin patrulaterul A-D-N-M-C (punctele MN fiind marcate de instanță) în valoare de 329.391,32 lei (RON).
Pentru echilibrarea loturilor, pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților cu titlu de sultă suma de 132.398,87 lei, iar pârâții -. și suma de 95.946,19 lei, cu titlu de sultă, cheltuielile de judecată fiind compensate în parte.
La alcătuirea loturilor și la stabilirea sultelor, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.6739Cod procedură civilă și valoarea de 1000 euro//teren.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții, și -. pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că valoarea de piață a terenului partajat nu poate ajunge la 1000 euro/, tocmai datorită caracteristicilor sale, suprafața fiind situată în, cu o deschidere foarte mică la stradă, sub cea minimă cerută de normativele în vigoare pentru eliberarea unei autorizații de construcții, iar în zona unde este situată nu se tranzacționează la o astfel de valoare.
În opinia apelanților, prima instanță a inclus la masa partajabilă numai suprafața de 188. însă obiecțiunile legate de modalitatea de evaluare a terenului le-a respins, deși expertul evaluator, membru a prezentat în lucrarea sa (depusă în scopul comparării cu cea efectuată de expertul cauzei) raționamentul în baza căruia a ajuns la valoarea de piață a terenului, care se situează sub 500 euro/
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.29 din 29 ianuarie 2009, admis apelul, a schimbat în parte sentința în sensul obligării pârâtului să plătească reclamanților echivalentul în lei a sumei de 16377 euro, la data achitării efective, cu titlu de sultă.
Prin aceeași decizie au fost obligați pârâții -., și să plătească reclamanților echivalentul în lei a sumei de 11868 euro, la data achitării efective, cu titlu de sultă.
Totodată, au fost obligați intimații-reclamanți să plătească apelanților-pârâți cheltuieli de judecată după compensarea lor în apel, în valoare de 170 lei, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că estimarea valorii terenului, la suma de 450 euro/ realizată prin metoda comparației directe, este cea care corespunde valorii reale, de circulație, pe piața imobiliară.
Așadar, reținând suma de 405 euro/, tribunalul a constatat că valoarea masei partajabile este de 84735 euro (188,3. x 450 euro), cota de 1/3 reprezentând 28245 euro.
Întrucât în apel a fost criticată doar modalitatea de evaluare a terenului, tribunalul a păstrat componența loturilor atribuite prin sentința atacată, schimbând doar cuantumul sultelor.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtul și moștenitorii pârâtei, respectiv, și -., întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea va examina cu prioritate excepția privind admisibilitatea și legalitatea acestei căi de atac invocată din oficiu, care face de prisos cercetarea în fond a recursului, excepție care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu desemnează procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și se referă la toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina și de jurisprudența civilă și, în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este în drept evaluabil în bani.
Se poate concluziona că acțiunile patrimoniale sunt acele acțiuni care au conținut economic.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, de valoarea imobilelor supuse împărțelii, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită partajarea averii succesorale rămasă de la autoarea. Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea obiectului dedus judecății este de 70.000 lei, așa cum s-a precizat în acțiunea introductivă de instanță, se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel. Au fost avute în vedere evaluările reclamanților la data introducerii acțiunii în raport și de dispozițiile art.181Cod procedură civilă.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art.129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul și de moștenitorii pârâtei, și GH., împotriva deciziei civile nr.29 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, C,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./03.06.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Mariana
