Obligație de a face. Decizia 1033/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1033/
Ședința publică din 28 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții: și, împotriva deciziei civile nr.80/A din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns, la prima strigare a cauzei, recurentul-reclamant și avocat, pentru intimatul-pârât G, lipsă fiind recurenta-reclamanta.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns: recurentul-reclamant, asistat de avocat, care răspunde și pentru recurenta-reclamantă lipsă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.56/2009, eliberată de Baroul Vâlcea și avocat, pentru intimatul-pârât G, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.92/2009, eliberată de Baroul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 26 mai 2009, emisă de Primăria Municipiului D și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
La prima strigare a cauzei se constată că domnul avocat a depus cerere de strigare a cauzei după ora 10.30.
În raport de această cerere, Curtea constată că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, avocat invocă excepția legalității și admisibilității căii de atac, având în vedere practica instanței, precum și obiectul cauzei, respectiv lărgirea unei ferestre. Susține că, a fost nelegală compunerea completului de judecată în apel. Depune un certificat eliberat de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr-. Apreciază ca fiind legală calea de atac a recursului, iar recursul în interesul legii în aceste cazuri este obligatoriu, cu atât mai mult cu cât manopera nu depășește un miliard de lei.
Avocat apreciază că instanța de apel a soluționat cauze în compunerea legală și că nu este vorba despre o acțiune evaluabilă în bani, iar prezenta cale de atac este, în mod corect, recursul.
Recurentul-reclamant, întrebat fiind de către instanță, arată că manopera ar până în 10 milioane de lei vechi.
Avocat contestă valoarea, apreciind că manopera ar până în 100.000.000 lei vechi.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți și, solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris. În ceea ce privește excepția invocată, solicită a se constata faptul că hotărârea tribunalului este dată în compunere nelegală, solicitând trimiterea cauzei pentru judecarea în complet de recurs. Curtea de APEL PITEȘTI, ca instanță de control judiciar, are dreptul de a controla dacă Tribunalul Vâlceaa soluționat cauza în compunerea legală sau nu.
Avocat solicită, pe fond, respingerea recursului, cu acordarea cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește calea de atac, arată că interpretarea dispozițiilor art.282 și 2821Cod procedură civilă, este lăsată la interpretarea magistraților, în raport de actele aflate la dosar.
Avocat solicită suspendarea judecării cauzei până la soluționarea litigiului aflat pe rolul Judecătoriei Drăgășani. Face această solicitare chiar dacă s-a acordat cuvântul pe recurs și s-au pus concluzii.
Avocat arată că această solicitare nu mai poate fi primită întrucât s-a acordat cuvântul asupra recursului și s-au pus concluzii. Această solicitare putea fi făcută în momentul în care s-a depus la dosar certificatul eliberat de Judecătoria Drăgășani, la începutul dezbaterilor, și nu după acordarea cuvântului pe recurs. Susține că cele două dosare, acesta și cel aflat pe rolul Judecătoriei Drăgășani, au cerințe diferite, se pot judeca separat, iar hotărârile ce se vor pronunța nu au influență una asupra celeilalte.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 iulie 2007, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâtul G ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia să repare geamul de aerisire din partea a scării de coborâre în beciul proprietatea exclusivă a reclamanților pe care l-a mărit în scopul construirii unei uși pentru a avea acces la acest beci, iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să execute această lucrare pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1566 din 13 septembrie 2000 autentificat de Notarul Public, au cumpărat un teren în suprafață de 209,99. situat în punctul "-", tarlaua 78/3, parcela 35, număr cadastral 56 cu vecinătățile din acțiune, un teren intravilan curți-construcții în suprafață de 332,79. situat în punctul str.-, tarlaua 78/3 parcela 34, număr cadastral 56, împreună cu o casă de locuit construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din 4 camere, hol, magazie și beci în suprafață de 124,44. cu lungimea de 16,90. și lățimea de 7,60.
Se mai arată că în spatele acestei construcții se află o scară către beci, iar pârâtul, care este vecin cu reclamanții, a mărit fereastra de aerisire cu scopul de a construi o ușă de acces la acest beci și deși l-au notificat să repare fereastra și să o aducă în starea inițială, nu s-a conformat acestei obligații.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Gas olicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamanților, cu motivarea că beciul nu constituie proprietatea exclusivă a reclamanților, ci este o dependință comună a celor două imobile învecinate, supusă regimului juridic al coproprietății forțate și a mai precizat că întrucât deține acte de proprietate pentru o parte din această dependință comună a încercat să construiască o altă cale de acces.
Prin sentința civilă nr.1964 din 2 iulie 2008, Judecătoria Drăgășania respins acțiunea, reținând din probele administrate că imobilele ce aparțin părților au reprezentat un corp comun de casă cu parter și beci și că în schița anexă la titlul de proprietate invocat de reclamanți a fost inclus și beciul dobândit de pârât, potrivit actelor de proprietate depuse la dosar și aplicate în teren de către expert, iar pârâtul a lărgit o fereastră de aerisire ce exista la beciul amplasat sub imobilul său, cu scopul de a putea folosi beciul, întrucât reclamanții nu i-au mai permis accesul la beci pe intrarea comună folosită inițial.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, susținând că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât în dispozitivul sentinței a fost indicată greșit calea de atac ca fiind recursul, iar pârâtul a recunoscut că a lărgit o fereastră cu scopul de a avea acces la beci. Apelanții au susținut că deși din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, a rezultat că sunt proprietarii exclusivi ai beciului, chiar și dacă ar fi admisă ipoteza reținută de prima instanță potrivit căreia o parte din beci ar fi comună acțiunea se impunea a fi admisă, întrucât în calitate de coproprietari și-au exprimat opoziția cu privire la această lucrare.
Prin întâmpinare, pârâtul-intimat a susținut că în cauză calea de atac este cea a recursului, fiind vorba de o acțiune evaluabilă în bani și că a mărit o fereastră care se afla pe proprietatea sa, întrucât apelanții i-au îngrădit accesul la beciul aflat sub construcția sa.
Prin decizia civilă nr.80/A pronunțată la data de 26 martie 2009, Tribunalul Vâlceaa respins ca nefondat apelul, apreciind că a fost sesizat cu calea de atac a apelului, în cauză fiind vorba de o acțiune neevaluabilă în bani, în sensul art.282 și 2821Cod procedură civilă, astfel încât prima critică din motivarea apelului nu a fost reținută. Indicarea greșită a căii de atac într-o hotărâre judecătorească nu constituie un caz de nelegalitate, întrucât calea de atac este cea determinată de lege și nu de către instanță.
Pe fondul cauzei, în esență, s-a constatat potrivit concluziilor expertului, cuprinse în raportul de expertiză de la filele 97-103 din dosar, în urma actelor de proprietate invocate de părți, că există o suprapunere a suprafețelor cu destinația de beci dobândite de părți, în suprafață de 14,06.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că imobilele deținute de părți au format și formează încă un corp comun aflat succesiv în proprietatea mai multor persoane, în cotă de, sub acestea se află un beci care are corespondență atât spre partea aflată în proprietatea exclusivă a apelanților, cât și spre o parte din imobilul aparținând pârâtului și soției sale.
Fiind învestită în limitele acțiunii întemeiată pe obligația de a face, instanța a concluzionat că nu poate statua asupra dreptului unei părți de a folosi sau nu beciul sau numai o parte din acesta, un asemenea raport de proprietate putând forma obiectul unei acțiuni în realizare a dreptului în cadrul căreia se poate statua asupra naturii dreptului de proprietate al fiecărei părți asupra beciului în litigiu.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu motivarea că deși s-a reținut corect de către tribunal că a fost învestit cu calea de atac a apelului, indicarea greșită a căii de atac din hotărârea judecătorească nu constituie un caz de nelegalitate, așa cum s-a susținut în prima critică din apel, în condițiile în care motivarea apelului s-a făcut până la prima zi de înfățișare.
Celelalte critici privesc fondul dedus judecății și greșita respingere a acțiunii.
Potrivit prevederilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției admisibilității și legalității recursului, invocată de recurenții-reclamanți, prin apărător, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr.32/2008, pronunțată de Secțiile Unite, că cererea este actul de investire a instanței,. obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Față de cererea introductivă de instanță și statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că valoarea operațiunii de astupare a ferestrei sau readucere la starea inițială este de sub 100.000 lei. Acțiunea în această obligație de a face este o acțiune patrimonială, evaluabilă, prin raportare la valoarea manoperei și materialelor necesare readucerii ferestrei în starea inițială, care potrivit precizărilor orale ale părților este cu mult sub valoarea de 100.000 lei, în raport de care calea de atac este potrivit art.2821Cod procedură civilă, recursul.
În raport de natura evaluabilă a cauzei și față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă, calificarea căii de atac de către instanța de apel fiind contrară acestor dispoziții legale.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul Legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
Văzând cererea intimatului-pârât, prevederile art.274 Cod procedură civilă și constatând că recurenții au căzut în pretenții, vor fi obligați la plata sumei de 1250 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, dovedite cu înscrisurile de la filele 12, 13 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.80/A din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul
Obligă pe recurenții-reclamanți și la plata sumei de 1250 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./03.06.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Mariana
