Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1039/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1039
Ședința publică din 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții CONSILIUL LOCAL și PRIMĂRIA împotriva Deciziei civile nr. 347/A din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și cu pârâții intimați și -, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților recurenți lipsă, reclamantul intimat personal, avocat în reprezentarea pârâtului intimat prezent și a pârâtei intimate lipsă, lipsă celelalte părți.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurenților invocă excepția nulității absolute a Încheierii nr. 12839/16.03.2006, dată de T în dosarul nr. 12839/2006, în temeiul art. 201și art. 52 din Legea nr. 7/1996, susținând că aceasta nu a fost semnată decât de registratorul asistent.
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât cu privire la excepția invocată cât și asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea excepției nulității absolute a Încheierii nr. 12839/2006 dată de Oficiul de cadastru cu încălcarea disp. art. 201și art. 52 din Legea nr. 7/1996, întrucât aceasta nu a fost semnată decât de registratorul asistent. Pe fond, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris. Solicită obligarea intimaților și la cheltuieli de judecată în primă instanță, apel și recurs.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea excepției nulității ca neîntemeiată, iar pe fond, solicită respingerea recursului și menținerea ambelor hotărâri atacate ca fiind temeinice și legale. Arată că în acțiunea reclamanților nu se regăsesc motivele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 7/1996 deși acesta este temeiul de drept invocat, în schimb, reclamanții invocă motive de nulitate fără să fi promovat o acțiune în anulare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat solicită admiterea recursului.
CURTEA,
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 347/A din 6 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelurile declarate de reclamanții Consiliul Local, primăria recaș, și împotriva Sentinței civile nr. 11643/25.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și.
Prin urmare, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe, care a respins acțiunea reclamanților, prin care aceștia au solicitat să se constate nulitatea absolută a Încheierii nr. 12839/2006 dată de OCPI T în dosarul nr. 12839/16.03.2006, înscrisă în CF 2104 sub, și să se dispună intabularea în CF nr. 2104 a sentinței civile nr. 9381/2003 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia civilă nr. 1988/2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA și irevocabilă prin Încheierea nr. 3721/2005 a Inaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților trebuie respinsă, deoarecfe nulitatea absolută a unui act se poate cere de orice persoană interesată iar reclamanții au interes în promovarea acțiunii, așa cum reiese din hotărârile judecătorești depuse la dosar.
Cu privire la fondul litigiului, prima instanță a avut în vedere considerentele ce în continuare sunt evidențiate.
Din documentația depusă de OCPI T, se reține că, prin încheierea nr. 12839/16.03.2006 pronunțată în dosarul cu același număr de către OCPI T, s-a admis cererea formulată de pârâtul cu privire la imobilul teren CAP înscris în F nr. 2104, proprietatea CAP de sub B9 și terenul de sub B9 a trecut în proprietatea celor de sub B 14, 15, în baza Decretului -Lege nr. 42/1990, apoi întreg imobilul în suprafață de 3734 mp a fost înstrăinat proprietarilor de sub B 16, 17 în baza încheierii autentificate sub nr. 16879/11.06.1990 a notariatului de Stat T și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3876/03.05.1996, adeverința nr. 156/05.04.1990 a Primăriei.
Conform adeverinței nr. 156/05.04.1990 emisă de Primăria, terenul de la nr. 182, înscris în F nr. 2104, sub nr. top. 440-441, fost cooperativizat și, conform Decretului-Lege nr. 42/1990, acest teren a constituit proprietatea deținătorilor și, care, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 16879/11.06.1990, au vândut dreptul de proprietate asupra acestui teren, numiților și soției, iar aceștia, la rândul lor, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3876/03.05.1996 de BNP, l-au vândut mai departe intimaților și.
S-a observat că încheierea de carte funciară privind dreptul de proprietate al pârâților a fost pronunțată în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentic, iar decizia civila nr. 1988/2004 pronunțată în dosar nr. 857/2007 al Curții de APEL TIMIȘOARA, invocată de reclamanți, pronunțată la 23 septembrie 2004 și rămasă irevocabilă la data de 06.05.2005, a fost pronunțată ulterior încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare menționat mai sus.
Astfel, s-a reținut ca încheierea de carte funciară a fost pronunțată în ce-i privește pe pârâți în baza unui contract autentic notarial a cărui valabilitate nu a fost contestată în instanță, astfel, apreciind că la data pronunțării încheierii de carte funciară, a avut la baza un contract de vânzare-cumpărare autentic, și care, până în prezent nu a fost desființat cu efecte retroactive, nefiind motive de nulitate absolută a încheierii de F, văzând prev. art. 50 Legea nr. 7/1996, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanți.
În calea de atac a apelului, reclamanții apelanți Consiliul Local și primăria au criticat hotărârea primei instanțe pentru aceea că, după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești de grănițuire, pârâții au depus la oficiul de Cadastru cerere, împreună cu contractul de vânzare-cumpărare, solicitând intabularea pe întreaga suprafață de teren, deși știau că hotărârea judecătorească le recunoaște mai puțin, cererea fiind admisă iar pârâții fiind intabulați și asupra terenului proprietatea reclamanților.
Reclamanții apelanți Consiliul Local și Primăria au mai arătat că încheierea atacată este lovită de nulitate absolută deoarece a avut loc o intabulare pe terenul lor, precizând că potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996 orice persoană caree justifică un interes poate cere rectificarea CF, dacă, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat că actul în baza căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
Reclamanții apelanți, și au invederat că în mod greșit Judecătoria a reținut că nu au calitate procesuală în cauză, deoarece sunt proprietarii apartamentelor a căror intabulare s-a solicitat, astfel că au interes în cauză, precizând că nu pot fi privați de dreptul lor de a cere intabularea pe calea acțiunii de față prin faptul că nu au atacat cu plângere încheierea de CF.
Tribunalul a reținut că este tardiv apelul declarat de reclamanții, și și a apreciat că este nefondat apelul reclamanților Consiliul Local și Primăria, pentru considerentele ce în continuare sunt enunțate.
În mod corect prima instanță a reținut că încheierea de carte funciară prin care s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al pârâților a fost pronunțată în baza unui act autentic notarial ( contractul de vânzare-cumpărare nr. 3876/03.05.1996), iar hotărârea judecătorească invocată de reclamanți în susținerea acțiunii civile a fost pronunțată ulterior, fără ca, prin aceasta, să se pronunțe instanța în sensul nevalabilității contractului autentic.
Încheierea de carte funciară contestată poate fi atacată, potrivit prev. art. 52 din Legea nr. 7/1996 rep. doar pe calea plângerii de carte funciară, aceasta fiind singura posibilitate prevăzută de legislația în vigoare pentru anularea/desființarea ei.
Prin această cale de atac specifică, pot fi verificate doar aspecte formale și nicidecum nu se poate realiza o analiză a valabilității și legalității titlului de care se prevalează petentul și, cu atât mai puțin, o comparare a titlurilor invocate de persoane diferite asupra aceluiași drept.
Acest lucru poate fi realizat doar în cadrul unei acțiuni în revendicare imobiliară, în care instanța de judecată poate și trebuie să stabilească titlul preferabil, pentru ca adevăratul proprietar să poată beneficia de plenitudinea prerogativelor recunoscute lui prin art. 480.civ.
Nu a fost promovată o astfel de acțiune în cauză, și nici o plângere împotriva încheierii de carte funciară, ci s-a solicitat constatarea nulității absolute a încheierii arătate, posibilitate neconsacrată legislativ și nerecunoscută de doctrina juridică sau jurisprudența reputată în materie.
Nu ne aflăm nici în unul dintre cazurile în care ar fi admisibilă o acțiune în rectificare CF întemeiată pe prev. art. 36 din Legea nr. 7/1996 (temei de drept invocat în acțiune, contrar solicitărilor părților), nefiind întrunite cerințele pentru niciunul din cele 4 cazuri prevăzute de lege. Nu a fost anulat actul care a stat la baza înscrierii în CF a dreptului pârâților întrucât, așa cum am arătat mai sus, acest lucru nu a fost solicitat, deși s-a contestat întinderea drepturilor ce puteau fi transmise pârâților, și nici celelalte situații nu se verifică în speță.
Ca atare, deși este de necontestat faptul că, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a stabilit că antecesorii pârâților puteau vinde numai terenul aferent casei cu nr. 182 din, și nu întreg terenul înscris în CF nr. 2104, fiind stabilită linia de hotar între terenul proprietatea acestora și cel aparținând Statului Român ( filele 8-9 Judecătorie), nu în cadrul procesual de față, astfel cum a fost stabilit de reclamanți, aceștia își pot realiza drepturile recunoscute asupra parcelei nr. top. 440 - 441/2, în suprafață de 1896 mp, ci în cadrul unei acțiuni în revendicare, așa cum am arătat.
Necomunicarea cu reclamanții a încheierii de CF arătate, caracterul absolut al dreptului de proprietate, imprescriptibilitatea acțiunii în rectificare CF constituie argumente juridice ce vor putea fi valorificate într-un cadrul procesual corect constituit, și nu în prezenta acțiune, pentru argumentele deja expuse.
Respingerea prezentului demers judiciar, apreciază instanța, nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate al reclamanților sau o denegare de dreptate, și aceasta întrucât accesul la justiție și protecția drepturilor civile se realizează în formele prevăzute de lege, la care reclamanții nu au apelat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții Consiliul Local și Primăria, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Recurenții și-au motivat în drpt recursul cu disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr. civ. arătând că Încheierea nr. 12839/2006, dată de Oficiul de Cadastru, este lovită de nulitate absolută, deoarce intimații s-au intabulat pe terenul proprietatea lor, pe baza unei cereri prin care a declarat în fals că ar fi proprietarul întregii suprafețe de teren din CF 2104, deși cunoștea că în urma hotărârilor judecătorești avea dreptul să se intabuleze doar pe suprafața de 1395 mp.
Că, deși pârâtul intimat cunoștea conținutul Sentinței civile 9381/2003 a Judecătoriei Timișoara și Deciziei civile nr. 1988/2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA, fiindcă a fost parte în proces, el a făcut uz de contractul nr. 3876/1996 și s-a intabulat în CF 2104 pe întreaga suprafață de teren de 3734 mp, chiar dacă prin aceste hotărâri judecătorești care au modificat contractul, îi revenea 1395 mp teren aferent casei lor.
Recurenții au mai invederat că ambele instanțe nu au dat eficiență unei hotărâri judecătorești irevocabile și că acțiunea în rectificare este imprescriptibilă iar potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996 orice persoană care justifică un interes poate cere rectificarea CF, precizând că toate excepțiile pe care le invocă intimații nu au nici o relevanță în cauză.
La data de 21.09.2009, intimații au depus prin registratură un înscris denumit întâmpinare, pe care Curtea l-a calificat ca având rolul unor concluzii scrise, deoarece nu a fost depus în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod pr. civ.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și de disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr. civ. și art. 34, 36 și 50 din legea nr. 7/1996, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul declarat de reclamanți pentru argumentele ce în continuare sunt relevate.
Potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, încheierea de înscriere sau respingere poate fi atacată cu plângere iar prin această cale de atac pot fi verificate doar aspectele formale ale înscrisului, prevăzute de art. 48 din lege.
Aspectele legate de valabilitatea și legalitatea titlului înscris în cartea funciară pot fi invocate doar pe calea unei acțiuni mixte în revendicare - rectificare specifică sistemului de publicitate imobiliară, întemeiată pe disp. art. 480 cod civil și art. 34 din Legea nr. 7/1996.
Or, în speța de față, s-a solicitat doar constatarea nulității absolute a Încheierii nr. 12839/2006 dată de OCPI T, fără a se solicita și desființarea titlului pârâților, respectiv a contractului autentic 3876/03.05.1996, iar încheierea mai sus menționată a fost pronunțată la 16.03.2006, anterior pronunțării Deciziei civile nr. 1988/23.09.2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA, invocată de recurenți.
Totodată, Curtea reține că excepția nulității absolute a Încheierii pentru motivul semnării acesteia doar de registratorul asistent nu poate fi însușită, întrucât aceasta a fost semnată și de către registrator (fila 74 dosar fond).
Așa fiind, Curtea apreciază că toate criticile formulate de recurenți din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr. civ. sunt neîntemeiate, urmând a respinge recursul reclamanților.
Văzând că nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată, acestea urmează a nu fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții CONSILIUL LOCAL și PRIMĂRIA împotriva Deciziei civile nr. 347/A din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimații și -, ca nedovedită.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 18.11.2009
Tehnored., 2 ex./08.12.2009
Tribunalul Timiș, Judecători:,
Judecătoria Timișoara, Judecător:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
